ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2679/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 48/A din 02 mai 2012, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul declarat de D.G. împotriva sentinței civile nr. 504 din 18 martie 2009 a Tribunalului Galați, pe care a schimbat-o în tot. A admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 134 din 16 aprilie 2007 emisă de SC S. SA și restituirea în natură a imobilului, hașurat cu roșu în schița anexă a raportului de expertiză întocmit de d-na expert B.E. (dosar apel), compus din suprafața de 640 m.p. și construcții, mai puțin suprafața deja restituită, colorată cu albastru în schița anexă.

A respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie în favoarea intimatei, formulată de A.V.A.S. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului depinde de încadrarea juridică acordată cererii sale în dispozițiile art. 21 alin. (1) sau 2 din Legea nr. 10/2001 sau dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se stabilește că în situația prevăzută de art. 21 alin. (1) restituirea în natură este obligatorie și prevalează asupra oricărei alte opțiuni a deținătorului bunului imobil solicitat. În privința modului de calcul a valorii imobilului, potrivit dispozițiilor art. 21.7 din Normele metodologice „elementul de referință este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii”.

Curtea a verificat dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute de pârâtă este mai mare sau egală cu valoarea de înregistrare a imobilului în activul patrimonial al unității deținătoare, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 - 24 iulie 2001. Din relațiile furnizate de pârâtă rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 A.P.A.P.S.-ul deținea 48,805% din acțiuni în valoare de 10.220,00 RON, iar valoarea de înregistrare a imobilului în activul patrimonial al unității deținătoare era de 2.900 RON pentru teren și 4.477,05 RON pentru clădiri, în total 7.377 RON. Din aceste relații, furnizate chiar de pârâtă, rezultă incidența în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, situație în care este obligatorie restituirea în natură a imobilului.

Susținerile pârâtei, în sensul că valoarea reală a imobilului este de 1.945.860,525 RON, stabilită de un evaluator independent și consemnată în motivarea sentinței civile nr. 142/1999, nu pot fi primite, în condițiile în care art. 247 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevede expres modul de calcul a valorii imobilului. Împrejurarea că imobilul este singurul sediu social al pârâtei nu reprezintă o situație de excepție, instituită de Legea nr. 10/2001, care să excludă măsura restituirii în natură a bunului. O altă apărare a pârâtei viza presupusa incidență în cauză a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. Susținerile pârâtei au fost înlăturate față de concluzia expertizei tehnice imobiliare efectuate de expert B.C.

care a stabilit că potrivit criteriilor prevăzute de art. 19.1 și 19.2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, imobilului vechi ce a aparținut autorului reclamantului (corpul în suprafață desfășurată de 432 m.p.) i-au fost adăugate pe orizontală, în raport de forma inițială existentă la data preluării, corpuri de zidărie sau volume din alte materiale în suprafață totală desfășurată de 35%, raportat la aria desfășurată inițială. Toate celelalte construcții figurate pe anexa din raportul de expertiză topometrică reprezintă construcții provizorii, ușor demontabile, care nu au fost avute în vedere de expert. Raportat la această situație de fapt nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 19 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 10/2001, care ar fi permis pârâtei acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri în condițiile legii speciale.

Curtea a apreciat că se impune restituirea imobilului în natură. Acesta a fost identificat în raportul de expertiză topografică efectuat de expert B.E., potrivit căruia imobilul ce a aparținut autorului D.D., lăsat moștenire soției sale era compus din suprafața de 640 m.p. teren, având forma unui dreptunghi cu latura de 40 m pe 16 m pe care se afla o construcție compusă din parter și etaj; un hol și 6 camere la parter și o sală și 6 camere la etaj. Din această suprafață de 41 m.p. au fost deja retrocedați lui D.G. prin dispoziția nr. 938/SR/2004 și au fost înstrăinați către SC C. SA și SC A. SRL. Cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei-pârâte formulată de A.V.A.S. a fost respinsă ca nefondată având în vedere principiul accesorium sequitur principale.

2. Recursul 2.1. Motive Pârâta SC S. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici: Hotărârea este nelegală, fiind interpretate greșit dispozițiile art. 315 C. proc. civ., art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia nr. 3247/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, a casat cu trimitere spre rejudecare hotărârea instanței de apel, cu îndrumarea de a se administra probe din care să rezulte structura acționariatului SC S. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și valoarea imobilului în litigiu.

Curtea de Apel Galați a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a legii, în sensul în care, deși a administrat probe din care să rezulte structura acționariatului SC S. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și valoarea imobilului în litigiu, a apreciat că elementul de referință pentru stabilirea valorii imobilului este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii.

Valoarea capitalului social al societății, atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și în prezent este de 20.925 RON, astfel cum rezultă din bilanțurile contabile depuse la dosar, iar valoarea imobilului a cărui restituire s-a cerut este mult mai mare decât valoarea care rezultă din bilanțul contabil al societății la data de 31 decembrie 2000. SC S. SA deține titlu de proprietate valabil pentru terenul în suprafață de 798,89 mp situat în Galați, titlu eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza Legii nr. 15/1990, iar acest titlu s-ar suprapune, în cazul restituirii în natură a imobilului, peste titlul reclamantului. Prin sentința civilă nr. 504/2009 pronunțată de Tribunalul Galați a fost respinsă contestația intimatului D.G.

tocmai pe acest considerent. Societatea a fost de bună-credință și a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu formele legale solicitate. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 3247 din 7 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare în apel, pentru ca instanța de trimitere să administreze dovezi din care să rezulte structura acționariatului pârâtei SC S. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, precum și valoarea imobilului în litigiu, în cazul în care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar minoritar al unității deținătoare a bunului.

Aceasta, deoarece, sub aspectul modalității de restituire a bunului și al titularului obligației de a propune acordarea măsurilor reparatorii interesează dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, sau dacă, fiind acționar minoritar, valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute de stat sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută. Instanța de trimitere a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză imobiliară și topometrică. Împrejurarea că instanța nu a încuviințat stabilirea valorii imobilului la data judecării apelului, așa cum a solicitat SC S. SA, nu înseamnă că a pronunțat o hotărâre nelegală, cu nesocotirea dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ. Dimpotrivă, instanța de apel a avut în vedere, pentru stabilirea valorii imobilului în litigiu, valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Întrucât instanța de recurs nu a impus ca această valoare să fie stabilită prin efectuarea unei expertize, hotărârea pronunțată în temeiul înscrisurilor administrate nu este nelegală. Au fost, astfel, respectate prevederile pct. 21.7. din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 în care se arată că, obligația de restituire în natură intervine și în cazul în care cota minoritară de capital deținută de stat sau de altă instituție publică acoperă valoarea imobilului notificat.

În acest caz elementul de referință este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii. Față de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., neputând fi identificată nicio vătămare procesuală pe care hotărârea instanței de apel să o fi provocat recurentei. Pe de altă parte, instanța de trimitere a interpretat corect legea materială aplicabilă în cauză. Astfel, de vreme ce la data apariției Legii nr. 10/2001 numărul de acțiuni deținute de stat din capitalul social al societății comerciale era de 48,8% - în valoare de 102.125.000 RON -, față de valoarea cu care imobilul era înregistrat în contabilitatea societății comerciale la 21 februarie 2001 - 44.770.572 RON -, înseamnă că valoarea acțiunilor statului, ca acționar minoritar, era mai mare decât valoarea imobilului în litigiu.

Prin urmare, este incident art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută. Nu este întemeiat nici motivul de recurs privitor la nesocotirea faptului că pârâta are un titlu asupra imobilului, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în baza Legii nr. 15/1990. Aceasta deoarece, dispunând casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de recurs a impus să se determine modalitatea de restituire a bunului prin prisma cerințelor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Or, acest text stabilește posibilitatea restituirii în natură a unui imobil exclusiv în funcție de îndeplinirea criteriilor impuse prin intermediul lui. Așadar, nu s-ar putea ajunge la o „comparare” a titlurilor părților, specifică acțiunii în revendicare de drept comun. Drept urmare, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei civile nr. 48/A din 02 mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.