ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 486/2018

Ședința publică din data de 22 februarie 2018

Asupra cererii de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba cu nr. x din 30.08.2016, petentul A. a solicitat ca, în baza sentinței civile nr. 332/2013 în dosarul nr. x/2011 a Tribunalului Alba, secția I civilă, devenită irevocabilă prin decizia nr. 2053/13.10.2015, și a art. 25 din Legea nr. 26/1990, să se radieze în parte, din Registrul comerțului, mențiunea x/08.09.2010 înregistrată în baza Hotărârii Adunării Generale și a Contractului de cesiune părți sociale din data de 7.09.2010 dintre A., în calitate de cedent și B., în calitate de cesionar în cadrul S.C. C. S.R.L. și repunerea părților sociale cesionate în posesia cedentului A..

La data de 1.09.2016, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba a trimis cererea Tribunalului Alba, în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Legea nr. 26/1990.

Această cerere a fost înregistrată, la data de 1.09.2016, pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/2016.

Prin sentința nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, De contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a respins cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba cu nr. x din 30.08.2016, pentru radiere mențiuni, formulată de petentul A. în contradictoriu cu comerciantul S.C. C. S.R.L. și cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba.

Hotărârea anterior menționată a fost dată cu drept de recurs în 15 zile, de la comunicare cu petentul A. și cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba, respectiv de la pronunțare pentru comerciantul S.C. C. S.R.L., recursul urmând a se depune la Tribunalul Alba, potrivit art. 490 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Împotriva sentinței nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, a declarat recurs petentul A..

Prin decizia nr. 55/2017 din 14 martie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității recursului declarat de petentul A. invocată, din oficiu, de instanță și, în consecință:

A respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva sentinței nr. 73/COM/2016 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2016.

În dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat, totodată, că de la comunicarea deciziei curge termenul de 30 zile pentru exercitarea căii de atac a apelului.

A. a formulat "apel" împotriva deciziei nr. 55/2017 din 14 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

În cauză nu s-a formulat recurs în baza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci "apel", în temeiul art. 466 C. proc. civ. și următoarele.

În cuprinsul cererii sale, după expunerea parcursului procesual al cauzei și prezentarea situației de fapt, autorul căii de atac a arătat că înțelege să critice soluția pronunțată de instanța de fond, menționând că aceasta nu a analizat în mod corect înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pronunțând o soluție netemeinică și contradictorie cu probatoriul administrat, deși in susținerea cererii înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului a depus copii de pe hotărârile pronunțate in dosarul nr. x/2011, din care reiese în mod clar faptul că, contractul de cesiune din data de 07.09.2010 a fost revocat printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă, iar cererea de radiere înregistrată la O.R.C. a fost întemeiată pe desființarea acestui contract de cesiune.

Pentru aceste motive, autorul prezentei căi de atac a solicitat admiterea "apelului" declarat și, rejudecând cauza pe fond, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond, cu consecința dispunerii radierii in parte, din Registrul Comerțului a mențiunii nr. 29465/08.09.2010, înregistrată în baza Hotărârii Adunării Generale și a Contractului de cesiune părți sociale din data de 07.09.2010 dintre A., în calitate de cedent si B., in calitate de cesionar în cadrul S.C. C. S.R.L. și repunerea părților sociale cesionate în posesia cedentului A..

Prin precizările depuse la 3 iulie 2017, autorul căii de atac a menționat că este de acord ca, în situația în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluționat de completul de filtru, prevăzut la art. 493 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 21 august 2017, intimata S.C. C. S.R.L. a invocat, în sinteză, pe cale de excepție, în principal, respingerea apelului ca inadmisibil deoarece este declarat împotriva unei decizii definitive; pe cale de excepție, în subsidiar, a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa apelul, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal. De asemenea, intimata a solicitat anularea recursului în situația în care instanța recalifică drept recurs calea de atac exercitată de A. și soluționarea acestuia de către completul de filtru, dacă recursul va fi admis în principiu.

La data de 22 septembrie 2017, Înalta Curte a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în baza art. XVII alin. (2) coroborat cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că au posibilitatea depunerii în scris a unui punct de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

Totodată, s-a constatat că prezenta cale de atac reprezintă un apel declarat împotriva sentinței nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, în dosarul nr. x/2016, situație în care s-a dispus citarea părților pentru termenul de judecată din 22 februarie 2018 pentru a se pune în discuția acestora excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Raportul a fost comunicat părților la 7 decembrie, respectiv 8 decembrie 2017.

La 18 decembrie 2017, A. a transmis punct de vedere la raport, prin care a arătat că achiesează la opiniile prezentate în raport, susținând că recursul este admisibil în principiu

La 18 decembrie 2017, s-a înregistrat la dosar punctul de vedere al intimatei S.C. C. S.R.L. prin care aceasta a arătat, în esență, că, în cuprinsul întâmpinării, a invocat pe cale de excepție, în subsidiar, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa apelul, astfel că este de acord cu punctul de vedere evidențiat în raport.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate excepția necompetenței sale materiale, urmează a o admite și a declina soluționarea cererii de apel formulată de A., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, pentru următoarele considerente:

La originea exercitării prezentului apel se află cererea formulată de petentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, prin care acesta a solicitat să se radieze în parte, din Registrul comerțului, mențiunea 29645/08.09.2010, înregistrată în baza Hotărârii Adunării Generale și a Contractului de cesiune părți sociale din data de 7.09.2010 dintre A., în calitate de cedent și B., în calitate de cesionar în cadrul S.C. C. S.R.L. și repunerea părților sociale cesionate în posesia cedentului A..

Este de observat că litigiul pendinte are ca obiect o cerere de apel în raport cu temeiurile de drept indicate în susținerea acesteia, respectiv art. 466 și următoarele din C. proc. civ., și față de criticile formulate care se referă, în fapt, la hotărârea pronunțată de Tribunalul Alba, respectiv sentința nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, și nu la decizia nr. 55/2017 din 14 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, indicată de parte.

Se reține că indicarea expresă a deciziei nr. 55/2017 din 14 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, ca fiind hotărârea ce formează obiectul prezentei căi de atac, nu este de natură a induce instanței ideea că, în speță, este vorba despre atacarea acestei decizii, în condițiile în care mențiunile cuprinse în cererea de apel permit identificarea hotărârii ce constituie obiectul criticilor formulate de autorul căii de atac, aceasta fiind sentința nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2016.

Trebuie amintit că la originea exercitării prezentei căi de atac se află o cerere formulată de petentul A., care se soluționează în procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990.

Cum dispozițiile procedurale speciale aplicabile în speță sunt cele cuprinse în art. 25 din Legea nr. 26/1990 raportate la art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 și art. 27 C. proc. civ. și, văzând data introducerii acțiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o cerere în procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990 este supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

A aprecia în sensul că, în speță, este vorba despre un apel formulat împotriva deciziei nr. 55/2017 din 14 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, înseamnă a nesocoti principiul intenției reale a părții și dispozițiile legale anterior evocate, care prevăd că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o cerere în procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990 este supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, cu atât mai mult cu cât decizia expres indicată de parte este pronunțată în condițiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 97 din C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

Înalta Curte reține că, în situația în care legiuitorul a înțeles să reglementeze competența anumitor instanțe ca instanțe de apel a menționat expres acest lucru, or, în dreptul procesual român, nu există nicio reglementare care să prevadă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță de apel.

În conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 2 C. proc. civ., "Curțile de apel judecă: (...) 2. ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță. (...)"

Cum, în cauză, sentința nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016 a fost pronunțată în primă instanță de Tribunalul Alba, iar această hotărâre poate fi atacată cu apel la instanța ierarhic superioară, rezultă că aparține Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a cererii de apel formulată de petentul A..

În lumina jurisprudenței CEDO, se reține că, deși accesul la o instanță de judecată nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuși, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justițiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăși substanța lui.

Totodată, în raport cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalității.

Cu toate acestea, pentru aplicarea corectă a legii, judecătorul va trebui să țină seama de circumstanțele concrete în care sunt invocate anumite dispoziții legale.

Rolul activ al judecătorului trebuie exercitat indiferent dacă partea este sau nu asistată de către un avocat, cum este cazul în speță.

Judecătorul, în aplicarea principiului rolului activ, precum și față de îndatorirea acestuia de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura soluționarea procesului în mod echitabil și într-un termen optim și previzibil, trebuie să dea prioritate principiului intenției reale a părții, care, în cauza de față, vizează, așa cum s-a arătat, exercitarea căii de atac a apelului împotriva sentinței nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016 pronunțată, în primă instanță de Tribunalul Alba, în procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990.

În concret, împotriva sentinței pronunțate de către tribunal, partea interesată a declarat recurs, în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac. Instanța, conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ., a respins recursul, ca inadmisibil, iar de la data comunicării a început să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, respectiv apelul.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii de apel formulată de A. împotriva sentinței nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a cererii de apel formulată de A. împotriva sentinței nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2018.