ÎCCJ, decizie (scj.ro #83345)

Drepturile asociatului retras. Dividende

Cuprins

pe materii:

Drept comercial. Societăți comerciale. Societatea cu

răspundere limitată. Funcționare. Retragerea asociatului

Index

alfabetic:

-asociat

-acordul

părților

-dividende

-retragerea

asociatului

art.226

alin.(3) din Legea nr.31/1990

Potrivit

art.226 alin.(3) din Legea nr.31/1990, drepturile asociatului retras, cuvenite

pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul

asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de

neînțelegere, de tribunal

.

(Secția comercială, decizia nr.623 din 9 februarie

2007)

Reclamantul

T.V.  a chemat în judecată  societatea  G.T.A.  SRL,  pentru a se dispune

obligarea pârâtei la plata sumei de  447.652.872  de lei, dividende aferente

anului 2003, actualizate, cu  motivarea că, după retragerea  sa din

societate, i se cuvin dividendele  calculate din profitul net fără

deducerea  sumei reinvestite din cota de profit.

Tribunalul

București, Secția comercială, prin sentința  nr.73 din 11

ianuarie 2006, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la

suma  reprezentând diferență dividende, actualizată cu dobânzi,

pe  considerentul că la data aprobării distribuirii dividendelor,

reclamantul nu mai era  asociat în societate, ca efect al retragerii,

situație în care au devenit aplicabile  prevederile art.226 alin.(3) din

Legea nr.31/1990, potrivit cărora drepturile  asociatului  retras,

cuvenite din părțile sociale se stabilesc prin acordul

asociaților ori de  un expert desemnat de aceștia sau, în caz  de

neînțelegere,  de tribunal.

Prima

instanță a mai reținut că adunarea generală nu poate

să dispună reinvestirea dividendelor cuvenite asociatului retras

fiind citate normele  metodologice privind  fuziunea , divizarea , dizolvare

și Ordinul Finanțelor nr.1078 din 6 august 2003, privind

operațiunile ce se efectuează cu ocazia  retragerii din societate,

constând în determinarea  elementelor de activ  și pasiv, a activului net

și efectuarea  partajului propriu-zis.

Sentința

fondului a fost apelată  de pârâta SC G.T.A.  SRL, iar Curtea de Apel București

,  Secția comercială, prin decizia nr.385 din 20 iunie 2006, a admis

apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii

acțiunii. Curtea a reținut, în temeiul art.189  alin.(1) lit.a) din

Legea nr.31/1990, că adunarea asociaților are ca atribuție

principală  aprobarea bilanțului contabil și repartizarea

beneficiului net.

Instanța

de apel a mai reținut că în  situația în care reclamantul a

considerat că este prejudiciat  într-un drept al său, trebuia să

uzeze de art.132 alin. (3) din Legea nr.31/1990 și să solicite

constatarea nulității absolute a hotărârii adunării

generale a asociaților din  14 aprilie 2004.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul a declarat recurs pentru motivele prevăzute

în art.304 pct.7,8,9 C.proc.civ., în susținerea cărora a  arătat

că s-au aplicat greșit prevederile art.132 alin.(3) din lege,

întrucât  după data retragerii din societate nu mai avea calitatea de

asociat pentru a putea ataca hotărârea adunării generale.

Potrivit

recurentului,  dividendele constituie un drept legal iar obligația de

plată a acestora devine exigibilă în momentul  convenit de

părți prin actul constitutiv, iar acest moment, în speță,

coincide cu data retragerii  sale iar după  această dată, nimeni

nu poate hotărî  asupra bunurilor altuia. Prin urmare, recurentul a

conchis că adunarea  generală nu poate să dispună

reinvestirea părții din profit care i se cuvine, în  folosul

societății, și implicit a  celorlalți  asociați.

Printr-o

ultimă critică, a  mai susținut că motivele reținute

de instanță în considerentele deciziei sunt contradictorii, întrucât

dispozițiile art.221 alin. (2) din  lege  îi conferă dreptul la

dividende, iar, pe de altă parte, trebuia să solicite nulitatea

absolută a hotărârii adunării generale din 14 aprilie 2004.

Recurentul a mai  arătat că reinvestițiile din profit

vizează un folos viitor  iar drepturile  sale au devenit  scadente  la

momentul retragerii,  potrivit bilanțului aprobat. Pentru  aceste motive a

solicitat admiterea  recursului,  desființarea deciziei

pronunțată în apel și în fond,  menținerea soluției

primei  instanțe.

Recursul este

fondat.

Înalta

Curte, a examinat  motivul  prevăzut în  art.304 pct.9 C. proc. civ.,

potrivit căruia modificarea sau casarea unei  hotărâri se poate cere

dacă hotărârea a fost lipsită de temei legal sau a fost

dată cu aplicarea greșită a legii.

O

primă chestiune care trebuie precizată în raport cu motivul de

casare/modificare luat în examinare privește momentul întrunirii

voințelor asociaților  pentru retragerea  din  societate  a

reclamantului.

Acest

moment este marcat de adunarea generală a asociaților

societății din  31 martie 2004, prin care, la punctul 2, s-a

consemnat că „toți asociații sunt de acord cu retragerea

domnului  V.T.  din societate.

Cu

privire la punctul 1 al  adunării generale  din 31 martie 2004, care se

referea la aprobarea  bilanțului și  repartizarea  profitului net,

asociații  au fost de acord ca discuțiile să  fie reluate la 14

aprilie 2004. La  aceeași dată urma să se discute cererea

asociatului retras în legătură cu  drepturile cuvenite atât din

patrimoniul  social cât și din dividendele  realizate de  societate pe

anul 2003. Retragerea din societate  a operat la data realizării

acordului de voință al asociaților, astfel că, de  la

această dată pot fi valorificate drepturile față de societate,

izvorâte din retragerea voluntară.

Instanța

de apel a nesocotit acest moment al încetării calității de

asociat și ca  urmare, a apreciat greșit, că hotărârea AGA

din 14 aprilie 2004, prin care s-a discutat aprobarea bilanțului și

repartizarea  profitului, inclusiv a drepturilor care se cuveneau asociatului

retras, trebuia atacată în justiție, de  către acesta din

urmă, pe considerentul  că aprobarea  bilanțului și

distribuirea profitului este un atribut acordat de lege numai adunării

generale a  asociaților.

Aplicând

dispozițiile art.194 alin.(1) din LSC la o situație  de  fapt

străină textului, prin soluția  pronunțată, s-a

nesocotit reglementarea aplicabilă în cazul valorificării drepturilor

asociatului retras. Este neîndoielnic  faptul că  adunarea

asociaților aprobă situația  financiară și

repartizarea  profitului  net și că acesta constituie un drept

societar, numai că acest drept nu poate fi exercitat în disprețul

celorlalte reglementări din legea societăților comerciale care

se referă la drepturile asociatului retras.

Cum

retragerea dintr-o societate de persoane este un drept subiectiv stabilit de

lege, care se exercită în condiții specifice reglementate de lege,

atunci și drepturile care decurg din această retragere

convențională se exercită  în aceleași condiții. Cu

alte cuvinte nu poate fi îngrădit  dreptul asociatului  retras, așa

cum a reținut  instanța de apel, de neexercitarea  unei acțiuni

în nulitatea  hotărârii AGA prin care  i s-au stabilit drepturile, de

vreme ce art.226 alin. (3) din LSC  stabilește că „Drepturile

asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale se stabilesc

prin acordul asociaților ori de un  expert desemnat de aceștia sau,

în caz de neînțelegere, de tribunal”.

Așadar,

este evident că, după retragerea din societate pentru  valorificarea

drepturilor care i se cuvin, în caz de neînțelegeri, asociatul își

poate  valorifica drepturile adresându-se  instanței, acțiunea sa

nefiind  condiționată de atacarea  hotărârii asociaților

prin care aceștia au  hotărât  modul de distribuire a  profitului,

cum  greșit a reținut  instanța de apel.

Întrucât

instanța de apel s-a oprit asupra unei chestiuni care vizează

admisibilitatea acțiunii promovată de recurent, fără să

cerceteze fondul criticilor aduse sentinței, potrivit art.312 alin. (3)

C.proc.civ., recursul s-a  admis  iar cauza a fost trimisă pentru

rejudecare instanței de apel.