ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra cererii de
strămutare de față, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 decembrie 2012,
petentul T.I.F. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului
nr. 29829/325/2012 al Judecătoriei Timișoara.
În susținerea cererii, petentul a
arătat că imparțialitatea judecătorilor de la instanța ce judecă dosarul a
cărui strămutare se solicită ar putea fi știrbită și se încearcă, prin abuz de
putere și rea credință să îi sustragă de la cercetarea judecătorească și
răspunderea penală pe învinuiții din acest dosar.
A mai arătat că din anul 2003 a ieșit
din scena politică datorită șantajelor la care a fost supus, menționând
totodată că și la această dată continuă șantajul asupra sa și asupra familiei
sale.
De asemenea, a arătat că s-a adresat
atât instanțelor de judecată cât și Parchetului din județul Timiș pentru
abuzurile de putere care le fac magistrații din județul Timiș și în această
situație toate plângerile formulate se soluționează netemeinic și nelegal prin
sustragerea de la răspundere a celor vinovați.
În temeiul art. 57 C. proc. pen.,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat informații de
la Tribunalul Timiș.
Din informațiile primite de la
conducerea Tribunalului Timiș, în urma verificărilor efectuate, rezultă că nu
au putut fi identificate elemente care să confirme susținerile petentului,
neexistând niciun incidiu care să conducă la concluzia că este posibil ca
imparțialitatea Judecătoriei Timișoara să fi putut fi știrbită datorită
intereselor locale sau împrejurărilor cauzei.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.
pen. Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o
instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care
imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor
cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de
tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau un afin
până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau procurorii,
asistenții judiciari sau grefierii instanței.
Verificând actele dosarului și
susținerile petentului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu există motive
temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei întrucât, aspectul
relevat de petent prin cererea de strămutare, nu se circumscrie nici unuia
dintre cazurile limitativ și expres prevăzute de textul legal, mai sus amintit,
pentru strămutarea judecării unei cauze de la o instanță competentă la o altă
instanță egală în grad.
Pe cale de consecință, în baza art. 60
alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de
strămutare formulată de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată
de petentul T.I.F. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului
nr. 29829/325/2012 al Judecătoriei Timișoara.
Obligă petentul la plata sumei de 300 RON
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6
martie 2013.