ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1625/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si Fiscal la 30 mai 2013, sub nr. x/2013, reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună radierea pârâtei S.C. A. S.R.L. înregistrat la ORC sub nr. x/1991, CUI x, să dispună înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii de radiere a A. S.R.L., comunicarea și efectuarea publicității legale a încheierii, în condițiile prevăzute de lege.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 237 alin. (8) și alin. (9) din Legea nr. 31/1990, art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009, pe dispozițiile C. proc. civ. și pe cele ale Legii nr. 26/1990.

Prin sentința civilă nr. 274 din 27 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Caraș-Severin sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si Fiscal a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L.

împotriva sentinței civile nr. 274 din 27 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a declarat recurs pârâtul B., în calitate de administrator al S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 17 din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., împotriva sentinței civile nr. 274 din 27 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

Împotriva deciziei civile nr. 17 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă, B., în calitate de administrator al pârâtei S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă la 21 martie 2018, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 364/R din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Caransebeș împotriva deciziei civile nr. 17/29.01.2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2013.

La 21 decembrie 2018, B., în calitate de administrator al pârâtei S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 364/R din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recurentul susține, în esență, că nu a avut cunoștință de dosarul nr. x/2016 și nici de Ordonanța de clasare a cauzei din 27.09.2016 pronunțată în acest dosar.

De asemenea, referitor la dosarul nr. x/2018, a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea Tribunalului Caraș-Severin din 25 noiembrie 2014, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurentul arată că nu i s-a comunicat încheierea meționată și nu a avut cunoștință de dosarul penal și de soluția pronunțată în acest dosar.

Mai arată și faptul că, după dezbaterile de la termenul din 24 mai 2018, a trimis la curtea de apel o cerere de reexaminare a cererii de acordare a facilităților sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, la care a anexat chitanța doveditoare.

Astfel, curtea de apel nu a ținut cont de dreptul cerut, iar la data pronunțării suspendării, instanța nu a soluționat cererea de reexaminare, neavând cunoștință de chitanță.

În concluzie, recurentul susține că pricina a rămas în nelucrare din motive care nu îi sunt imputabile, nefiind întrunite prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. privind perimarea contestației în anulare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 10 ianuarie 2019, sub nr. x/2018.

La 6 martie 2019, intimatul-reclamant Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de B. împotriva deciziei civile nr. 364/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, ca nefondat.

La 28 martie 2018, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat concluziile de admitere a recursului, casarea deciziei nr. 364/R/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rejudecarea pe fond a cauzei după casare și respingerea cererii de radiere și dizolvare a S.C. A. S.R.L. Caransebeș, cerere solicitată de O.N.R.C. Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 26 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

La 19 decembrie 2019, recurentul și-a exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, solicitând instanței să admită în principiu recursul declarat în cauză, urmând a fi soluționat prin pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu.

Prin încheierea din 4 februarie 2020, Completul de filtru nr. 5 a admis în principiu recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator al pârâtei A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 364/R din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă și a stabilit termen de judecată la 24 martie 2020, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților, prorogând, totodată, discutarea excepției tardivității recursului pentru termenul de judecată stabilit.

La termenul din 24 martie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

La următorul termenul din 30 iunie 2020, prin încheierea de ședință publică de la acea dată, Înalta Curte a încuviințat cererea de amânare a judecății cauzei pentru lipsă de apărare, formulată de recurent și a amânat cauza la 22 septembrie 2020, ora 10

00

, prorogând discutarea excepției tardivității recursului.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul are ca obiect decizia nr. 364/R din 12 decembrie 2018, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Caransebeș, împotriva deciziei civile nr. 17/29.01.2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2013. Decizia a fost pronunțată cu mențiunea dreptului de a formula recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Textul de lege anterior evocat stabilește că durata termenului de recurs este de 5 zile și că momentul de la care începe să curgă coincide cu data pronunțării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Așadar, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept.

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă constată că decizia recurată a fost pronunțată la 12 decembrie 2018.

Cum termenul de recurs de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., curge de la data pronunțării hotărârii, rezultă că acest termen a început să curgă la 12 decembrie 2018.

Fiind un termen stabilit pe zile, devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevăd că atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În condițiile în care termenul de recurs de 5 zile a început să curgă la 12 decembrie 2018, rezultă că acest termen s-a împlinit la 18 decembrie 2018.

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurentul a depus cererea de recurs la 21 decembrie 2018, prin poștă (conform datei poștei aplicată pe plicul aflat la dosar recurs), fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara în data de 03 ianuarie 2019 .

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din același act normativ, care sancționează cu decăderea dreptul procesual neexercitat într-un anumit termen și cu nulitatea actul procedural îndeplinit peste termenul legal.

Ca urmare a declarării recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către recurent a dreptului de a-i fi examinată cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 185 alin. (1) și 421 alin. (2) teza I, raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator al pârâtei A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 364/R din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator al pârâtei A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 364/R din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.