ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1128/2018

Din susținerilor părților și mențiunile rapoartelor de anchetă psihosocială se reține că, din anul 2016 până în octombrie 2017, minora a fost lăsată de mamă în grija tatălui și a locuit în județ Ilfov, iar, din octombrie copilul a fost luat de mamă și locuiește în Găești.

Instanța a reținut că în privința minorei născută din relația de concubinaj a părților nu s-a pronunțat o hotărâre de stabilire a domiciliului și a constatat că reședința obișnuită a copilului a fost, conform acordului părților, până în urmă cu mai puțin de 2 luni anterior formulării acțiunii, în Bragadiru, Ilfov, localitate ce se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Prin Sentința civilă nr. 639 din 20 februarie 2018, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., potrivit cărora, în cererile privitoare la ocrotirea persoanei fizice este competentă instanța de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

Din relația părților a rezultat minora C., născută în data de 5 iunie 2013, așa cum rezultă din încheierea de autentificare nr. 1684 din 17 octombrie 2017 a Biroului Individual Notarial D.

Până în luna octombrie 2017, minora s-a aflat în grija și ocrotirea tatălui, domiciliat fără forme legale în orașul Bragadiru, județul Ilfov.

Ulterior, în luna octombrie 2017, reclamanta, împreună cu minora, s-au stabilit în orașul Găești, județul Dâmbovița, iar în data de 4 decembrie 2017 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Găești prezenta cauză.

Cum minora locuia împreună cu mama sa, reclamanta, la data introducerii acțiunii, instanța a apreciat că este competentă Judecătoria Găești în soluționarea prezentei cauze.

Cu privire la conflictul negativ de competența, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 4 decembrie 2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. să se dispună pe calea ordonanței președințiale măsura provizorie de a suplini consimțământul pârâtului la deplasarea reclamantei împreună cu minora în Olanda, pentru o lună de zile, pentru a putea fi prezente la efectuarea vaccinurilor obligatorii la medicul la care este înregistrată fiica sa și pentru eliberarea pașaportului.

În motivarea cererii, reclamanta a menționat cape rolul Judecătoriei Găești se află înregistrat Dosarul cu nr. x/2017, ce are ca obiect "stabilire domiciliu minor."

Art. 106 alin. (1) C. civ. prevede că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...)". iar potrivit art. 107 din același cod, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii (...)".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, până la organizarea instanțelor de tutelă și familie "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ., dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească și exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

Potrivit art. 496 alin. (2)-(5) C. civ. intitulat Locuința copilului "(2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.(5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al minorului".

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) și (2) C. civ., "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg Ia care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic".

Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus redate, reiese că cererea reclamantei, formulată pe calea dreptului comun în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Găești, având ca obiect stabilirea locuinței minorei, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie.

În speță, caracterul competenței teritoriale nu este de ordine privată, întrucât obiectul cererii deduse judecății privește drepturi de care părțile nu pot să dispună în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ. Fiind o cerere în materie de persoane, competența teritorială are caracter exclusiv iar conform dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., excepția de necompetență are caracter de ordine publică, astfel că poate fi invocată, din oficiu, de instanța de judecată.

Dispozițiile art. 998 C. proc. civ. prevăd că, cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului.

În cauză, Judecătoria Găești a fost învestită să soluționeze litigiul ce privește fondul dreptului respectiv acțiunea ce are ca obiect "stabilire domiciliu minor", înregistrată sub nr. x/2017.

Totodată, din actele și lucrările dosarului reiese că, la data introducerii acțiunii, domiciliul minorei era în localitatea Găești, județul Dâmbovița, aspect confirmat și de apărătorul reclamantei, după cum s-a consemnat în practicaua Sentinței nr. 639/2018 a Judecătoriei Cornetu.

Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile legale evocate, Înalta Curte constată că Judecătoria Găești este instanța competentă să soluționeze cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, așa încât se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "ordonanța președințială", în favoarea Judecătoriei Găești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2018.

Procesat de GGC - CT