ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2679/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia civilă

nr. 48/A din 02 mai

2012, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul declarat de D.G.

împotriva sentinței civile nr. 504 din 18 martie 2009 a Tribunalului Galați, pe

care a schimbat-o în tot.

A admis contestația și

a dispus anularea deciziei nr. 134 din 16 aprilie 2007 emisă de SC S. SA și restituirea

în natură a imobilului, hașurat cu roșu în schița anexă a raportului de expertiză

întocmit de d-na expert B.E. (dosar apel), compus din suprafața de 640 m.p. și construcții,

mai puțin suprafața deja restituită, colorată cu albastru în schița anexă.

A respins ca nefondată

cererea de intervenție accesorie în favoarea intimatei, formulată de A.V.A.S.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului

depinde de încadrarea juridică acordată cererii sale în dispozițiile art. 21

alin. (1) sau 2 din Legea nr. 10/2001 sau dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

În Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001 se stabilește că în situația prevăzută de art. 21

alin. (1) restituirea în natură este obligatorie și prevalează asupra oricărei alte

opțiuni a deținătorului bunului imobil solicitat.

În privința modului de

calcul a valorii imobilului, potrivit dispozițiilor art. 21.7 din Normele metodologice

„elementul de referință este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al

unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii”.

Curtea a verificat dacă

valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute de pârâtă este mai mare sau egală

cu valoarea de înregistrare a imobilului în activul patrimonial al unității deținătoare,

de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 - 24 iulie 2001.

Din relațiile furnizate

de pârâtă rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 A.P.A.P.S.-ul

deținea 48,805% din acțiuni în valoare de 10.220,00 RON, iar valoarea de înregistrare

a imobilului în activul patrimonial al unității deținătoare era de 2.900 RON pentru

teren și 4.477,05 RON pentru clădiri, în total 7.377 RON. Din aceste relații, furnizate

chiar de pârâtă, rezultă incidența în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, situație în care este obligatorie restituirea în natură a imobilului.

Susținerile pârâtei, în

sensul că valoarea reală a imobilului este de 1.945.860,525 RON, stabilită de un

evaluator independent și consemnată în motivarea sentinței civile nr. 142/1999,

nu pot fi primite, în condițiile în care art. 247 din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001 prevede expres modul de calcul a valorii imobilului. Împrejurarea

că imobilul este singurul sediu social al pârâtei nu reprezintă o situație de excepție,

instituită de Legea nr. 10/2001, care să excludă măsura restituirii în natură a

bunului.

O altă apărare a pârâtei

viza presupusa incidență în cauză a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 10/2001.

Susținerile pârâtei au

fost înlăturate față de concluzia expertizei tehnice imobiliare efectuate de expert

B.C. care a stabilit că potrivit criteriilor prevăzute de art. 19.1 și 19.2 din

Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, imobilului vechi ce a aparținut

autorului reclamantului (corpul în suprafață desfășurată de 432 m.p.) i-au fost

adăugate pe orizontală, în raport de forma inițială existentă la data preluării,

corpuri de zidărie sau volume din alte materiale în suprafață totală desfășurată

de 35%, raportat la aria desfășurată inițială. Toate celelalte construcții figurate

pe anexa din raportul de expertiză topometrică reprezintă construcții provizorii,

ușor demontabile, care nu au fost avute în vedere de expert.

Raportat la această situație

de fapt nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 19 alin. (1) sau (2) din Legea

nr. 10/2001, care ar fi permis pârâtei acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri în condițiile

legii speciale.

Curtea a apreciat că se

impune restituirea imobilului în natură. Acesta a fost identificat în raportul de

expertiză topografică efectuat de expert B.E., potrivit căruia imobilul ce a aparținut

autorului D.D., lăsat moștenire soției sale era compus din suprafața de 640 m.p.

teren, având forma unui dreptunghi cu latura de 40 m pe 16 m pe care se afla o construcție

compusă din parter și etaj; un hol și 6 camere la parter și o sală și 6 camere la

etaj. Din această suprafață de 41 m.p. au fost deja retrocedați lui D.G. prin dispoziția

nr. 938/SR/2004 și au fost înstrăinați către SC C. SA și SC A. SRL.

Cererea de intervenție

accesorie în interesul recurentei-pârâte formulată de A.V.A.S. a fost respinsă ca

nefondată având în vedere principiul accesorium sequitur principale.

2.1. Motive

Pârâta SC S. SA a declarat

recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele

critici:

Hotărârea este nelegală,

fiind interpretate greșit dispozițiile art. 315 C. proc. civ., art. 21 și art. 29

din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 3247/2011

Înalta Curte de Casație și Justiție, a casat cu trimitere spre rejudecare hotărârea

instanței de apel, cu îndrumarea de a se administra probe din care să rezulte structura

acționariatului

SC

S. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și valoarea imobilului în

litigiu.

Curtea de Apel Galați

a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a legii, în sensul în care,

deși a administrat probe din care să rezulte structura acționariatului SC S. SA

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și valoarea imobilului în litigiu,

a apreciat că elementul de referință pentru stabilirea valorii imobilului este valoarea

de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării

în vigoare a legii.

Valoarea capitalului social

al societății, atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și în prezent

este de 20.925 RON, astfel cum rezultă din bilanțurile contabile depuse la dosar,

iar valoarea imobilului a cărui restituire s-a cerut este mult mai mare decât valoarea

care rezultă din bilanțul contabil al societății la data de 31 decembrie 2000.

SC S. SA deține titlu

de proprietate valabil pentru terenul în suprafață de 798,89 mp situat în Galați,

titlu eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Legii nr. 15/1990,

iar acest titlu s-ar suprapune, în cazul restituirii în natură a imobilului, peste

titlul reclamantului. Prin sentința civilă nr. 504/2009 pronunțată de Tribunalul

Galați a fost respinsă contestația intimatului D.G. tocmai pe acest considerent.

Societatea a fost de bună-credință

și a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu formele legale solicitate.

2.2. Analiza recursului

Recursul nu este întemeiat

și va fi respins pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 3247

din 7 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare în apel, pentru ca instanța

de trimitere să administreze dovezi din care să rezulte structura acționariatului

pârâtei

SC

S. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, precum și valoarea imobilului

în litigiu, în cazul în care statul sau o autoritate a administrației publice centrale

sau locale este acționar minoritar al unității deținătoare a bunului.

Aceasta, deoarece, sub

aspectul modalității de restituire a bunului și al titularului obligației de a propune

acordarea măsurilor reparatorii interesează dacă la data intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001, statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale

este acționar ori asociat majoritar, sau dacă, fiind acționar minoritar, valoarea

acțiunilor sau părților sociale deținute de stat sau o autoritate a administrației

publice centrale sau locale este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare

a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.

Instanța de trimitere

a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză imobiliară și topometrică.

Împrejurarea că instanța

nu a încuviințat stabilirea valorii imobilului la data judecării apelului, așa cum

a solicitat SC S. SA, nu înseamnă că a pronunțat o hotărâre nelegală, cu nesocotirea

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

Dimpotrivă, instanța de

apel a avut în vedere, pentru stabilirea valorii imobilului în litigiu, valoarea

de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001. Întrucât instanța de recurs nu a impus ca această

valoare să fie stabilită prin efectuarea unei expertize, hotărârea pronunțată în

temeiul înscrisurilor administrate nu este nelegală. Au fost, astfel, respectate

prevederile pct. 21.7. din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 în care se arată

că, obligația de restituire în natură intervine și în cazul în care cota minoritară

de capital deținută de stat sau de altă instituție publică acoperă valoarea imobilului

notificat. În acest caz elementul de referință este valoarea de înregistrare în

activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii.

Față de cele ce preced,

criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., neputând

fi identificată nicio vătămare procesuală pe care hotărârea instanței de apel să

o fi provocat recurentei.

Pe de altă parte, instanța

de trimitere a interpretat corect legea materială aplicabilă în cauză. Astfel, de

vreme ce la data apariției Legii nr. 10/2001 numărul de acțiuni deținute de stat

din capitalul social al societății comerciale era de 48,8% - în valoare de 102.125.000

RON -, față de valoarea cu care imobilul era înregistrat în contabilitatea societății

comerciale la 21 februarie 2001 - 44.770.572 RON -, înseamnă că valoarea acțiunilor

statului, ca acționar minoritar, era mai mare decât valoarea imobilului în litigiu.

Prin urmare, este incident

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, prevederile alin. (1) sunt

aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală

ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care

deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai

mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură

este cerută.

Nu este întemeiat nici

motivul de recurs privitor la nesocotirea faptului că pârâta are un titlu asupra

imobilului, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în

baza Legii nr. 15/1990.

Aceasta deoarece, dispunând

casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de recurs a impus să se determine

modalitatea de restituire a bunului prin prisma cerințelor art. 21 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 10/2001. Or, acest text stabilește posibilitatea restituirii în

natură a unui imobil exclusiv în funcție de îndeplinirea criteriilor impuse prin

intermediul lui. Așadar, nu s-ar putea ajunge la o „comparare” a titlurilor părților,

specifică acțiunii în revendicare de drept comun.

Drept urmare, criticile

formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere cele mai

sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei civile nr. 48/A din 02 mai 2012 a

Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.