ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea
înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 februarie 2013, petentul
T.N. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului
nr. 2343/187/2012 al Judecătoriei Beiuș.
În susținerea cererii
petentul a arătat că, imparțialitatea judecătorilor de la Judecătoria Beiuș a
fost și este influențată datorită persoanei sale și a presiunilor exercitate de
către organele de urmărire penală prin intermediul mass-mediei locale datorită
împrejurărilor cauzei.
Primul aspect vizează
imparțialitatea organului de urmărire penală în faza de urmărire penală, care a
administrat probe doar în acuzarea sa și a refuzat să administreze probe și în
apărare sau a ignorat cu desăvârșire probele favorabile lui, existente la
dosarul cauzei; deși a solicitat expres în cursul urmăririi penale efectuarea
unei expertize de interpretare retroactive a alcoolemiei și efectuarea unei
cercetări la fața locului, ambele solicitări fiindu-i respinse.
A arătat că după
sesizarea instanței, la primul termen de judecată, respectiv în faza
cercetărilor judecătorești, a solicitat efectuarea unei expertize de calcul
retroactiv al alcoolemiei, cerere pe care instanța a respins-o fără a motiva
pentru ce considerente a făcut aceasta, apreciind doar că „nu este o probă
pertinentă, concludentă și utilă cauzei", aceasta, în condițiile în care
din momentul săvârșirii faptei penale și până în momentul recoltării primei
probe de sânge în vederea analizării toxicologice a alcoolemiei au trecut mai
bine de 2 ore și jumătate.
Cu privire la al
doilea aspect, în legătură cu infracțiunile prev. de art. 184 alin. (1) și (3)
C. pen., a precizat că anterior citirii actului de sesizare a instanței, între
el și partea vătămată a intervenit împăcarea. Or, în condițiile în care pentru
infracțiunea de vătămare corporală din culpă urmează a se dispune încetarea
procesului penal, a apreciat că refuzul instanței de judecată de a admite
administrarea unei probe, nu se poate datora decât evidentei presiuni
exercitate de către organele de urmărire penală prin intermediul mass mediei
locale și regionale.
A mai arătat că mass
media din județul Bihor a popularizat excesiv acest caz probabil la inițiativa
organelor de urmărire penală, inducându-se în opinia publică ideea vinovăției
sale.
În aceste împrejurări
are serioase motive de bănuială legitimă cu privire la obiectivitatea cu care
s-a efectuat urmărirea penală și judecata în primă instanță până în acest
moment.
În temeiul art. 57 C.
proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat
informații de la Tribunalul Bihor.
Din informațiile
primite de la conducerea Tribunalului Bihor, în urma verificărilor efectuate,
rezultă faptul că în mass-media au apărut articole de presă în jurnale locale
cu privire la accidentul rutier care face obiectul cauzei, însă acest eveniment
nu a fost mediatizat în mod excesiv.
Din modul de
desfășurare a procedurilor judiciare, nu se poate reține vreo lipsă de
obiectivitate din partea judecătorului investit cu soluționarea cauzei,
neexistând niciun indiciu în sensul că imparțialitatea acestuia ar putea fi
știrbită datorită calității părților sau că una dintre părți ar fi în relație
de rudenie sau afinitate până la gradul al patrulea cu judecători, procurori,
asistenți judiciari sau grefieri.
Potrivit art. 55
alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea
unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în
cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită
împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există
pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă
sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau
procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
Verificând actele
dosarului și susținerile petentului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu
există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei
întrucât, aspectul relevat de petent prin cererea de strămutare, nu se
circumscrie nici unuia dintre cazurile limitativ și expres prevăzute de textul
legal, mai sus amintit, pentru strămutarea judecării unei cauze de la o
instanță competentă la o altă instanță egală în grad.
Pe cale de
consecință, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge
ca nefondată cererea de strămutare formulată de petent.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, cererea formulată de petentul T.N. privind strămutarea judecării
cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2343/187/2012 al Judecătoriei Beiuș.
Obligă petentul la
plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100
RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 3 aprilie 2013.
Procesat de GGC - DG