ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 februarie 2013, petentul T.N. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2343/187/2012 al Judecătoriei Beiuș. În susținerea cererii petentul a arătat că, imparțialitatea judecătorilor de la Judecătoria Beiuș a fost și este influențată datorită persoanei sale și a presiunilor exercitate de către organele de urmărire penală prin intermediul mass-mediei locale datorită împrejurărilor cauzei. Primul aspect vizează imparțialitatea organului de urmărire penală în faza de urmărire penală, care a administrat probe doar în acuzarea sa și a refuzat să administreze probe și în apărare sau a ignorat cu desăvârșire probele favorabile lui, existente la dosarul cauzei; deși a solicitat expres în cursul urmăririi penale efectuarea unei expertize de interpretare retroactive a alcoolemiei și efectuarea unei cercetări la fața locului, ambele solicitări fiindu-i respinse.

A arătat că după sesizarea instanței, la primul termen de judecată, respectiv în faza cercetărilor judecătorești, a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei, cerere pe care instanța a respins-o fără a motiva pentru ce considerente a făcut aceasta, apreciind doar că „nu este o probă pertinentă, concludentă și utilă cauzei", aceasta, în condițiile în care din momentul săvârșirii faptei penale și până în momentul recoltării primei probe de sânge în vederea analizării toxicologice a alcoolemiei au trecut mai bine de 2 ore și jumătate. Cu privire la al doilea aspect, în legătură cu infracțiunile prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., a precizat că anterior citirii actului de sesizare a instanței, între el și partea vătămată a intervenit împăcarea.

Or, în condițiile în care pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă urmează a se dispune încetarea procesului penal, a apreciat că refuzul instanței de judecată de a admite administrarea unei probe, nu se poate datora decât evidentei presiuni exercitate de către organele de urmărire penală prin intermediul mass mediei locale și regionale. A mai arătat că mass media din județul Bihor a popularizat excesiv acest caz probabil la inițiativa organelor de urmărire penală, inducându-se în opinia publică ideea vinovăției sale. În aceste împrejurări are serioase motive de bănuială legitimă cu privire la obiectivitatea cu care s-a efectuat urmărirea penală și judecata în primă instanță până în acest moment.

În temeiul art. 57 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat informații de la Tribunalul Bihor. Din informațiile primite de la conducerea Tribunalului Bihor, în urma verificărilor efectuate, rezultă faptul că în mass-media au apărut articole de presă în jurnale locale cu privire la accidentul rutier care face obiectul cauzei, însă acest eveniment nu a fost mediatizat în mod excesiv. Din modul de desfășurare a procedurilor judiciare, nu se poate reține vreo lipsă de obiectivitate din partea judecătorului investit cu soluționarea cauzei, neexistând niciun indiciu în sensul că imparțialitatea acestuia ar putea fi știrbită datorită calității părților sau că una dintre părți ar fi în relație de rudenie sau afinitate până la gradul al patrulea cu judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței. Verificând actele dosarului și susținerile petentului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei întrucât, aspectul relevat de petent prin cererea de strămutare, nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile limitativ și expres prevăzute de textul legal, mai sus amintit, pentru strămutarea judecării unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad.

Pe cale de consecință, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petent. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul T.N. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2343/187/2012 al Judecătoriei Beiuș. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG