ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 decembrie 2012, petentul T.I.F. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 29829/325/2012 al Judecătoriei Timișoara. În susținerea cererii, petentul a arătat că imparțialitatea judecătorilor de la instanța ce judecă dosarul a cărui strămutare se solicită ar putea fi știrbită și se încearcă, prin abuz de putere și rea credință să îi sustragă de la cercetarea judecătorească și răspunderea penală pe învinuiții din acest dosar. A mai arătat că din anul 2003 a ieșit din scena politică datorită șantajelor la care a fost supus, menționând totodată că și la această dată continuă șantajul asupra sa și asupra familiei sale.

De asemenea, a arătat că s-a adresat atât instanțelor de judecată cât și Parchetului din județul Timiș pentru abuzurile de putere care le fac magistrații din județul Timiș și în această situație toate plângerile formulate se soluționează netemeinic și nelegal prin sustragerea de la răspundere a celor vinovați. În temeiul art. 57 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat informații de la Tribunalul Timiș. Din informațiile primite de la conducerea Tribunalului Timiș, în urma verificărilor efectuate, rezultă că nu au putut fi identificate elemente care să confirme susținerile petentului, neexistând niciun incidiu care să conducă la concluzia că este posibil ca imparțialitatea Judecătoriei Timișoara să fi putut fi știrbită datorită intereselor locale sau împrejurărilor cauzei.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței. Verificând actele dosarului și susținerile petentului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei întrucât, aspectul relevat de petent prin cererea de strămutare, nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile limitativ și expres prevăzute de textul legal, mai sus amintit, pentru strămutarea judecării unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad.

Pe cale de consecință, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petent. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul T.I.F. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 29829/325/2012 al Judecătoriei Timișoara. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.