ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală petentul P.S. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1281/59/2012 al Curții de Apel Timișoara, motivând că la această instanță se constată lipsa obiectivității și imparțialității judecătorilor împotriva sa, reflex al influenței exercitată de secretarul (artizanul hoțiilor) din primărie. A mai arătat că la Curtea de Apel Timișoara a mai avut de rezolvat asemenea cazuri, datorită influențelor s-au pronunțat soluții nelegale și netemeinice, ignorându-l, neadmițând probe, nedându-i dreptul de a formula cereri.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției. Din informarea transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că dosarul a cărui strămutare se cere are ca obiect plângerea formulată de petent împotriva rezoluției emise în Dosarul nr. 327/P/2012, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistratului procuror Ș.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a magistratului judecător F.N.A. din cadrul Tribunalului Timiș, față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând plângerea formulată de petent, în conformitate cu prev. art. 278 alin. (1) C. proc. pen., instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, iar rezoluția este legală și temeinică. În ce privește motivele invocate de petent, s-a arătat că acestea nu constituie un temei care să pună la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Timișoara, fiind asigurate condițiile pentru soluționarea corectă și obiectivă a cauzei. Examinând cererea formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul P.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1281/59/2012 al Curții de Apel Timișoara. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013. Procesat de GGC - LM