ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
strămutare de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția penală petentul P.S. a solicitat strămutarea
judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1281/59/2012 al Curții de
Apel Timișoara, motivând că la această instanță se constată lipsa obiectivității
și imparțialității judecătorilor împotriva sa, reflex al influenței exercitată
de secretarul (artizanul hoțiilor) din primărie.
A mai arătat că la
Curtea de Apel Timișoara a mai avut de rezolvat asemenea cazuri, datorită
influențelor s-au pronunțat soluții nelegale și netemeinice, ignorându-l,
neadmițând probe, nedându-i dreptul de a formula cereri.
Potrivit art. 57 C.
proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.
Din informarea
transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că dosarul a cărui strămutare se
cere are ca obiect plângerea formulată de petent împotriva rezoluției emise în
Dosarul nr. 327/P/2012, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale
împotriva magistratului procuror Ș.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara și a magistratului judecător F.N.A. din cadrul Tribunalului
Timiș, față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. și art.
323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând plângerea
formulată de petent, în conformitate cu prev. art. 278 alin. (1) C. proc. pen.,
instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, iar rezoluția este legală și
temeinică.
În ce privește
motivele invocate de petent, s-a arătat că acestea nu constituie un temei care
să pună la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor de la
Curtea de Apel Timișoara, fiind asigurate condițiile pentru soluționarea
corectă și obiectivă a cauzei.
Examinând cererea
formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 55
alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea
unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în
cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită
împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există
pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin
până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții
judiciari sau grefierii instanței.
În cauză, nici una
dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri
de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din
perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din
perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de
strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,
unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului
și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a
hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele
au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței
europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de față,
Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele
expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, cererea formulată de petentul P.S. pentru strămutarea judecării
cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1281/59/2012 al Curții de Apel
Timișoara.
Obligă petentul la
plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 23 mai 2013.
Procesat de GGC - LM