ÎCCJ, Secția penală

1. La data de 27 octombrie 2008, persoana vătămată N.L. (domiciliată în municipiul Satu Mare, str. Careiului, județul Satu Mare) a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva fostului procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Rusu Ioan, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, favorizarea infractorului și instigare la omor; a tuturor procurorilor din județul Satu Mare și a procurorilor din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; a notarului public C.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită; a procurorului B.D.V.

- din cadrul C.S.M., sub aspectul infracțiunii de amenințare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și luare de mită; a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fostului președinte al CSM din anul 2008; a judecătorilor care au făcut parte din Completul de 9 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție în perioada 2006-2008, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor¸a tuturor judecătorilor din Satu Mare și Oradea care i-au soluționat diferite cauze aflate pe rolul acestor instanțe; a judecătorilor N.P.T. și C.G. din cadrul Tribunalului Satu Mare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin Ordonanța nr. 347/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea D.N.A., în considerarea calității persoanelor față de care s-a depus plângerea și a infracțiunilor reclamate. În cuprinsul plângerii, persoana vătămată a arătat că la data de 5 noiembrie 2002 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu stipulație în favoarea unui terț cu M.M., pentru fiica acesteia M.A.C., având ca obiect apartamentul nr. 15 din Satu Mare, Micro 14, act încheiat de notarul public C.I.C. În aceeași zi, N.L. a mai solicitat notarului public redactarea și autentificarea unui testament în favoarea A.C.M. și a unei procuri prin care o împuternicea pe M.M.

să-i încaseze pensia lunară. La scurt timp după semnarea actului de vânzare-cumpărare, persoana vătămată s-a prezentat la notar unde a afirmat că dorește rezilierea contractului. Întrucât acest lucru nu era posibil, persoana vătămată a introdus mai multe acțiuni civile la instanțele judecătorești, în care a cerut desființarea actului, cu motivarea că în momentul semnării nu avea discernământ. Persoana vătămată a imputat M.M. săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, dare de mită și tentativă de omor, iar notarului public C.I.C. săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune. Urmare a rezoluției nr. 148/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cele două făptuitoare, petiționara a formulat plângere împotriva mai multor magistrați care au soluționat diferite cauze introduse de petentă, având ca obiect săvârșirea unor infracțiuni.

2. Prin Ordonanța nr. 303/P/2008 din 11 februarie 2009 - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției a dispus: a) Neînceperea urmăririi penale față de Rusu Ioan, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită; b) Neînceperea urmăririi penale față de B.D.V., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită; c) Neînceperea urmăririi penale față de C.I.C., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită; d) Neînceperea urmăririi penale față de M.M. și M.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită; e) Disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 246, 193, 25 raportat la art. 174, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la ceilalți intimați.

În motivarea acestei rezoluții procurorul a menționat că în urma cercetărilor efectuate nu a rezultat niciun indiciu că R.I. și B.D.V. ar fi primit bani sau alte foloase de la M.M. sau M.Ș., pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu. Pentru identitate de rațiune față de M.M. și M.Ș. s-a dat aceeași soluție, iar cu privire la notarul public C.I.C. s-a reținut că acesta nu poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită, întrucât nu are calitatea de funcționar public, situație în care infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive. 3. Împotriva acestei ordonanțe, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., iar procurorul șef de secție, prin rezoluția din 26 februarie 2009, dată în Dosarul nr. 109/II/2/2009 a respins ca neîntemeiată plângerea.

În motivarea rezoluției procurorul șef de secție învederează că petiționara a făcut doar afirmații generale, nesusținute probator, iar procurorul de caz, în virtutea rolului activ, a strâns probe atât în defavoarea cât și în favoarea prezumtivilor făptuitori și a conchis justificat că aspectele semnalate de petentă nu au corespondent în realitatea faptică. 4. Împotriva ordonanței, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petiționara a formulat plângere în instanță, învederând că nu este de acord cu neînceperea urmăririi penale față de intimați, că este bolnavă psihic, iar actele încheiate de notarul public sunt lovite de nulitate absolută, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale.

Plângerea nu este fondată. Așa cum rezultă din actele aflate în dosar, după semnarea actului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 15 din Satu Mare, Micro 14, persoana vătămată, invocând o boală psihică, a introdus mai multe acțiuni civile la instanțele judecătorești, în care a cerut desființarea actului respectiv. Toate acțiunile civile au fost respinse, întrucât actele medicale prezentate de persoana vătămată erau ulterioare transferului de proprietate și nu a fost identificat vreun motiv care să atragă nulitatea absolută a contractului în discuție. Fiind nemulțumită de soluțiile pronunțate, persoana vătămată a formulat plângere penală imputând fostului procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, R.I., că ar fi intervenit pe lângă magistrații care aveau spre soluționare dosarele în care se judeca cu familia M. pentru a împiedica finalizarea lor, a instigat copiii străzii să o omoare.

Referitor la notarul public C.I.C. petenta a susținut că ar fi primit o sumă de bani și un porc de la familia M. pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, iar cu privire la B.D.V. a afirmat că acesta a amenințat-o și ar fi primit bani de la M. pentru a-i transmite petițiile înaintate la C.S.M. În ceea ce-i privește pe ceilalți procurori și judecători, persoana vătămată a pretins că au pronunțat soluții „inexplicabile”. Din actele premergătoare rezultă că nu există niciun indiciu că R.I. și B.D.V. ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, iar M.M. și M.Ș. infracțiunea de dare de mită, aspectele imputate celor doi magistrați, precum și notarului public C.I.C.

fiind simple afirmații, nesusținute de niciun mijloc de probă. În sfârșit, criticile care se referă la modul de soluționare a diferitelor cauze de către ceilalți intimați magistrați nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petentă. Persoanele care îndeplinesc o activitate jurisdicțională în cadrul parchetelor sau instanțelor de judecată își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea unor soluții temeinice și legale în raport de probele administrate în cauzele respective, soluții ce pot fi verificate prin intermediul căilor legale de atac. Petenta a uzat de toate căile de legale prevăzute de Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești rămânând definitive și/ sau irevocabile, astfel că prin pronunțarea unor sentințe sau decizii nu se poate reține comiterea unor infracțiuni.

Ca atare, în raport de considerentele expuse, plângerea formulată de petentă este nefondată, și va fi respinsă, menținându-se ordonanța atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara N.L. împotriva ordonanței nr. 303/P/2008 din 11 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției. Menține ordonanța atacată. Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.