ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 20 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Macea solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate succesiunea vacantă de pe urma defunctului B., decedat la data de 12 decembrie 2000; să se constate încetarea comunității de bunuri a soților prin decesul unuia dintre soți - B.; să se constate calitatea de bunuri proprii ale reclamantei a imobilelor înscrise în CF x Macea, nr. top x și CF x Macea, nr. top x și să se dispună OCPI Arad efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe art. 1135, art. 1138, art. 355 alin. (3), art. 340 lit. g) și art. 907 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 3724 din 7 septembrie 2017, Judecătoria Arad și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Arad a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect principal dezbaterea succesiunii după defunctul B., care, potrivit susținerilor reclamantei, ar fi vacantă așa încât, în raport de art. 118 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze acțiunea este instanța din circumscripția teritorială a celui din urmă domiciliu al defunctului, și anume Judecătoria Negrești-Oaș.

Judecătoria Negrești-Oaș, astfel învestită, prin Sentința civilă nr. 99 din 31 ianuarie 2018, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Arad și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., l-a trimis, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Negrești-Oaș a reținut că obiectul principal al acțiunii deduse judecății este o acțiune privind încetarea comunității de bunuri a soților, reclamanta invocând ca temei juridic dispozițiile art. 355 alin. (3) C. civ. și că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (3) C. proc. civ., fiind vorba despre o cerere de împărțeală judiciară a unui imobil, cerere care se introduce la instanța în a cărei rază teritorială este situat imobilul, cu excepția cazului în care indiviziunea rezultă din succesiune. Cum în cauza dedusă judecății imobilul se află în jud. Arad, iar indiviziunea nu rezultă din succesiune, ci din comunitatea de bunuri comune a soților, Judecătoria Arad este instanța competentă să soluționeze acțiunea.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș, competența de soluționare a acțiunii pentru considerentele care succed.

Prioritar, trebuie reținut că, în considerarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, instanța nu e ținută în stabilirea competenței de temeiul juridic, invocat formai de parte, ci determinarea competenței urmează se face după calificarea acțiunii deduse judecății în raport de cauza juridică a cererii de chemare în judecată.

În speță, conflictul negativ de competență s-a ivit ca urmare a calificării diferite pe care cele două instanțe - Judecătoria Arad și Judecătoria Negrești-Oaș - au dat-o acțiunii reclamantei.

Astfel, în timp de Judecătoria Arad a calificat acțiunea ca o cerere privitoare la moștenire, care atrage competența de soluționare a instanței din circumscripția teritorială a celui din urmă domiciliu al defunctului. Judecătoria Negrești-Oaș a calificat acțiunea ca o cerere de împărțeală judiciară, care atrage incidența art. 117 alin. (3) C. proc. civ., motivând că indiviziunea nu rezultă din succesiune, ci din comunitatea de bunuri comune a soților.

Cauza acțiunii reclamantei asupra căreia instanța a fost chemată să se pronunțe - prin cauza acțiunii înțelegându-se scopul spre care se îndreaptă voința celui care reclamă sau se apără, scop explicat prin împrejurările și motivele speciale care au determinat partea să acționeze - este aceea de a obține o hotărâre judecătorească prin care să se constate că imobilele înscrise în CF x Macea, nr. top x și CF x Macea, nr. top x sunt bunuri ale sale proprii întrucât le-a cumpărat prin contribuție exclusivă, în timpul căsătoriei și, deși era despărțită în fapt de soț încă din anul 1964, aceste imobile, în virtutea legii, au dobândit caracterul de bunuri comune, făcând parte din moștenirea rămasă de pe urma defunctului soț.

Reclamanta a invocat, ca temei de drept, art. 1135. alin. (1) C. civ. ("Dacă nu sunt moștenitori legali sau testamentari, moștenirea este vacantă") și art. 1138 C. civ., ("Moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii și intră în domeniul lor privat") și art. 355 alin. 3 C. civ. ("Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat").

Cu privire la temeiurile de drept invocate de reclamantă sunt de reținut următoarele:

Procedura moștenirii vacante este reglementată de art. 1135 - 1139 C. civ., constatarea moștenirii vacante și intrarea în stăpânirea de fapt a moștenirii de către comuna, orașul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii având loc de îndată ce toți succesibilii cunoscuți au renunțat la moștenire ori, ia împlinirea termenului prevăzut la art. 1137 C. civ., dacă niciun moștenitor nu este cunoscut, moștenirea dobândindu-se retroactiv de la data deschiderii sale,

Or, prin demersul său judiciar, reclamanta solicită recunoașterea calității de bunuri proprii ale imobilelor menționate în acțiune tocmai în considerarea calității sale de moștenitoare, ca soție supraviețuitoare după defunct, chiar dacă nu susține aceasta expres și explicit prin cererea de chemare în judecată, neputându-se reține că, în speță, ar fi vorba despre o cerere de împărțeală judiciară întemeiată pe dispozițiile art. 355 alin. (3) C. civ. - care fac vorbire, pe de o parte, de soțul supraviețuitor iar, pe de altă parte, de moștenitorii soțului decedat -, câtă vreme din actele și lucrările dosarului nu reiese că pârâta este moștenitoarea succesiunii pretins vacante.

Dar, chiar dacă s-ar trece peste acest aspect și acțiunea ar putea fi calificată ca o cerere de împărțeală judiciară, este în afara oricărui dubiu că, în speță, fiind vorba despre o indiviziune ce rezultă din succesiune - ca urmare a decesului unuia dintre soți -, devenind operantă excepția prevăzută de art. 117 C. proc. civ. alin. (3) C. proc. civ., în sensul că, numai în ipoteza în care indiviziunea nu rezultă din succesiune competența în ce privește soluționarea cererilor privitoare ia imobile aparține instanței în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Având în vedere considerentele expuse, soluționarea cererii de chemare în judecată a cărei cauză este sistarea indiviziunii succesorale, formulată de reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului soț - chiar și din perspectiva calificării acțiunii ca o cerere de împărțeală judiciară ce rezultă din succesiune - aparține Judecătoriei Negrești-Oaș, ca instanța în a cărei circumscripție teritorială, conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află ultimul domiciliu al defunctului B., și anume comuna Turț, jud. Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comuna Macea având ca obiect "succesiune", în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2018.

Procesat de GGC - CT