ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
La data de 27
octombrie 2008, persoana vătămată N.L. (domiciliată în municipiul Satu Mare, str.
Careiului, județul Satu Mare) a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva fostului procuror general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Rusu Ioan, pentru săvârșirea
infracțiunilor de luare de mită, favorizarea infractorului și instigare la
omor; a tuturor procurorilor din județul Satu Mare și a procurorilor din cadrul
D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea pentru comiterea infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor; a notarului public C.I.C. pentru
săvârșirea infracțiunii de luare de mită; a procurorului B.D.V. - din cadrul C.S.M.,
sub aspectul infracțiunii de amenințare, abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor și luare de mită; a președintelui Înaltei Curți de Casație și
Justiție, a fostului președinte al CSM din anul 2008; a judecătorilor care au
făcut parte din Completul de 9 judecători ai Înaltei Curți de Casație și
Justiție în perioada 2006-2008, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor¸a tuturor judecătorilor din Satu Mare
și Oradea care i-au soluționat diferite cauze aflate pe rolul acestor instanțe;
a judecătorilor N.P.T. și C.G. din cadrul Tribunalului Satu Mare pentru
comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin Ordonanța nr. 347/P/2008,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus declinarea competenței de
soluționare a cauzei în favoarea D.N.A., în considerarea calității persoanelor
față de care s-a depus plângerea și a infracțiunilor reclamate.
În cuprinsul
plângerii, persoana vătămată a arătat că la data de 5 noiembrie 2002 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu stipulație în favoarea unui terț cu M.M., pentru
fiica acesteia M.A.C., având ca obiect apartamentul nr. 15 din Satu Mare, Micro
14, act încheiat de notarul public C.I.C.
În aceeași zi, N.L. a
mai solicitat notarului public redactarea și autentificarea unui testament în
favoarea A.C.M. și a unei procuri prin care o împuternicea pe M.M. să-i
încaseze pensia lunară.
La scurt timp după semnarea
actului de vânzare-cumpărare, persoana vătămată s-a prezentat la notar unde a
afirmat că dorește rezilierea contractului.
Întrucât acest lucru
nu era posibil, persoana vătămată a introdus mai multe acțiuni civile la
instanțele judecătorești, în care a cerut desființarea actului, cu motivarea că
în momentul semnării nu avea discernământ.
Persoana vătămată a
imputat M.M. săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, dare de mită și
tentativă de omor, iar notarului public C.I.C. săvârșirea complicității la
infracțiunea de înșelăciune. Urmare a rezoluției nr. 148/P/2003 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de cele două făptuitoare, petiționara a formulat plângere împotriva
mai multor magistrați care au soluționat diferite cauze introduse de petentă,
având ca obiect săvârșirea unor infracțiuni.
Prin Ordonanța nr.
303/P/2008 din 11 februarie 2009 - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției a
dispus:
a) Neînceperea
urmăririi penale față de Rusu Ioan, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de
mită;
b) Neînceperea
urmăririi penale față de B.D.V., pentru comiterea infracțiunii de luare de
mită;
c) Neînceperea
urmăririi penale față de C.I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de
mită;
d) Neînceperea
urmăririi penale față de M.M. și M.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de dare
de mită;
e) Disjungerea și
declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu privire la infracțiunile
prevăzute de art. 246, 193, 25 raportat la art. 174, în favoarea Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la ceilalți intimați.
În motivarea acestei
rezoluții procurorul a menționat că în urma cercetărilor efectuate nu a
rezultat niciun indiciu că R.I. și B.D.V. ar fi primit bani sau alte foloase de
la M.M. sau M.Ș., pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de
serviciu. Pentru identitate de rațiune față de M.M. și M.Ș. s-a dat aceeași
soluție, iar cu privire la notarul public C.I.C. s-a reținut că acesta nu poate
fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită, întrucât nu are calitatea de
funcționar public, situație în care infracțiunii îi lipsește unul din
elementele constitutive.
Împotriva acestei
ordonanțe, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., iar procurorul șef de secție, prin rezoluția din 26
februarie 2009, dată în Dosarul nr. 109/II/2/2009 a respins ca neîntemeiată
plângerea.
În motivarea
rezoluției procurorul șef de secție învederează că petiționara a făcut doar afirmații
generale, nesusținute probator, iar procurorul de caz, în virtutea rolului
activ, a strâns probe atât în defavoarea cât și în favoarea prezumtivilor
făptuitori și a conchis justificat că aspectele semnalate de petentă nu au
corespondent în realitatea faptică.
Împotriva
ordonanței, în baza art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., petiționara a
formulat plângere în instanță, învederând că nu este de acord cu neînceperea
urmăririi penale față de intimați, că este bolnavă psihic, iar actele încheiate
de notarul public sunt lovite de nulitate absolută, solicitând admiterea
plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi
penale.
Plângerea nu este
fondată.
Așa cum rezultă din
actele aflate în dosar, după semnarea actului de vânzare-cumpărare a
apartamentului nr. 15 din Satu Mare, Micro 14, persoana vătămată, invocând o
boală psihică, a introdus mai multe acțiuni civile la instanțele judecătorești,
în care a cerut desființarea actului respectiv. Toate acțiunile civile au fost
respinse, întrucât actele medicale prezentate de persoana vătămată erau
ulterioare transferului de proprietate și nu a fost identificat vreun motiv care
să atragă nulitatea absolută a contractului în discuție.
Fiind nemulțumită de
soluțiile pronunțate, persoana vătămată a formulat plângere penală imputând
fostului procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, R.I.,
că ar fi intervenit pe lângă magistrații care aveau spre soluționare dosarele
în care se judeca cu familia M. pentru a împiedica finalizarea lor, a instigat
copiii străzii să o omoare. Referitor la notarul public C.I.C. petenta a
susținut că ar fi primit o sumă de bani și un porc de la familia M. pentru
întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, iar cu privire la B.D.V. a
afirmat că acesta a amenințat-o și ar fi primit bani de la M. pentru a-i
transmite petițiile înaintate la C.S.M.
În ceea ce-i privește
pe ceilalți procurori și judecători, persoana vătămată a pretins că au
pronunțat soluții „inexplicabile”.
Din actele
premergătoare rezultă că nu există niciun indiciu că R.I. și B.D.V. ar fi comis
infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr.
78/2000, iar M.M. și M.Ș. infracțiunea de dare de mită, aspectele imputate
celor doi magistrați, precum și notarului public C.I.C. fiind simple afirmații,
nesusținute de niciun mijloc de probă.
În sfârșit, criticile
care se referă la modul de soluționare a diferitelor cauze de către ceilalți
intimați magistrați nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petentă.
Persoanele care
îndeplinesc o activitate jurisdicțională în cadrul parchetelor sau instanțelor
de judecată își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și
îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea unor soluții temeinice
și legale în raport de probele administrate în cauzele respective, soluții ce
pot fi verificate prin intermediul căilor legale de atac.
Petenta a uzat de
toate căile de legale prevăzute de Codul de procedură penală și Codul de
procedură civilă, hotărârile judecătorești rămânând definitive și/ sau
irevocabile, astfel că prin pronunțarea unor sentințe sau decizii nu se poate
reține comiterea unor infracțiuni.
Ca atare, în raport
de considerentele expuse, plângerea formulată de petentă este nefondată, și va
fi respinsă, menținându-se ordonanța atacată.
Conform art. 192 alin.
(2) C. proc. pen. petenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată
de petiționara N.L. împotriva ordonanței nr. 303/P/2008 din 11 februarie 2009
dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției.
Menține ordonanța atacată.
Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei,
cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în
ședință publică, azi 13 aprilie 2009.