ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 6 septembrie 2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F. și G., au solicitat următoarele:

- să se constate ca pârâtul E., în calitate de soț supraviețuitor, este moștenitorul legal al defunctei H., iar masa succesorala după defuncta H. se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr. x, înscris în CF nr. x-Cl-U4 Apahida având suprafața utilă nr. 41,1 mp, cote părți comune 964/10000, cota de teren 26/270, situat la parter, compus din: 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, hol, boxa de 3 mp în pivniță;

- să se dispună intabularea în CF a imobilului apartament nr. x din Apahida, județul Cluj și a părților indivize comune, pe numele pârâtului E., cu titlu de drept succesiune;

- obligarea pârâtului în calitate de moștenitor legal să încheie cu pârâta C. contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, având ca obiect apartamentul nr. x, situat în Apahida, județul Cluj, în prezent - localitatea Apahida, județul Cluj și a părților indivize comune, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, la rămânerea definitivă la prețul de 100.000.000 ROL;

- să se dispună intabularea în CF a imobilului apartament nr. x din Apahida, județul Cluj și a părților indivize comune, pe numele pârâtei C., cu titlu de drept cumpărare;

- obligarea pârâtei C. să încheie cu pârâta D. contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, având ca obiect apartamentul nr. x, situat în Apahida, județul Cluj, în prezent - localitatea Apahida, județul Cluj și a părților indivize comune, în caz contrar, hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, la rămânerea definitivă la prețul de 120.000.000 ROL;

- intabularea în CF a imobilului apartament nr. x din Apahida str. x, județul Cluj și a părților indivize comune, pe numele pârâtei D., cu titlu de drept cumpărare;

- obligarea pârâtei D. să încheie cu reclamanții A. și B., contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, având ca obiect apartamentul nr. x, situat în Apahida, județul Cluj, în prezent - localitatea Apahida, județul Cluj și a părților indivize comune, în caz contrar, hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, la rămânerea definitivă la prețul de 200.000.000 ROL;

- să se dispună intabularea în CF a imobilului apartament nr. x din Apahida str. x, județul Cluj și a părților indivize comune, pe numele reclamanților A. și B., cu titlu de drept cumpărare.

Prin Sentința civilă nr. 3583 din 17 mai 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtul E., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

În motivarea soluției, instanța a reținut că petitul principal al acțiunii este acela de succesiune, de acolo derivând restul pretențiilor deduse judecății.

S-a reținut că art. 118 C. proc. civ. prevede că "(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:

S-a mai reținut că deși art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și că aparent, acest moment procesual nu a fost respectat, în raport de obiectul acțiunii și de cadrul procesual incomplet trasat, invocarea excepției nu este tardivă.

Judecătoria Lugoj, prin Sentința civilă nr. 2857 din 29 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, la rândul său, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că reclamanții au învestit instanța cu o acțiune având ca obiect succesiune și hotărâre care să țină loc de act autentic.

La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, în data de 14 decembrie 2017, instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, procedând la cercetarea judecătorească a procesului.

Ulterior administrării probei cu interogatoriul pârâților, a probei cu înscrisuri, la termenul de judecată din 17 mai 2018, instanța a supus discuției excepția necompetenței teritoriale.

S-a reținut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În măsura în care la primul termen de judecată instanța nu a invocat excepția de necompetență, competența instanței inițial sesizate se consolidează cu efecte retroactive.

Prin urmare, s-a reținut că o instanță nu se mai poate prevala de excepția necompetenței teritoriale în condițiile în care este decăzută din termenul de invocare a acesteia, rămânând legal învestită să soluționeze litigiul dedus judecății.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepției:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, se reține că textul art. 130 și art. 131 C. proc. civ. stabilește că termenul limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, respectiv "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Articolul 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepție de la regula verificării din oficiu a competenței, implicit a soluționării excepției de necompetență, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, sens în care se va acorda un singur termen.

În speță, Judecătoria Cluj-Napoca nu a invocat excepția de necompetență teritorială până la "primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate", astfel încât competența de soluționare a cauzei a rămas dobândită în favoarea acestei instanțe.

În acest sens, Înalta Curte reține că primul termen la care părțile au fost legal citate la Judecătoria Cluj-Napoca a fost cel din 14 decembrie 2018, termen la care instanța, verificându-și din oficiu competența, conform art. 131 Noul C. proc. civ., a menționat expres în cuprinsul încheierii de ședință că se consideră "competentă general, material și teritorial cu privire la soluționarea cererii ce face obiectul cauzei."

La termenul din 22 februarie 2018, pentru când cauza a fost amânată la cererea reclamanților în vederea comunicării informațiilor legate de dezbaterea succesiunii după defuncta H., instanța a amânat din nou judecata la data de 22 martie 2018, în vederea administrării probei cu interogatoriu și pentru citarea pârâtului cu mențiunea personal la interogatoriu. Și la termenul din 22 martie 2018, instanța a admis cererea de amânare formulată de reprezentanta reclamanților în vederea aflării domiciliului moștenitorilor defunctei H. și a acordat termen la data de 17 mai 2018.

Față de succesiunea actelor de procedură astfel efectuate, Înalta Curte constată că excepția necompetenței nu a fost invocată la primul termen de judecată cu părțile legal citate, ci abia la termenul din 17 mai 2018, după primul termen de judecată cu părțile legal citate, moment la care instanța nu se mai putea dezînvesti și nu mai putea reveni asupra încheierii din din 14 decembrie 2017 prin care s-a constatat competentă să soluționeze cauza.

Întrucât, ca efect al celor statuate la termenul de judecată din 14 decembrie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a devenit instanța competentă material și teritorial să judece cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM