ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față constată: I. La data de 14. noiembrie 2013, pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A., cercetată și arestată preventiv în Dosarul nr. 186/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. S-a arătat de către inculpată, prin apărătorul ales, că în cauză sunt îndeplinite ambele cerințe prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen. pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, atât în ceea ce privește limita maximă de pedeapsă prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, cât și în ceea ce privește celelalte condiții impuse de alin. (2) al aceluiași articol.

A fost menționată inexistența oricăror date sau indicii care să prezume riscul de repetare a infracțiunilor ori de obstrucționare a anchetei, având în vedere comportamentul anterior al inculpatului și imposibilitatea obiectivă de alterare sau distrugere a mijloacelor de probă. S-a mai arătat că cererea de liberare provizorie nu putea fi refuzată numai pe temeiul gravității faptelor, circumstanțele favorabile ale inculpatei, precum și starea de sănătate precară a copiilor săi, confirmată de înscrisurile medicale depuse la dosar, constituind împrejurări cu relevanță în examinarea măsurilor alternative la arestare. Cererea formulată în cauză a fost susținută și cu argumente vizând jurisprudența Curții Europene în materie.

Examinând cererea inculpatei în raport de motivele invocate, datele cauzei și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține: Il. Prin încheierea nr. 924 din 29 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei N.E.A. sub acuzația de săvârșire a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., una compusă din 11 acte materiale și alta din 3 acte materiale, aflate în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen. Măsura arestării preventive dispusă față de inculpată a fost luată pe o durată de 29 de zile, începând de la 29 octombrie 2013 până la 26 noiembrie 2013, inclusiv, reținându-se incidența în cauză a prevederilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. La momentul procesual al luării măsurii preventive, s-a apreciat că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor, presupusa modalitate de comitere a faptelor, scopul în vederea căruia acționase și rezultatul negativ asupra imaginii instituțiilor statului. S-a considerat că o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu era suficientă pentru protejarea eficientă a interesului public, interes circumscris nevoii de restabilire a prestigiului și încrederii publicului în instituțiile statului. S-a reținut că actele de cercetare efectuate în cauză conturează indicii temeinice care fac verosimilă și rezonabilă presupunerea că inculpata N.E.A.

a săvârșit faptele pentru care este cercetată, după cum urmează: La data de 23 mai 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D., o sumă de bani neindividualizată pe care acesta din urmă a primit-o în aceiași zi, în jurul 15:00. - În data de 31 mai 2013, magistratul a pretins prin intermediul inculpatului N.D. de la R.G. 500 euro și a primit 1000 RON - La data de 11 iunie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D., suma de 2000 RON pe care a primit-o tot prin intermediul fiului său în ziua de 12 iunie 2013. - La data de 18 iunie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., tot prin intermediul inculpatului N.D. suma 1000 euro.

- În data de 21 iunie 2013, inculpata N.E.A. i-a pretins din nou lui R.G. prin intermediul inculpatului N.D., o suma de bani neindividualizată. - În data de 30 iunie 2013, inculpata N.E.A. a pretins prin intermediul fiului său, inculpatul N.D., de la același om de afaceri suma de 5000 RON. - În data de 4 iulie 2013, inculpata N.E.A. i-a pretins lui R.G. prin intermediul inculpatului N.D. o sumă de bani neindividualizată. - În data de 25 iulie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., tot prin intermediul inculpatului N.D. sumele de 20.000 RON lunar și 3000 RON, aceasta din urmă cu explicația achitării contravalorii unor reparații la autoturismul folosit de fiul său, inculpatul N.D. - În data de 1 septembrie 2013, inculpata N.E.A.

a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D. suma de 4000 RON. - La data de 11 septembrie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., tot prin intermediul inculpatului N.D. suma de 2000 RON. - În data de 8 octombrie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D. suma de 500 RON, cererea fiind făcută către K.E.G. Un mod de operare similar, a fost folosit de magistratul N.E.A. și în raporturile cu învinuitul G.S. Astfel, la data de 28 mai 2013, G.S. a apelat la N.E.A. solicitându-i să intervină pe lângă C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, pentru a-i facilita prietenului său M.A. obținerea unei soluții favorabile în dosarul penal aflat pe rolul acestei unități de parchet.

- În data de 28 mai 2013 N.E.A. l-a apelat telefonic pe C.D., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și i-a comunicat că l-a sunat în legătură cu „plângerea aceea cu M.A.” convenind ca acesta din urmă să fie primit în ziua următoare de C.D. În cursul aceleiași zile, inculpata N.E.A. i-a solicitat lui G.S., printr-un SMS, într-un limbaj disimulat, o sumă de bani neprecizată, pe care a primit-o în cursul aceleiași zile prin intermediu] numitei G.R., soția cumpărătorului de influență. - La data de 17 iunie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la G.S. o altă sumă de bani pentru intervențiile sale pe lângă prim-procurorul C.D., banii primindu-i efectiv în data de 19 iunie 2013 de la G.R.

- În data de 12 iulie 2013, inculpata N.E.A. a pretins de la G.S. suma de 280 euro, pentru a interveni pe lângă prim-procurorul C.D., cu motivarea că suma este folosită la achitarea biletului de avion aferent unei deplasări la un congres în străinătate. III. Analizând cererea formulată de inculpata N.E.A., Înalta Curte reține că aceasta nu este întemeiată, fapt pentru care va dispune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. La data de 14 noiembrie 2013 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A. fiind stabilit termen pentru soluționarea acesteia la data de 15 noiembrie 2013. Fiind învestită cu soluționarea cererii, în prima fază, în conformitate cu dispozițiile art. 160 8 C. proc.

pen., Înalta Curte a procedat la efectuarea examenului de admisibilitate a cererii pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 6 C. proc. pen. În urma verificărilor efectuate, constatând că sunt îndeplinite condițiile formale de admisibilitate, Înalta Curte a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar și a purces la faza următoare, respectiv cea de , verificare a temeiniciei cererii în conformitate cu dispozițiile art. 160 8a C. proc. pen. În cadrul examenului de temeinicie a cauzei instanța este obligată să verifice în primul rând subzistența temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 2 C. proc.

pen., cât și oportunitatea luării acestei măsuri. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte în recurs în interesul legii prin decizia nr. 17 din data de 17 octombrie 2011, stabilind că „instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune al învinuitului ori inculpatului”. Instituția juridică a liberării provizorii sub control judiciar, conform art. 136 alin. (2) C. proc.

pen., reprezintă o modalitate prin care poate fi realizat scopul măsurilor preventive, respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Din analiza reglementărilor legale în vigoare rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Înalta Curte apreciază că, deși în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 alin. (1) C. proc. pen., nu se impune în acest moment procesual liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei N.E.A., existând riscul influențării în mod negativ al cursului anchetei penale. Deși C. proc. pen. cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează oricărei persoane dreptul de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea oportunității unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, în acest context urmând a fi analizate atât faptele pentru care este cercetat inculpatul cât și datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar inculpata N.E.A.

a fost arestată preventiv prin încheierea nr. 924 din 29 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub acuzația de săvârșire a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., una compusă din 11 acte materiale și alta din 3 acte materiale, aflate în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., instanța reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. La luarea celei mai grave măsuri preventive s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor, presupusa modalitate de comitere a faptelor, scopul în vederea căruia acționase și rezultatul negativ asupra imaginii instituțiilor statului.

Înalta Curte apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă în continuare și impun concluzia că privarea acesteia de libertate este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Mai mult, modalitatea în care se presupune că au fost comise faptele, urmările acestora, nu sunt de natură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei. Natura infracțiunilor presupus a fi săvârșite și calitatea în care inculpata a acționat, aceasta uzând de poziția ocupată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv de funcția de conducere pe care o deținea, traficând influența sa în scopul săvârșirii presupuselor fapte și nu în scopul exercitării cu bună credință a funcției deținute, reclamă de asemenea, menținerea stării privative de libertate.

Nu poate fi omis că inculpata N.E.A. a „colaborat” la comiterea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină cu fiul său, N.D., arestat preventiv în aceeași cauză, toate aceste argumente justificând oportunitatea menținerii acestei măsuri preventive, numai în acest mod putând fi asigurată buna desfășurare a procesului penal, mai ales că inculpata neagă orice implicare în activitatea infracțională.

Nu trebuie să omitem, de asemenea, că urmărirea penală este în fază incipientă, arestarea preventivă a inculpatei s-a dispus de circa 15 zile, ori a aprecia într-un interval extrem de scurt că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ar echivala cu ducerea în derizoriu a actului de justiție și la percepția publică că săvârșirea unor astfel de fapte de corupție nu sunt sancționate corespunzător ori sunt sancționate diferențiat în raport de calitatea infractorului. Ori, apreciază Înalta Curte că natura faptelor comise și calitatea în care au fost comise impun o ripostă fermă din partea autorităților pentru a nu se crea percepția publică că actul de justiție poate fi realizat în alt mod decât prin respectarea strictă a legii.

Circumstanțele personale pozitive ale inculpatei invocate de apărare în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu pot determina în acest moment procesual luarea unei măsuri alternative prevăzute de dreptul intern, argumentele expuse în susținerea măsurii preventive luată față de inculpată fiind mult mai pertinente în a aprecia legitimitatea măsurii fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile art. 5 parag. 3 din Convenție. Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. să respingă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A. Obligă inculpata la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2013.