ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei penale de față constată:

I.

La data de 14. noiembrie 2013, pe rolul secției penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpata N.E.A., cercetată și arestată preventiv

în Dosarul nr. 186/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.N.A.

S-a arătat de către inculpată, prin apărătorul

ales, că în cauză sunt îndeplinite ambele cerințe prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen. pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, atât în

ceea ce privește limita maximă de pedeapsă prevăzută pentru infracțiunile reținute

în sarcina sa, cât și în ceea ce privește celelalte condiții impuse de alin.

(2) al aceluiași articol.

A fost menționată inexistența oricăror

date sau indicii care să prezume riscul de repetare a infracțiunilor ori de obstrucționare

a anchetei, având în vedere comportamentul anterior al inculpatului și imposibilitatea

obiectivă de alterare sau distrugere a mijloacelor de probă.

S-a mai arătat că cererea de liberare provizorie

nu putea fi refuzată numai pe temeiul gravității faptelor, circumstanțele favorabile

ale inculpatei, precum și starea de sănătate precară a copiilor săi, confirmată

de înscrisurile medicale depuse la dosar, constituind împrejurări cu relevanță în

examinarea măsurilor alternative la arestare.

Cererea formulată în cauză a fost susținută

și cu argumente vizând jurisprudența Curții Europene în materie.

Examinând cererea inculpatei în raport

de motivele invocate, datele cauzei și dispozițiile legale aplicabile, Înalta

Curte reține:

Il. Prin încheierea nr. 924 din 29

octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatei N.E.A. sub acuzația de săvârșire a două infracțiuni

de trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., una compusă din 11 acte materiale și alta din 3 acte materiale,

aflate în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.

Măsura arestării preventive dispusă față

de inculpată a fost luată pe o durată de 29 de zile, începând de la 29 octombrie

2013 până la 26 noiembrie 2013, inclusiv, reținându-se incidența în cauză a prevederilor

art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La momentul procesual al luării măsurii

preventive, s-a apreciat că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor, presupusa

modalitate de comitere a faptelor, scopul în vederea căruia acționase și rezultatul

negativ asupra imaginii instituțiilor statului.

S-a considerat că o altă măsură preventivă

mai puțin restrictivă de libertate nu era suficientă pentru protejarea eficientă

a interesului public, interes circumscris nevoii de restabilire a prestigiului și

încrederii publicului în instituțiile statului.

S-a reținut că actele de cercetare efectuate

în cauză conturează indicii temeinice care fac verosimilă și rezonabilă presupunerea

că inculpata N.E.A. a săvârșit faptele pentru care este cercetată, după cum urmează:

La data de 23 mai 2013, inculpata N.E.A.

a pretins de la R.G., prin intermediul inculpatului N.D., o sumă de bani neindividualizată

pe care acesta din urmă a primit-o în aceiași zi, în jurul 15:00.

- În data de 31 mai 2013, magistratul a

pretins prin intermediul inculpatului N.D. de la R.G. 500 euro și a primit 1000

RON

- La data de 11 iunie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins de la R.G.,

prin intermediul inculpatului N.D., suma de 2000 RON pe care a primit-o tot prin

intermediul fiului său în ziua de 12 iunie 2013.

- La data de 18 iunie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins de la R.G.,

tot prin intermediul inculpatului N.D. suma 1000 euro.

- În data de 21 iunie 2013,

inculpata N.E.A. i-a pretins din nou lui

R.G. prin intermediul inculpatului N.D., o suma de bani neindividualizată.

- În data de 30 iunie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins prin intermediul

fiului său, inculpatul N.D., de la același om de afaceri suma de 5000 RON.

- În data de 4 iulie 2013,

inculpata N.E.A. i-a pretins lui R.G. prin

intermediul inculpatului N.D. o sumă de bani neindividualizată.

- În data de 25 iulie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins de la R.G.,

tot prin intermediul inculpatului N.D. sumele de 20.000 RON lunar și 3000 RON, aceasta

din urmă cu explicația achitării contravalorii unor reparații la autoturismul folosit

de fiul său, inculpatul N.D.

- În data de 1 septembrie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins de la R.G.,

prin intermediul inculpatului N.D. suma de 4000 RON.

- La data de 11 septembrie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins de la R.G.,

tot prin intermediul inculpatului N.D. suma de 2000 RON.

- În data de 8 octombrie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins de la R.G.,

prin intermediul inculpatului N.D. suma de 500 RON, cererea fiind făcută către K.E.G.

Un mod de operare similar, a fost folosit

de magistratul N.E.A. și în raporturile cu învinuitul G.S. Astfel, la data de 28

mai 2013, G.S. a apelat la N.E.A. solicitându-i să intervină pe lângă C.D., prim

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, pentru a-i facilita prietenului

său M.A. obținerea unei soluții favorabile în dosarul penal aflat pe rolul acestei

unități de parchet.

- În data de 28 mai 2013

N.E.A. l-a apelat telefonic pe C.D., prim-procuror

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și i-a comunicat că l-a sunat în legătură

cu „plângerea aceea cu M.A.” convenind ca acesta din urmă să fie primit în ziua

următoare de C.D. În cursul aceleiași zile, inculpata N.E.A. i-a solicitat lui G.S.,

printr-un SMS, într-un limbaj disimulat, o sumă de bani neprecizată, pe care a primit-o

în cursul aceleiași zile prin intermediu] numitei G.R., soția cumpărătorului de

influență.

- La data de 17 iunie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins de la G.S. o

altă sumă de bani pentru intervențiile sale pe lângă prim-procurorul C.D., banii

primindu-i efectiv în data de 19 iunie 2013 de la G.R.

- În data de 12 iulie 2013,

inculpata N.E.A. a pretins de la G.S. suma

de 280 euro, pentru a interveni pe lângă prim-procurorul C.D., cu motivarea că suma

este folosită la achitarea biletului de avion aferent unei deplasări la un congres

în străinătate.

III. Analizând cererea formulată de inculpata

N.E.A., Înalta Curte reține că aceasta nu este întemeiată, fapt pentru care va dispune

respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru considerentele

ce urmează a fi expuse în continuare.

La data de 14 noiembrie 2013 s-a înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A. fiind stabilit termen

pentru soluționarea acesteia la data de 15 noiembrie 2013.

Fiind învestită cu soluționarea cererii,

în prima fază, în conformitate cu dispozițiile art. 160

8

C. proc. pen.,

Înalta Curte a procedat la efectuarea examenului de admisibilitate a cererii pentru

a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160

6

C.

proc. pen.

În urma verificărilor efectuate, constatând

că sunt îndeplinite condițiile formale de admisibilitate, Înalta Curte a admis în

principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar și a purces la faza

următoare, respectiv cea de

,

verificare a temeiniciei cererii

în conformitate cu dispozițiile art. 160

8a

C. proc. pen.

În cadrul examenului de temeinicie a cauzei

instanța este obligată să verifice în primul rând subzistența temeiurilor în baza

cărora s-a dispus arestarea preventivă, îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 160

2

C. proc. pen., cât și oportunitatea luării acestei măsuri.

În acest sens s-a pronunțat Înalta

Curte în recurs în interesul legii prin decizia nr. 17 din data de 17 octombrie

2011, stabilind că „instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii

de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată

că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură

buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate

provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune al învinuitului ori inculpatului”.

Instituția juridică a liberării provizorii

sub control judiciar, conform art. 136 alin. (2) C. proc. pen., reprezintă o modalitate

prin care poate fi realizat scopul măsurilor preventive, respectiv acela de a asigura

buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului

sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Din analiza reglementărilor legale în vigoare

rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune reprezintă

o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate, a

cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței și care presupune îndeplinirea

unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea

comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor

din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte

infracțiuni, ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea

unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă

sau prin alte asemenea fapte.

Înalta Curte apreciază că, deși în cauză

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 alin. (1) C. proc. pen., nu se

impune în acest moment procesual liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei

N.E.A., existând riscul influențării în mod negativ al cursului anchetei penale.

Deși C. proc. pen. cât și Convenția Europeană

a Drepturilor Omului garantează oricărei persoane dreptul de a obține liberarea

în cursul procedurii, aprecierea oportunității unei asemenea cereri aparține instanței

de judecată, în acest context urmând a fi analizate atât faptele pentru care este

cercetat inculpatul cât și datele care circumstanțiază persoana inculpatului.

Așa cum rezultă din înscrisurile existente

la dosar inculpata N.E.A. a fost arestată preventiv prin încheierea nr. 924 din

29 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub acuzația

de săvârșire a două infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 C.

pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., una compusă din 11 acte materiale și alta

din 3 acte materiale, aflate în concurs real, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.,

instanța reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. și

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La luarea celei mai grave măsuri preventive

s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor, presupusa modalitate

de comitere a faptelor, scopul în vederea căruia acționase și rezultatul negativ

asupra imaginii instituțiilor statului.

Înalta Curte apreciază că temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă în continuare

și impun concluzia că privarea acesteia de libertate este necesară pentru a se asigura

buna desfășurare a procesului penal.

Mai mult, modalitatea în care se presupune

că au fost comise faptele, urmările acestora, nu sunt de natură să înlăture pericolul

concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei.

Natura infracțiunilor presupus a fi săvârșite

și calitatea în care inculpata a acționat, aceasta uzând de poziția ocupată în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv de funcția

de conducere pe care o deținea, traficând influența sa în scopul săvârșirii presupuselor

fapte și nu în scopul exercitării cu bună credință a funcției deținute, reclamă

de asemenea, menținerea stării privative de libertate.

Nu poate fi omis că inculpata N.E.A. a

„colaborat” la comiterea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină cu fiul său, N.D.,

arestat preventiv în aceeași cauză, toate aceste argumente justificând oportunitatea

menținerii acestei măsuri preventive, numai în acest mod putând fi asigurată buna

desfășurare a procesului penal, mai ales că inculpata neagă orice implicare în activitatea

infracțională.

Nu trebuie să omitem, de asemenea, că urmărirea

penală este în fază incipientă, arestarea preventivă a inculpatei s-a dispus de

circa 15 zile, ori a aprecia într-un interval extrem de scurt că în cauză nu mai

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar lăsarea

în libertate a inculpatei nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ar

echivala cu ducerea în derizoriu a actului de justiție și la percepția publică că

săvârșirea unor astfel de fapte de corupție nu sunt sancționate corespunzător ori

sunt sancționate diferențiat în raport de calitatea infractorului.

Ori, apreciază Înalta Curte că natura faptelor

comise și calitatea în care au fost comise impun o ripostă fermă din partea autorităților

pentru a nu se crea percepția publică că actul de justiție poate fi realizat în

alt mod decât prin respectarea strictă a legii.

Circumstanțele personale pozitive ale inculpatei

invocate de apărare în susținerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar

nu pot determina în acest moment procesual luarea unei măsuri alternative prevăzute

de dreptul intern, argumentele expuse în susținerea măsurii preventive luată față

de inculpată fiind mult mai pertinente în a aprecia legitimitatea măsurii fără ca

în acest mod să fie încălcate dispozițiile art. 5 parag. 3 din Convenție.

Pentru toate argumentele prezentate,

Înalta Curte urmează ca în baza art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen. să

respingă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată

de inculpata N.E.A.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondată cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpata N.E.A.

Obligă inculpata la plata sumei de 125

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

noiembrie 2013.