ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2475/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2016, la 08.11.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei decizii de completare a Deciziei de compensare în puncte nr. 10384/31.08.2016, pentru valoarea de 9.031.090 puncte.

Prin sentința civilă nr. 455 din 03.04.2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea de chemare în judecată a reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, iar ulterior înregistrării căii de atac pe rolul Curții de Apel București, a intervenit decesul reclamantei.

Prin încheierea pronunțată la 14.06.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului, întrucât a constatat decesul intimatei A. la 02.02.2019, în cursul judecării apelului.

Apelanta Comisia Națională de Compensare a Imobilelor a cerut repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 6.12.2019, instanța a menținut măsura suspendării judecării apelului, față de relațiile comunicate de Biroul Individual Notarial "B.", întrucât succesiunea de pe urma intimate reclamante A. - decedată, nu a fost încă dezbătută, având în vedere situația din dosarul succesoral, respectiv mai multe testament întocmite pe numele unor persoane diferite, fiind necesar a se stabili cu certitudine moștenitorii defunctei.

Împotriva încheierilor din 14.06.2019 și 6.12.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs intimata Comisia Națională de Compensare a Imobilelor.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta susține că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., în condițiile s-au făcut numeroase demersuri pentru aflarea prezumtivilor moștenitori ai intimatei.

Astfel, din verificările efectuate la Biroul Notarial B., pe rolul căreia se află înregistrat dosarul succesoral privind pe defunctă, a rezultat că cererea de deschidere a procedurii succesorale a fost făcută de către legatarul universal C..

Recurenta a trimis instanței înscrisuri în vederea introducerii în cauză a prezumtivilor moștenitori ai defunctei, respectiv citarea numitului C. în calitate de legatar universal, precum și a numitului D. în calitate de legatar cu titlu particular, această din urmă informație reieșind din adresa emisă de Centrul Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale.

Or, ținând seama de prevederile art. 469 C. proc. civ., în cazul decesului părții intimate și în condițiile imposibilității aflării moștenitorilor, instanța de apel putea efectua o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părții, pe numele moștenirii, fără să se arate numele și calitatea fiecărui moștenitor, urmând a continua judecata.

Având în vedere dezbaterile care au avut loc la termenul de judecată din 6.12.2019, în mod netemeinic și nelegal, instanța de apel a menținut măsura suspendării.

În prezentul dosar s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în legătură cu motivele de apel invocate, în acest sens fiind pronunțată decizia nr. 80/12.11.2018, iar, în ipoteza perimării apelului, ar rămâne validă sentința pronunțată la fond, prin care s-a admis acțiunea și a fost completată decizia de compensare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 17 septembrie 2020, s-a admis, în principiu, recursul și s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citare părți, la data de 19 noiembrie 2020.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.

Deși încadrate formal în ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate privind nelegalitatea încheierilor atacate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății. În același sens sunt și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă iar, potrivit alin. (3), poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Prin dispozițiile art. 11 C. proc. civ., se statuează, totodată, cu privire la îndatorirea terților de a sprijini, în condițiile legii, realizarea justiției.

Față de dispozițiile legale menționate, judecătorul cauzei este în drept să solicite părților sau, după caz, terților, explicații cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoștință sau cu privire la care pot obține informații pentru a statua, în conformitate cu dispozițiile legale, cu privire la impedimentele procedurale intervenite pe parcursul procesului.

În caz de deces a uneia dintre părțile litigante, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată în continuarea judecății a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale și a identificat succesibilii persoanei decedate.

În această situație, dacă informațiile relative la succesiunea persoanei decedate nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispozițiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.

În speța supusă analizei, se constată că judecata apelului declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 455/03.04.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost suspendată în data de 14 iunie 2019, ca urmare a decesului reclamantei A., intervenit la 02.02.2019 și a faptului că nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma acesteia.

La data de 5 iulie 2019, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat reluarea judecății cauzei, depunând în acest sens acte ce dovedeau demersurile efectuate în vederea aflării moștenirorilor defunctei.

Ulterior, urmare a demersurilor întreprinse de instanța de judecată și de partea litigantă, pârâta a solicitat introducerea în cauză lui C., în calitate de legatar universal al defunctei reclamante și a lui D., în calitate de legatar cu titlu particular, numele și adresele acestora fiind indicate prin cererea depusă de apelanta-pârâtă, aflată la dosar apel.

La termenul de judecată din 6 decembrie 2019, potrivit mențiunilor consemnate în încheierea de ședință, instanța a dispus menținerea măsurii suspendării cauzei, față de relațiile comunicate de Biroul Individual Notarial "B.", întrucât succesiunea de pe urma intimatei-reclamante A. - decedată nu a fost încă dezbătută, iar, față de situația concretă din dosarul succesoral (mai multe testamente întocmite pe numele unor persoane diferite etc.), a considerat necesar a se stabili cu certitudine moștenitorii defunctei.

Atare obligații nu pot fi îndeplinite de pârâtă, care este terț în raport de succesiunea defunctei A., pârâta efectuând demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale, identificând succesibilii persoanei decedate, iar obligația de a stabili cu certitudine moștenitorii defunctei nu poate fi pusă în sarcina sa, întrucât, fiind imposibil de executat, conduce la blocarea procedurii judiciare, în mod nejustificat, contrar prevederilor legale.

În atare condiții, în mod greșit, instanța de apel a respins cererea de reluare a judecății cauzei formulată de pârâtă, sub motiv că sunt întocmite mai multe testamente pe numele unor persoane diferite și nu s-au stabilit cu certitudine moștenitorii defunctei.

În această situație, dacă informațiile oferite de părțile litigante nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată îndatorirea de a cita succesibilii părții decedate și a-i interpela în legătură cu preluarea sau nu a calității procesuale a autoarei lor (intimată-reclamantă) în speța pendinte, în scopul finalizării judecății, care nu poate sta în loc, nelimitat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamant, a casa hotărârile recurate și a trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva încheierilor din 14 iunie 2019 și 6 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.