ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea
înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 ianuarie 2013, petentul
H.M. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului
nr. 4287/83/2009 al Curții de Apel Oradea.
În motivarea cererii
sale petentul a arătat că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită
datorită împrejurărilor cauzei, a dușmăniilor locale, a calității părților,
precum și de faptul că există o situație nou creată care ar putea avea
consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în această cauză
(indiferent care ar fi componența completului de judecată).
A arătat că presiunea
exercitată de către mass-media locală și națională a fost una foarte
importantă, plus comunicatele DNA-ului au creat o presiune uriașă asupra
judecătorului care ar trebui să judece cauze și să pronunțe în mod normal o
decizie legală și temeinică.
Într-un interviu dat
Cotidianului B. judecătorul P.M. se antepronunță afirmând că: „Dosarul în care
sunt judecate cele două persoane este unul cu probe beton împotriva lor. Nici
dacă voia nu le putea ajuta. Dacă cineva le-a spus altceva, se numește
țeapă".
În temeiul art. 57 C.
proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat
informații de la Ministerul Justiției.
Din informațiile
primite de la conducerea Ministerului Justiției, în urma verificărilor
efectuate, rezultă că aspectele invocate de petent nu sunt de natură să
justifice strămutarea cauzei la o altă instanță, apreciind că la Curtea de Apel
Oradea există toate garanțiile necesare pentru o normală și corectă soluționare
a cauzei, în deplină legalitate și cu obiectivitate.
Potrivit art. 55 alin.
(1) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei
cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în
care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor
cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de
tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin
până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau procurorii,
asistenții judiciari sau grefierii instanței.
Verificând actele
dosarului și susținerile petentului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu
există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei
întrucât, aspectele relevate de petent prin cererea de strămutare, nu se
circumscriu nici unuia dintre cazurile limitativ și expres prevăzute de textul
legal, mai sus amintit, pentru strămutarea judecării unei cauze de la o
instanță competentă la o altă instanță egală în grad.
Pe cale de
consecință, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge
ca nefondată cererea de strămutare formulată de petent.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, cererea formulată de petentul H.M. privind strămutarea judecării
cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4287/83/2009 al Curții de Apel
Oradea.
Obligă petentul la
plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 3 aprilie 2013.
Procesat de GGC - DG