ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1694/2020

HOTĂRÂRE

23.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1694/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 24.04.2019, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (în continuare A.A.A.S.) a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B.., solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate dreptul de opțiune al reclamantei ca urmare a existenței viciilor bunurilor ce alcătuiesc activul funcțional al pârâtei, raportat la scopul operațiunii de dare în plată, astfel cum a fost menționată în planul de reorganizare modificat, confirmat prin sentința civilă nr. 123/23.02.2016, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2007.

În drept, a invocat art. 1.492 alin. (2) teza a doua C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1526/17.10.2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, judecător sindic.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta se află în procedură de reorganizare judiciară, în cadrul dosarului nr. x/2007 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Mureș și că prin sentința civilă nr. 473/11.07.2017, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2007 se stabilește că reclamanta din cauza de față, A.A.A.S., este obligată să se prezinte la notarul public în vederea încheierii actului de dare în plată a activului funcțional, astfel cum prevede planul de reorganizare al pârâtei.

Instanța a mai reținut că, prin prezenta cerere de chemare în judecată precizată, reclamanta, invocând art. 1.492 alin. (2) teza a doua C. civ., solicită să nu se mai procedeze la darea în plată stabilită prin hotărâre judecătorească, ci să se revină la prestația inițială ce-i era datorată de pârâta-debitoare, prin executarea obligației pecuniare, întrucât bunurile oferite de pârâtă pentru acoperirea creanței nu mai sunt cele existente la data adoptării modificării planului de reorganizare.

Prin urmare, în mod evident, reclamanta tinde la o modificare a efectelor sentinței civile nr. 473/2017, iar o astfel de solicitare, care este de natură să determine o schimbare a cursului procedurii de reorganizare judiciară a pârâtei-debitoare, modificând cadrul stabilit în acest sens de judecătorul sindic, trebuie să fie analizată tot de judecătorul sindic învestit cu procedura de insolvență în ansamblul său, chiar dacă reclamanta își întemeiază cererea pe normele de drept comun, ceea ce, aparent, ar atrage competența instanței civile de drept comun.

A mai reținut că, cererea dedusă judecății se încadrează, în realitate, în noțiunea de "cerere de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței" la care face trimitere art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, stabilind atribuțiile judecătorului sindic. Strânsa legătură care există între măsura solicitată de reclamantă și desfășurarea procedurii insolvenței face ca cererea de față să fie și ea în competența judecătorului sindic, iar în lipsa procedurii insolvenței nu s-ar fi născut obligația de dare în plată pe care reclamanta dorește să o anihileze prin cererea de față.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la 04.02.2020.

Prin încheierea din 27.02.2020, Tribunalul Specializat Mureș a scos dosarul de pe rol și l-a înaintat către Tribunalul Specializat Cluj, judecătorului sindic care va soluționa dosarul de fond cu nr. x/2007

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 04.03.2020.

Prin sentința civilă nr. 861/08.07.2020, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței sale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabilesc principalele atribuții ale judecătorului sindic, printre acestea nefiind soluționarea tuturor cererilor care privesc debitoarea, ci doar a acelor cereri care se subsumează procedurii insolvenței.

Or, prin cererea formulată reclamanta pune în discuție modul de executare a unui act juridic, respectiv antrenarea unei răspunderi pentru viciile bunului obiect al actului de dare în plată prevăzut în planul de reorganizare al pârâtei, astfel cum a fost modificat prin sentința civilă nr. 123/23.02.2016 a Tribunalului Specializat Mureș.

Instanța a mai reținut că analiza existenței unei răspunderi pentru viciile ascunse ale bunului unui act juridic la care participă o persoană aflată în procedura insolvenței, chiar prevăzută ca modalitate de reorganizare a acesteia în cadrul procedurii, este de competența instanței de drept comun, iar nu a judecătorului sindic, nefiind o cerere aferentă procedurii insolvenței, prin raportare la efectele hotărârii de confirmare a unui plan de reorganizare. Mai mult, faptul că un act juridic se încheie în urma unei hotărâri judecătorești nu schimbă nici natura acelui act și nici natura răspunderii pentru executarea acestuia, aspecte independente de desfășurarea procedurii de insolvență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 18.08.2020.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de acțiunea întemeiată pe art. 1.492 alin. (2) teza a doua C. civ., prin care reclamanta solicită constatarea existenței dreptului său de opțiune ca urmare a existenței viciilor bunurilor care fac obiectul actului de dare în plată, menționat în planul de reorganizare modificat al pârâtei, confirmat prin sentința civilă nr. 123/23.02.2016 a Tribunalului Specializat Mureș.

Sub acest aspect, se observă că prin planul de reorganizare al pârâtei s-a propus darea în plată către reclamantă a unor active funcționale constatate între data aprobării planului și data încheierii contractului de dare în plată, iar prin demersul său, reclamanta urmărește reconsiderarea valorii reale a activelor și declanșarea obligațiilor de garantare ale pârâtei, având în vedere cele menționate în sentința civilă nr. 123/23.02.2016 a Tribunalului Specializat Mureș.

Astfel, reclamanta solicită să se constate că în aceste condiții poate cere prestația inițială ce-i era datorată de pârâta-debitoare, prin executarea obligației pecuniare, având în vedere că bunurile oferite de pârâtă pentru acoperirea creanței nu mai sunt cele existente la data adoptării modificării planului de reorganizare.

Totodată, prin demersul său judiciar, reclamanta solicită de fapt să modifice măsurile statuate deja de către judecătorul-sindic prin sentința civilă nr. 123/23.02.2016 a Tribunalului Specializat Mureș, context în care competența de a se pronunța asupra circumstanțelor care ar justifica modificarea măsurilor deja dispuse aparține tot judecătorului-sindic.

Așadar, dată fiind strânsa legătură dintre măsura solicitată de reclamantă și desfășurarea procedurii insolvenței pârâtei debitoare, cererea reclamantei se impune a fi analizată tot de judecătorul-sindic învestit cu procedura de insolvență în ansamblul său, deoarece soluționarea în afara procedurii speciale este de natură a determina o schimbare a cursului procedurii de reorganizare judiciară a pârâtei-debitoare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu aparține Tribunalului Specializat Cluj, instanță pe rolul căreia se află înregistrat dosarul de insolvență la debitoarei, nr. 2291/99/2007.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.