ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1013/2020

HOTĂRÂRE

16.06.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1013/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalului Iași, secția Civilă, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A. S.A. Iași, prin administrator judiciar B. S.P.R.L., constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtei asupra tuturor clădirilor, terenurilor și mijloacelor fixe din componența "activului funcțional", aflat în patrimoniul său.

Prin sentința civilă nr. 1581/2019 din 24 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, secția I civilă, invocată de pârâtă prin întâmpinare și s-a declinat în favoarea Tribunalului Specializat Mureș competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Sediul materiei pentru determinarea competenței Tribunalului Specializat Mureș este dat de art. 11 din Legea 85/2006, în mod special pentru speța de față, de dispozițiile alin. (2) al acestuia, conform căruia:

"(2) Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței".

Așadar, competența judecătorului-sindic este dictată de lege nu numai pentru cererile enumerate în alin. (1) al art. 11 din Legea 85/2006, ci și pentru alte cereri și procese "de natură judiciară aferente procedurii insolvenței", astfel cum se înscrie în alin. (2).

Potrivit situației de fapt expusă în acțiunea introductivă și în dispozitivul sentinței civile nr. 473/11.07.2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș-Falimente, reclamanta a fost obligată să își execute obligația stabilită prin planul de reorganizare, modificat și confirmat prin sentința civilă nr. 123/2016 a Tribunalului Specializat Mureș, în sensul stingerii creanței creditoarei prin dare în plată a bunurilor debitoarei cuprinse în "activul funcțional", la valoarea de piață evaluată de evaluatorul autorizat, prin raportul de evaluare din dosarul nr. x/2007, până la concurența creanței de 234.755.968,16 RON, prin prezentarea la notarul public pentru încheierea în formă autentică a actului de transfer a dreptului de proprietate, cu stingerea sarcinilor ce grevează bunul.

Se observă, astfel, că reclamantul solicită constatarea inexistenței dreptului de proprietate cu privire la bunuri care fac obiectul planului de reorganizare, cu privire la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească de către judecătorul sindic, stabilindu-se în sarcina sa obligația menționată anterior.

Chiar dacă reclamantul a invocat, în susținerea acțiunii, dispozițiile art. 35 C. proc. civ., cercetarea existenței sau inexistenței unor bunuri cuprinse în planul de reorganizare al pârâtului atrage competența de soluționare a instanței specializate, care a dispus în acest sens în cadrul procedurii stabilite prin Legea nr. 85/2006. Acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ. nu atrage obligatoriu competența instanței civile de drept comun atât timp cât, în situația de față, este vorba despre îndeplinirea unei obligații privind bunurile din patrimoniul pârâtului, cu privire la care se desfășoară procedura insolvenței.

S-a apreciat, astfel, că acțiunea de față este una aferentă procedurii insolvenței, în înțelesul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș care, prin încheierea din 30 ianuarie 2020, a dispus scoaterea de pe rolul Tribunalului Mureș și înaintarea acestuia către judecătorul sindic de la Tribunalul Specializat Cluj, urmare a strămutării cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, care, prin sentința civilă nr. 393/2020 din 11 martie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus transmiterea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată și precizată, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a solicitat constatarea inexistenței dreptului de proprietate al debitoarei, în procedură, A. S.A. Iași cu privire la clădirile, terenurile și mijloacele fixe din componența "activului funcțional", or cercetarea existenței sau inexistenței dreptului de proprietate al debitoarei cu privire la bunuri existente în patrimoniul acesteia nu intră în sfera de competență materială a judecătorului sindic, ci a instanței civile de drept comun.

Legiuitorul român, prin legea insolvenței - art. 11 - stabilește că judecătorul sindic este garantul respectării legii în procedura de insolvență a debitoarei, atribuțiile sale fiind subsumate controlului judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, deciziile de afaceri fiind atributul exclusiv al creditorilor, prin adunarea acestora. Este acreditată astfel ideea potrivit căreia procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței revin în competența judecătorului sindic și toate celelalte aparțin jurisdicției de drept comun.

Or, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabilesc principalele atribuții ale judecătorului sindic, printre acestea nefiind soluționarea tuturor cererilor care privesc debitoarea, ci doar a acelor cereri care se subsumează procedurii insolvenței. Împrejurarea că pârâta A. S.A. Iași se află în reorganizare judiciară, în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, iar bunul "activ funcțional" a făcut obiectul planului de reorganizare, în sensul că s-a prevăzut darea acestuia în plată, ca mijloc de stingere a datoriei față de creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS, nu prezintă nicio relevanță pentru stabilirea instanței competente să soluționeze o cerere privind constatarea inexistenței unui drept de proprietate al debitoarei, acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, nefiind o cerere aferentă procedurii insolvenței, care să atragă incidența dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006.

Înalta Curte, procedând la soluționarea conflictului negativ de competență cu care a fost învestită conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ. și față de obiectul cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a chemat în judecată pârâta A. S.A. Iași, prin administrator judiciar B. S.P.R.L., solicitând să se constate inexistența dreptului de proprietate al pârâtei asupra mijloacelor fixe din "activul funcțional" aflat în patrimoniul acesteia.

Motivând în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 473/11.07.2017 a Tribunalului Specializat Mureș, pronunțată în dosarul x/2007, judecătorul sindic a stabilit că reclamanta este obligată să își execute obligația stabilită în planul de reorganizare, modificat și confirmat prin sentința nr. 123/23.02.2016 a Tribunalului Specializat Mureș, în sensul stingerii creanței reclamantei, prin dare în plată, în contul creanței, a bunurilor debitoarei-pârâte cuprinse în "activul funcțional", la valoarea de piață evaluată de evaluator autorizat C. prin raportul de evaluare înregistrat la dosarul nr. x/2007, la 03.07.2017, până la concurența creanței menționate, prin prezentarea la notarul public pentru încheierea în formă autentică a actului de transfer a dreptului de proprietate, cu stingerea sarcinilor care grevează bunurile respective.

Ulterior, susține reclamanta, s-a deplasat la sediul pârâtei pentru a verifica și inventaria bunurile și a constatat că bunurile nu mai există sau sunt deteriorate, ceea ce face ca valoarea acestora să fie mult diminuată (fier vechi). Detaliind în continuare situația bunurilor, reclamanta solicită a se constata inexistența dreptului de proprietate al pârâtei asupra mijloacelor fixe din componența "activului funcțional", în raport de dispozițiile art. 35 C. proc. civ., art. 1179 și art. 555 C. civ.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași de soluționare a cauzei și a arătat că, prin sentința civilă nr. 473/2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, reclamanta a fost obligată să se conformeze celor stabilite prin planul de reorganizare judiciară modificat, în sensul prezentării la notar pentru semnarea actului de dare în plată referitor la "activul funcțional" din patrimoniul debitoarei pârâte. Totodată, a arătat că, ulterior, pârâta a promovat o acțiune care are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, aflată în prezent pe rolul judecătorului sindic - dosar nr. x/2007.

Având în vedere situația de fapt expusă, Înalta Curte reține că reclamanta a sesizat instanța cu o cerere aferentă procedurii insolvenței, întrucât urmărește, în esență, invocarea unui impediment la executarea sentinței nr. 473/11.07.2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, judecător sindic, în dosarul nr. x/2007, situație care are o strânsă legătură cu cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare, chestiune invocată, prin întâmpinare, de administratorul judiciar al pârâtei, care a susținut că în dosarul de insolvență s-a formulat și o cerere de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, cu privire la aceleași bunuri, cerere aflată în prezent pe rolul judecătorului sindic - dosar nr. x/2007.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, atribuțiile judecătorului sindic privesc controlul judecătoresc al activității administratorului/lichidatorului judiciar, precum și procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, nefiind reglementate exhaustiv.

Prin sintagma "procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței" legiuitorul a avut în vedere toate acele cereri și procese care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței, astfel cum sunt reglementate de legea-cadru, privind controlul asupra actelor, operațiunilor și plăților efectuate de către participanți după deschiderea procedurii.

Or, odată ce reclamanta solicită constatarea inexistenței dreptului de proprietate cu privire la bunuri care fac obiectul planului de reorganizare a pârâtei, cu privire la care judecătorul sindic a dispus măsura dării în plată, prin sentința nr. 473/11.07.2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș -Falimente, este fără îndoială faptul că cererea este aferentă procedurii insolvenței, în înțelesul art. 11 alin. (2) din Legea 85/2006.

Prin raportare la aceste norme, Înalta Curte apreciază că soluționarea cauzei revine competenței materiale specializate a judecătorului-sindic.

Prin încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2019 pronunțată în dosarul de fond cu nr. x/2007 al Tribunalului Specializat Mureș privind procedura insolvenței debitoarei A. S.A. Iași, s-a dispus strămutarea cauzei spre soluționare la Tribunalul Specializat Cluj, instanță unde următorul termen este stabilit la 7 octombrie 2020.

Astfel, în raport de prevederile legale menționate, văzând și dispozițiile art. 6 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.