ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1343/2019

Ședința publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut incidența dispozițiilor Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și ale art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, sens în care s-a apreciat că litigiul de față are ca obiect punerea în executare a contractelor de credit bancar, care decurge din exploatarea întreprinderii profesionistului, respectiv din realizarea scopului pentru care a fost constituit, astfel că, competența de soluționare a căii de atac a apelului revine secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, fiind sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea soluționării.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut hotărârea apelată este pronunțată de secția Civilă a Tribunalului Harghita, iar competența de soluționare aparține Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, s-a mai reținut că eronat secția I Civilă a Curții de Apel Târgu Mureș a apreciat că obiectul acțiunii vizează punerea în executare a contractelor de credit bancar și că acesta ar fi un litigiu care decurge din exploatarea întreprinderii profesionistului, respectiv din realizarea scopului pentru care a fost constituit.

Or, cererea de chemare în judecată are ca obiect menținerea popririi, care constituie un incident în materia executării silite declanșate de creditorul bugetar împotriva debitorului persoană fizică B., societatea A. S.R.L. fiind doar terțul poprit.

De altfel, indiferent de calitatea de profesionist sau nu a terțului poprit sau de natura titlului executoriu, măsurile de înființare a popririi, de menținere sau de desființare a popririi au natură civilă.

Nu s-ar putea justifica necompetența instanței civile de control judiciar nici prin raportare la Decizia nr. 15/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, cât timp în judecarea cererii pentru menținerea popririi nu pot fi făcute apărări de fond, care să implice competența secției de contencios administrativ sau a celei specializate.

Prin urmare, în baza art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Divergența care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Târgu Mureș a pornit de la stabilirea eronată a obiectului litigiului de către secția I Civilă, reținându-se că rezidă în acțiunea de punerea în executare a contractelor de credit bancar și că decurge din exploatarea întreprinderii profesionistului, context în care s-a dat eficiență deciziei nr. 18/2016 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece Recursul în Interesul Legii, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și ale art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

În acord cu cele reținute de secția a II-a Civilă a Curții de Apel Târgu Mureș, obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea privind menținerea popririi înființate în dosarul de executare silită nr. x/2015, de către organul de executare silită al A.A.A.S., comunicată terțului poprit A. S.R.L., la 18 aprilie 2018, până la concurența sumei de 1.563,83 RON datorată de debitorul B., întemeiată pe dispozițiile art. 150 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Având în vedere obiectul litigiului, care constituie un incident în materia executării silite declanșate de creditorul bugetar împotriva debitorului persoană fizică B., indiferent de calitatea de profesionist sau nu a terțului poprit sau de natura titlului executoriu, măsurile de înființare a popririi, de menținere sau de desființare a popririi au natură civilă.

Determinarea competenței de soluționare a apelului declarat în cauză se face prin raportare la dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care, față de împrejurarea că în cauză nu se pune în discuție existența unui litigiu care ar decurge din exploatarea întinderii profesionistului, competența de soluționare cauzei revine secției I Civile a Curții de Apel Târgu Mureș.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2019.