ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3939/2018

HOTĂRÂRE

13.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3939/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brad sub nr. x/2017 la data de 5 octombrie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. și C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să încuviințeze ca acesta să preia în întregime imobilul casă de locuit situat în localitatea Ociu, precum și terenurile înscrise în titlul de proprietate tarla 674/17 cu suprafața de 1.424 mp și tarla 686/22 cu suprafața de 1.294 mp; să dispună intabularea dreptului său de proprietate, desființând efectele Sentinței civile nr. 1126/2001 a Judecătoriei Brad; să dispună diminuarea sultei cuvenite pârâtelor cu sumele de 6.100 RON, reprezentând reparații efectuate de acesta la lotul atribuit defunctului D., suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli efectuate de acesta cu obținerea declarațiilor de renunțare ale celorlalți moștenitori și suma de 2.400 RON reprezentând jumătate din cheltuielile efectuate de acesta cu amenajarea mormintelor părinților săi.

La solicitarea instanței de a indica temeiul de drept pentru fiecare capăt de cerere, reclamantul a arătat, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Brad, că își întemeiază capătul de cerere referitor la îmbunătățiri pe prevederile art. 1345 C. civ., iar capătul de cerere referitor la atribuirea bunurilor pe dispozițiile art. 669 - 686 C. civ.

Prin Sentința nr. 473 din 20 iunie 2018, Judecătoria Brad a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere că între același reclamant și antecesorul pârâtelor a mai existat anterior un litigiu, finalizat prin Sentința nr. 1126/2001 a Judecătoriei Brad, care a avut ca obiect stabilire masă succesorală și partajarea imobilelor indicate de reclamant și în cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată.

Or, solicitarea de a se mai partaja odată aceleași imobile, "desființând efectele Sentinței civile nr. 1126/2001", s-a arătat că nu poate fi considerată ca fiind o cerere privitoare la drepturile reale, rămânând în discuție capătul de cerere precizat ca fiind întemeiat pe dispozițiile art. 1345 C. civ. și care este, fără îndoială, o acțiune personală; mai mult decât atât, sentința civilă sus menționată a fost pronunțată în contradictoriu cu D., care este decedat, iar procedura succesorală după acesta este începută la ultimul domiciliu al acestuia - în municipiul București, după cum afirmă pârâta.

Raportat la aceste aspecte, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brad și în consecință, în temeiul art. 107, art. 131, 132 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin Sentința nr. 5327 din 18 septembrie 2018, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brad. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă, anume aceea a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.

S-a arătat însă că reclamantul nu a solicitat dezbaterea succesiunii după defunctul D., pentru a fi incident art. 118 C. proc. civ.

Instanța a avut în vedere că, astfel cum rezultă din precizările exprese ale reclamantului, acțiunea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 669 și urm. C. civ. referitoare la partaj, acțiune reală de competența exclusivă a judecătoriei de la locul situării imobilului, precum și pe prevederile art. 1345 C. civ., iar pretențiile sale rezultă din îmbunătățirile aduse imobilelor situate în loc. Ociu, dar și din cheltuielile pretins efectuate de acesta ca urmare a decesului mamei sale, E., repunându-se astfel în discuție aspecte ce țin de dezbaterea succesiunii acesteia.

S-a arătat că nu se poate face abstracție de capătul de cerere referitor la atribuirea imobilelor doar pentru că aceeași cerere a mai fost soluționată anterior, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâte prin întâmpinare, urmând a fi soluționată de instanța competentă să soluționeze cererea, care este Judecătoria Brad, singura competentă să analizeze și aspectele referitoare la pretențiile ce decurg din succesiunea defunctei E., la care se referă și petitul subsidiar al acțiunii.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. și C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să încuviințeze ca acesta să preia în întregime imobilul casă de locuit situat în localitatea Ociu, precum și terenurile înscrise în titlul de proprietate tarla 674/17 cu suprafața de 1424 mp și tarla 686/22 cu suprafața de 1294 mp; să dispună intabularea dreptului său de proprietate, desființând efectele Sentinței civile nr. 1126/2001 a Judecătoriei Brad; să dispună diminuarea sultei cuvenite pârâtelor cu sumele de 6.100 RON reprezentând reparații efectuate de acesta la lotul atribuit defunctului D., suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli efectuate de acesta cu obținerea declarațiilor de renunțare ale celorlalți moștenitori și suma de 2.400 RON reprezentând jumătate din cheltuielile efectuate de acesta cu amenajarea mormintelor părinților săi.

Pentru pretențiile sale reclamantul a indicat ca și temei de drept dispozițiile art. 669 - 686 C. civ., care reglementează partajul judiciar, precum și prevederile art. 1345 C. civ., referitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Ținând seama de prevederea art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., regulile de competență teritorială aplicabile în cauză sunt cele edictate de lege cu privire la capătul de cerere principal, ce este întemeiat pe dispozițiile art. 669 - 686 C. civ., care reglementează partajul judiciar.

Art. 117 din C. proc. civ. reglementează competența instanței în ceea ce privește soluționarea cererilor privitoare la imobile, arătând următoarele:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

(2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

În ce privește competența instanței în cererile privitoare la moștenire, dispozițiile art. 118 din C. proc. civ. prevăd expres că: "(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Stabilirea instanței competente teritorial presupune a se stabili dacă starea de indiviziune a cărei sistare se solicită rezultă sau nu din succesiune, pentru că în funcție de această constatare sunt incidente în cauză fie dispozițiile art. 118 din C. proc. civ. ("cererile privitoare la moștenire"), fie cele ale art. 117 alin. (3) raportate la art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., care se aplică cererilor de împărțeală judiciară când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

În cauză, situația de indiviziune rezultată din succesiune a existat la momentul deschiderii succesiunii defunctei E., stare de indiviziune succesorală care a fost sistată prin Sentința nr. 1126 din 25 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Brad, prin care s-a constatat care sunt imobilele care fac parte din masa succesorală și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin formarea de loturi.

Prin urmare, în cauză este incidentă norma de competență specială prevăzută la art. 117 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., coroborată cu art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. și cum Judecătoria Brad este instanța în a cărei circumscripție sunt situate imobilele (aflate pe raza localității Ociu, județul Hunedoara), aceasta este instanța competentă să soluționeze cauza.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brad.