ÎCCJ, decizie (scj.ro #86745)

.

Recurs.

Critici ce nu pot fi încadrate în motivele de legalitate prevăzute de

dispozițiile procedurale. Sancțiunea nulității.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.

Recursul. Sancțiunea nemotivării recursului. Nulitatea recursului.

Index alfabetic :

Recursul.

- Cuprinsul cererii de recurs.

- Nemotivarea recursului.

- Sancțiune.

- Nulitate.

Cod procedură civilă :

art.302

1

alin.(1) lit.c;

art.304; art.306 alin.(3).

Când în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la

adresa deciziei, care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea

punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția

pronunțată și la argumentele folosite de instanță în

fundamentarea acesteia, iar succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul

cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic în

așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu,

vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de

modificare ori casare prevăzute de art.304 C.pr.civ., în limita cărora

se poate exercita controlul judiciar în recurs, sancțiunea care intervine

este nulitatea recursului.

ICCJ, Secția civilă și

de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 499 din 30 ianuarie

2008

Prin sentința nr.1534 din 30 octombrie 2006, Tribunalul Botoșani,

secția civilă a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Prefectului Județului Botoșani, cu

consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanții C.D.N,

C.D.G., D.L., T.A. și C.E., a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în

contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Municipiul Botoșani prin Primar, SC E.G. SA Târgu Mureș și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a

desființat dispoziția emisă de Municipiul Botoșani, a

obligat Municipiul Botoșani să restituie reclamanților corpul de

clădire situat în Botoșani și suprafața de teren

aferentă acestuia, a obligat Municipiul Botoșani să emită

decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri

reclamanților pentru bunurile ce nu pot fi restituite și să o

înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea

acordării de despăgubiri, a obligat Municipiul Botoșani să

înainteze către SC E.G. SA Târgu Mureș notificarea privind

restituirea suprafeței de 368 m.p. teren situată în Botoșani în

vederea emiterii dispoziției sau deciziei motivate de către unitatea

deținătoare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, Primăria Municipiului Botoșani

și S.C. E.G. S.A. Târgu Mureș.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr.161 din 9 mai

2007, a admis apelurile pârâților, a anulat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la prima

instanță, reținând că aceasta a făcut o cercetare

incompletă a fondului cauzei și nu s-a pronunțat asupra fondului

cererii de restituire a porțiunii de teren aflată în posesia SC E.G.

S.A. Târgu Mureș; relativ la Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, curtea a reținut că atribuțiile acestei

comisii au fost stabilite prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, au caracter

administrativ și exced fazei contencioase.

Decizia sus menționată a fost atacată cu recurs de către

reclamantul C.D.N.

În motivarea cererii sale, recurentul a arătat că a

solicitat instanței ca, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, Municipiul Botoșani prin Primar,  S.C. E.G.

SA și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să

se restituie în natură, lui și celorlalți reclamanți,

suprafața de 368 mp. teren și corpul de clădire închiriat în

prezent Asociației Naționale a Surzilor.

Se mai susține că în anul 2001, s-a făcut notificare la

Primăria Botoșani, prin care s-a solicitat restituirea în proprietate

a imobilului – teren în suprafață de 2244 mp. și

construcții, dar nu  s-a comunicat nici un răspuns.

Recursul este nul în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art.302

1

alin.(1) lit. c C.proc.civ., cererea de recurs va

cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306

alin.(3) C.proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ.;

per

a contrario

, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă

încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres

și   limitativ  de  art. 304 C.proc.civ.,

sancțiunea   care  intervine   este

nulitatea recursului.

În speță, nu numai că recurentul nu s-a conformat

exigențelor  art.302

1

alin.(1) lit.c C.proc.civ.,

neindicând motivele de nelegalitate din art.304 C.proc.civ. pe care își

întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să

poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare

prevăzute de art.304 C.proc.civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se

regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face

obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de

către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția

pronunțată în apel și la argumentele folosite de

instanță în fundamentarea acesteia.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă

practic în redarea istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de

chemare în judecată și a demersurilor prealabile întreprinse de

reclamanți în baza Legii nr.10/2001, a apărărilor formulate de

pârâți prin întâmpinările depuse la fond și motivele de apel, a

probelor administrate, cu concluzia finală că hotărârea primei

instanțe este legală și temeinică, fără însă

a arăta în concret în ce constă greșeala instanței de apel,

a cărei hotărâre a  atacat-o și prin care s-a

desființat sentința de fond cu trimitere spre rejudecare pentru

necercetarea completă a fondului pricinii.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu

este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să

se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică

susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare

prevăzute de art.304 C.proc.civ., în limita cărora se poate exercita

controlul judiciar în recurs.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului

restrictiv al art.304 C.proc.civ., iar criticile formulate de recurent nu se

circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte a constatat nulitatea recursului,

conform art.302

1

alin.(1) lit.c C.proc.civ. coroborat cu art.306

alin.(3) C.proc.civ.