ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3319/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, la data de 27.02.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei nr. x din 22.09.2017 emise de pârâtă, prin care a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. x din 28.12.2016, și a Deciziei nr. x din 28.12.2016 de angajare a răspunderii solidare pentru suma de 6.222.180 RON.

Tribunalul Harghita, prin Sentința civilă nr. 880 din 5 iunie 2018, reținând că actul administrativ a cărui anulare se solicită privește o sumă mai mare de 1.000.000 de RON, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 122 din 27 iunie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, reținând incidența art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 și faptul că litigiul în care se solicită anularea deciziei de angajare a răspunderii nu privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora.

Astfel, în raport cu criteriul rangului autorității publice emitente a actului contestat, Serviciul Fiscal Municipal Odorheiu Secuiesc, autoritate publică locală, a apreciat că Tribunalul este competent a soluționa cauza. Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza art. 133 și 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Obiectul acțiunii îl constituie anularea Deciziei nr. x din 22.09.2017 prin care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a respins contestația formulată de petenta A. împotriva Deciziei nr. x din 28.12.2016 de angajare a răspunderii solidare alături de SC B. SRL, pentru suma de 6.222.180 RON, din care 4.112.824 RON debite, 2.077.364 RON majorări de întârziere/penalități și 32.000 RON amendă.

3.1.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, potrivit căruia: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale) și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului contestat.

3.2. Din conținutul deciziilor contestate, Înalta Curte reține că acestea se referă la obligații fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 6.222.180 RON, reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoare adăugată și obligații fiscale accesorii ale SC B. SRL. Având în vedere prevederile art. 26 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind C. proc. fisc. , decizia de angajare a răspunderii solidare cu debitoarea constituie titlu de creanță privind obligația la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 25 alin. (2) lit. b), c) și d) din C. proc. fisc. , obligație care, contrar celor reținute de Curtea de Apel Târgu Mureș, se referă, în mod evident, la impozite și taxe. Prin urmare, pentru stabilirea instanței competente este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3.3. Cum, în cauză, actul administrativ-fiscal contestat privește taxe, impozite, contribuții sau accesorii ale acestora în valoare de 6.222.188 RON, peste pragul valoric de 1.000.000 RON, competența materială de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2018. Procesat de ED