ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 12/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 2 august 2019, în dosarul nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA DE APĂ TÂRGOVIȘTE, a solicitat anularea notificării nr. x din 24 iulie 2019 emisă de pârâtă și a tuturor consecințelor acesteia, precum și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de 1 leu, în temeiul art. 19 din Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 1849 din 20 noiembrie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei sus-menționate, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că decizia cuprinde motive contradictorii, întrucât, instanța de apel, deși constată că tribunalul nu a soluționat cauza din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate prin acțiune, totuși a reținut că prima instanță a adoptat în mod legal o soluție de respingere pe fond.

Subsumat cazului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta invocă nerespectarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. și ale art. 482 din același cod.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material ale art. 31 alin. (3) Codul muncii și ale art. 15 C. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte COMPANIA DE APĂ TÂRGOVIȘTE, care a depus la dosar întâmpinare, la 10 septembrie 2020, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 14.09.2020, iar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, la 24 septembrie 2020, în cuprinsul căruia a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor privind conflictele de muncă, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 41 și art. 126 alin. (1) și (3) din Constituția României.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă admisă cererea formulată de petenta A. și sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., referitor la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor privind conflictele de muncă, invocată de petenta A..

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Litigiul are ca obiect o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 8, art. 17 și art. 19 din Codul muncii, prin care reclamanta a solicitat anularea notificării nr. x/24.07.2019 privind încetarea ocupării funcției de Șef Sector din cadrul Sectorului Stații Epurare Rețele Canalizare - secție Pucioasa, precum și obligarea pârâtei la plata unor daune morale, fiind dedus judecății un conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 02.08.2019, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede că "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului", iar dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive".

Obiectul recursului declarat de recurenta-reclamantă îl constituie decizia nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 1849 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 732 din 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2021.