ÎCCJ, decizie (scj.ro #82023)

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 2 Cod de procedură civilă. Noțiunea de „lucru cerut”.

Cuprins pe materii.

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod de

procedură civilă. Noțiunea de „lucru cerut”.

Index alfabetic

.

Drept procesual civil.

-

Revizuire.

-

Noțiunea de „lucru cerut”.

Codul de procedură civilă:

art. 314, art. 322 pct. 2

Art. 322 pct. 2  Cod

procedură civilă vizează inadvertențele dintre obiectul

pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat deși

nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronunțat deși s-a cerut (minus

petita) și s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Textul

articolului este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus

judecății și nu de examinarea legalității

hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.

În sensul acestui text, prin „lucru

cerut” se înțeleg numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au

determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supus

judecății, care se reflectă în dispozitiv

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 6578  din 11 octombrie 2007.

Prin decizia civilă nr. 1506 din 19

februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, a casat

decizia nr. 163 A din 30 martie 2006 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, precum și sentința nr. 74 din 31 ianuarie 2005 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă și, în fond, a

respins contestația formulată de Automobil Clubul Român împotriva

deciziei nr. 599 din 27 noiembrie 2003, emisă de recurent.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Înalta Curte a reținut că reclamanta a cerut, prin

notificare, de la Ministerul Administrației și Internelor un imobil

alcătuit din construcție și terenul aferent în

suprafață de 2997,70 m

2

, situat în București.

Imobilul a fost proprietatea

Asociației Automobil Club Regal Român (în continuare fiind Automobil Club

Regal Român), persoană juridică de drept privat înființată

în anul 1904, care a continuat să activeze sub imperiul Legii nr. 24/1991,

iar, conform art. 15, era supravegheată de stat, pentru că nu avea

scop patrimonial.

S-a reținut, că prin jurnalul nr.

313 din 31 martie 1948, în baza art. 9

alin. (2) și alin. (6) din Legea nr. 11/1944 pentru

controlul persoanelor juridice, Consiliul de Miniștri a decis dizolvarea

mai multor asociații, persoane juridice, pentru interese superioare de

stat, iar la art. I pct. I este nominalizată Asociația Automobil Club

Regal Român, cu sediul în București. În art. II al aceluiași jurnal,

s-a menționat expres că bunurile mobile și imobile aparținând

Automobil Club Regal Român se atribuie Ministerului Afacerilor Interne.

Prin această decizie a încetat

personalitatea juridică a Asociației Automobil Club Regal Român, iar

Consiliul de Miniștri a dispus și cu privire la imobilul care face

obiectul pricinii.

Această modalitate de dizolvare a unei

persoane juridice este prevăzută la pct. IV din Legea nr. 21/1924.

În privința actualei Asociații

Automobil Club Român, s-a reținut că a fost

înființată în anul 1967, când prin H.C.M. nr.

614 din 21 martie 1967 s-a autorizat înființarea Asociației cu scop

nepatrimonial A.C.R. Prin acest act normativ a fost înființată o

nouă persoană juridică de drept privat, cu scop patrimonial, cu

un nou statut, iar reclamanta nu a depus acte care să ateste preluarea

activului și pasivului din patrimoniul fostei Asociații A.C.R.R.

În statutul A.C.R. din anul 1967, noua

persoană juridică nu face vreo referire la patrimoniul fostului

A.C.R.R., dizolvată la data de 21 aprilie 1948, iar la data constituirii,

reclamanta nu a avut în patrimoniu vreun bun imobil, statul alocându-i

până în anul 1985 mai multe bunuri din proprietatea sa, pentru buna

desfășurare a activității.

Înalta Curte a  reținut

că   reclamanta   și-a

întemeiat   acțiunea   pe

dispozițiile art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001,

însă în prezenta cauză greșit tribunalul și curtea de apel

au constatat că aceasta este continuatoarea activității fostei

Automobil Club Regal Român, deși nu a activat continuu ca persoană

juridică de la data dobândirii imobilului (anul 1939) până la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, și nu există o

hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat

că actualul A.C.R. este aceeași persoană juridică cu fosta

A.C.R.R., desființată în anul 1948.

Nu se poate reține că este vorba

de o continuare a activității, pentru că nu există o

unică persoană juridică, iar un argument în plus îl constituie

și sentința civilă nr. 162 din 19 martie 2003 a Tribunalului

București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.

418 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel București, prin care a fost

soluționată o acțiune în revendicare privind același

imobil.

În acea pricină s-a reținut

că Asociația A.C.R. nu are calitate procesuală activă,

pentru că nu este succesoarea în drepturi și obligații a fostei

Asociații A.C.R.R., iar condiția existenței unei hotărâri

judecătorești „nu poate fi

întrunită prin invocarea statutului reclamantei”.

Împotriva acestei decizii, Asociația

Automobil Clubul Român a formulat contestație în anulare, însă, în

cerere, invocă motivul de contestație constând în faptul că

decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, precum

și motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 și pct. 6

C.proc.civ.

În privința motivului de

contestație în anulare, prevăzut de art. 318 C.proc.civ.,

contestatoarea a arătat că va dezvolta această critică

după ce va lua cunoștință de hotărârea atacată

și a susținut că există o greșeală

materială, deoarece nu se cunoaște pe ce s-a întemeiat convingerea instanței

de recurs, și anume, că A.C.R. nu este persoană

îndreptățită la restituirea în natură.

În cererea formulată, Asociația

Automobil Clubul Român a susținut că instanța a dat mai mult

decât s-a cerut, deoarece, deși recurentul pârât Ministerul

Administrației și Internelor a cerut să fie modificată

decizia recurată, instanța a casat cele două hotărâri.

Instanța de recurs, potrivit art. 312

alin. (3) C.proc.civ., trebuia doar să modifice decizia instanței de

apel, dacă ar fi constatat că sunt întemeiate susținerile

recurentei, însă recurenta nu a adus nici o dovadă nouă, decât

cele prezentate în instanța de fond și în apel, care să

justifice modificarea hotărârii.

S-a mai susținut că, potrivit

art. 312 alin. (3) C.proc.civ., se poate dispune casarea numai pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 1, pct. 2, pct. 3 și pct. 4 C.proc.civ.,

iar, în cauză, nici recurenta nu a susținut că ar exista vreun

motiv de casare. De asemenea, nu s-a dovedit existența unor motive

concomitente de casare și modificare, care să fi dus la casarea hotărârii

atacate.

Invocând art. 322 pct. 6 C.proc.civ.,

Asociația Automobil Clubul Român

a susținut că cererea de recurs a fost

formulată de directorul Direcției de Reglementări Juridice

și Contencios din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, care nu a anexat împuternicirea semnată de ministru. De aceea,

nefiind exprimată voința expresă a conducătorului M.A.I. de

a sta în proces ca recurent, sunt incidente prevederile art. 322 pct. 6

C.proc.civ.

În cerere s-au mai invocat și

prevederile art. 43 alin. (2) C.proc.civ.

Cererea a fost respinsă, pentru

următoarele considerente:

Susținerea contestatoarei, că nu

se cunoaște pe ce s-a întemeiat convingerea instanței de recurs

că nu este persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, nu privește o greșeală materială, în sensul art.

318 C.proc.civ.

Prin eroare materială, ca temei al

contestației în anulare, se înțelege orice eroare materială

evidentă care privește o problemă de procedură în

legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs,

pentru verificarea căreia nu este necesară o reexaminare a fondului.

Or, motivul invocat de contestatoare

presupune reexaminarea fondului

și reaprecierea probelor.

Motivele întemeiate pe prevederile art. 322

pct. 2 și pct. 6 C.proc.civ. sunt de revizuire și nu de

contestație în anulare, și nu sunt întemeiate.

Motivul de revizuire fundamentat pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ. se referă la

pronunțarea instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut,

nepronunțarea acesteia asupra unui lucru cerut ori pronunțarea peste

ceea ce s-a cerut.

Textul vizează inadvertențele

dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a

pronunțat deși nu s-a cerut (extra petita), nu s-a

pronunțat  deși s-a cerut (minus petita) și s-a dat

mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Punctul 2 al art. 322 C.proc.civ. este

intrinsec legat de ceea ce partea a

solicitat a fi dedus judecății și nu de

examinarea legalității hotărârii prin

intermediul motivelor de recurs.

În sensul acestui text, prin „lucru cerut”

se înțelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat

limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supus

judecății, care se reflectă în dispozitiv. Or, în cauză,

pronunțarea soluției casării hotărârii recurate și nu

cea a modificării, cum a cerut recurentul, nu se încadrează în „lucru

cerut”, neputându-se identifica obiectul pricinii fixat de parte cu controlul

judiciar asupra hotărârii pronunțate.

De altfel, față de prevederile

art. 314 C.proc.civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

casează (și nu modifică) hotărârea atacată, ori de

câte ori hotărăște asupra fondului pricinii, în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin

stabilite, iar soluția se dă în raport cu aceste prevederi și nu

cu solicitările recurentului.

Articolul 322 pct. 6 C.proc.civ. se

referă la ipotezele în care, statul sau alte persoane juridice de drept

public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei

puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost

apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere. Textul

privește modul în care s-a făcut apărarea persoanelor juridice

și fizice menționate și nu regularitatea cererii de recurs

și poate fi invocat numai de partea care a fost lipsită de

apărare ori a fost apărată cu viclenie.

Or, în prezenta cauză revizuienta a

invocat neregularitatea cererii de recurs formulată de o persoană

care nu a avut împuternicire semnată de ministru și nu modul în care

aceasta a fost apărată în proces.

Pentru considerentele expuse, cererea

formulată de Asociația Automobil Clubul Român a fost respinsă.