ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2969/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2969/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ieșirea din indiviziune de pe averea mobilă și imobilă rămasă la decesul autorilor C. decedat și D., decedată.

Prin sentința civilă nr. 2357 din 30.03.20.18, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței teritoriale, formulată de pârâtul B., și a declinat competența de soluționare a cererii privind dezbaterea succesiunii autorului C. în favoarea Judecătoriei Bălcești, reținând că cel din urmă domiciliu al defunctului a fost în localitatea Bălcești, județul Vâlcea.

Judecătoria Bălcești, prin sentința civilă nr. 611 din 11.07.2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanta A., și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că potrivit art. 118 alin. (2) C. proc. civ. cererile care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu ai oricăruia dintre defuncți.

S-a reținut că textul prevăzut de art. 118 alin. (2) C. proc. civ. este aplicabil atunci când cei care au decedat succesiv se moștenesc unii pe alții, în această situație, reclamantul are alegerea între instanțele ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți, deopotrivă competente. Folosirea sintagmei "exclusivă" este de natură să evidențieze faptul că dreptul de opțiune al reclamantului este limitat numai la instanțele arătate în text.

Norma reglementează un caz de prorogare legală a competenței, deoarece instanța aleasă de reclamant devine competentă să soluționeze litigiul și în raport cu cereri care, formulate de sine-stătător, ar fi atras competența teritorială a altor instanțe, respectiv a celor de la ultimul domiciliu al celorlalți defuncți.

S-a reținut că, în cauză, reclamanta a învestit Judecătoria Târgu Jiu cu o cerere de chemare în judecată referitoare la succesiunea autorilor C. și D., soț și soție, fiind îndeplinită situația premisă prevăzută de art. 118 alin. (2) C. proc. civ., întrucât D. l-a moștenit pe C.

De asemenea, s-a reținut că autoarea D. a avut ultimul domiciliu în municipiul Târgu-Jiu, așa cum rezultă din certificatul de deces aflat la dosarul cauzei, cartea de identitate a autoarei, dar și din certificatul de moștenitor nr. x din 25.02.2016 eliberat de către un notar public din municipiul Târgu Jiu .

În concluzie, instanța a reținut că Judecătoria Târgu-Jiu este competentă atât cu dezbaterea succesiunii autoarei D., cât și a autorului C., în speță operând o prorogare legală de competență, raportat la opțiunea reclamantei de a sesiza Judecătoria Târgu-Jiu.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul E., ieșirea din indiviziune cu privire la averea mobilă și imobilă rămasă la decesul autorilor C., decedat și D., decedată.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.,, "în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului; 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, și anume, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face ia instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin, (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu. rezultă din succesiune".

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., se reține că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 C. proc. civ., în considerarea izvorului acestui drept de proprietate (moștenirea).

Cum în prezentul litigiu starea de indiviziune rezultă din moștenire, devin incidente dispozițiile imperative ale art. 118 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

În speță, situația de indiviziune succesorală este rezultatul dezbaterii a două moșteniri succesive, iar unul dintre defuncți respectiv, D., a avut ultimul domiciliu în municipiul Târgu-Jiu, așa cum rezultă din certificatul de deces aflat din dosar Judecătoria Bălcești și din cartea de identitate a acesteia fila 66 din același dosar.

Ca atare, devin incidente prevederile art. 118 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererile formulate potrivit alin, (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

Cum potrivit art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente" și cum prin învestirea Judecătoriei Târgu Jiu reclamanta a tăcut, această alegere, rezultă că dezinvestirea de soluționarea cauzei de către prima instanță s-a realizat cu nesocotirea normelor procedurale menționate anterior.

În consecință, față de considerentele expuse, se va stabili pe calea prezentului regulator de competență, că Judecătoriei Târgu Jiu îi revine competența judecării cauzei.