ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199/2023

Ședința publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 26 iulie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ, anularea Deciziei nr. 3574/13.06.2019 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, privind soluționarea contestației reclamantului împotriva Deciziei nr. 1671/06.03.2019 de angajare a răspunderii solidare pentru suma de 3.524,335 RON, din care debite 2.607.813 RON și accesorii în sumă de 916,522 RON, anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 1671 din data de 06.03.2019 emisă de A.J.F.P. Mureș prin Serviciul Fiscal Târnăveni.

Prin sentința nr. 35 de la data de 27 mai 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II –a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUREȘ, și a anulat decizia nr. 3574/13.06.2019, privind soluționarea contestației, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și decizia de angajare a răspunderii solidare 1671/06.03.2019, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș – Serviciul Fiscal Municipal Târnăveni.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței de fond și rejudecând cauza, să se respingă cererea de chemare în judecată.

Susține în esență recurenta –pârâtă că, prin decizia recurată, instanța de fond a reținut că, în privința reclamantului, nu a fost probată îndeplinirea condiției relei-credințe însă premisa antrenării răspunderii administratorului unic al societății era realizată în speță.

A precizat că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă, contrar celor reținute de prima instanță, faptul că reaua credință a reclamantului a fost dovedită, fiind neîndeplinite obligațiile legale ale acestuia în calitatea sa de administrator al societății, care avea cunoștință de obligațiile fiscale restante ale societății și care nu a întreprins măsuri pentru stingerea creanțelor fiscale restante, ceea ce denotă lipsă de diligență, pasivitate și sustragere de la plata creanțelor.

Astfel, a apreciat organul fiscal că dizolvarea societății de către administratorul unic, intimat – reclamant în prezenta cauză, reprezintă un act de natură a conduce la prejudicierea bugetului de stat în condițiile în care debitoarea societate comercială ce avea datorii fiscale nu va mai fi în ființă.

Față de aceste considerente, recurenta –pârâtă apreciază că actele administrative emise de organul fiscal sunt legale, iar sentința civilă de la fondul cauzei este netemeinică, deoarece intră sub incidența motivelor de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1), pct. 8, respectiv, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

La data de 8 noiembrie 2022 recurenta AJFP Mureș a depus la dosar o cerere de renunțare la calea de atac a recursului ce a fost promovată în dosarul de față, motivată de împrejurarea că Serviciul Fiscal Târnăveni a comunicat decizia nr. 7637/28.06.2022, emisă în temeiul art. 1 din Legea nr. 72/2022, prin care au fost anulate obligațiile fiscale ale societății B. S.R.L..

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la data de 20 august 2021, solicitând respingerea cererii de recurs ca nefondate, cu consecința menținerii în integralitate a hotărârii de primă instanță deoarece este legală și temeinică.

Fiind citat cu copie a cererii de renunțare la judecata căii de atac formulate de recurenta – pârâtă, intimatul – reclamant nu a expus un punct de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

La data de 8 noiembrie 2022, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș a depus la dosar o "Cerere de renunțare la judecata recursului", ca urmare a soluționării contestației administrative formulate împotriva deciziei nr. 1671/06.03.2019 de angajare a răspunderii solidare a administratorului unic al societății declarate insolvabilă B. S.R.L..

În motivarea cererii, a arătat recurenta – pârâtă faptul că, în temeiul art. 1 din Legea nr. 72/2022 au fost anulate diferențele de obligații fiscale și sau accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere enisă și comunicată contribuabilului, din oficiu.

Intimatul-reclamant A., nu a formulat un punct de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului, deși a fost citat cu copie a acesteia.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va califica cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta - pârâtă, ca fiind o cerere de achiesare la hotărârea de la fondul cauzei, conform art. 463 C. proc. civ.

Înalta Curte, deliberând asupra cererii de renunțare, astfel cum a fost formulată de recurenta – pârâtă Administrația Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, constată următoarele:

Potrivit art. 463 C. proc. civ., "(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. (2) Achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. (3) Dispozițiile art. 404 rămân aplicabile",m iar art. 464 prevede: "(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială.(2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale. (3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre. (4) Achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei sau, după caz, parțială, dacă privește numai o parte din hotărârea respectivă".

Analizând în continuare cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta – pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, din perspectiva dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziție al părților, dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.

Instanța de control judiciar are în vedere, deopotrivă, și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-pârâte, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât în speță recurenta a renunțat la judecata recursului, conform art. 463 alin. (1) C. proc. civ., iar renunțarea este un act de dispoziție unilateral și irevocabil, dând eficientă principiului disponibilității, instanța va lua act de renunțare.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea formulată de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, de renunțare la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 35 din 27 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Târgu – Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., ia act de renunțarea recurentei – pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș la calea de atac a recursului promovat împotriva sentinței nr. 35 din 27 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Târgu – Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2023.