ÎCCJ, Secția penală

La data de 16 martie 2012 petenții B.S. și B.T.N. au formulat plângere adresată Judecătoriei Constanța, cu motivarea că s-a dispus tergiversarea, disjungerea de 3 ori a Dosarului nr. 1621/P/1999, disjuns în Dosarul nr. H19/P/2005, disjuns în Dosarul nr. 746/P/2010, susținând că timp de 12 ani au făcut și alte plângeri penale. Prin Sentința penală nr. 1234 din 1 octombrie 2012 Judecătoria Constanța în baza art. 278 1 alin (1) C. proc. pen. rap la art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu de către instanța de judecată. În baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de petenții B.S.

și B.T.N., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. A reținut instanța că raportat la calitatea persoanei cercetate în prezenta cauză, cadrul legal este cel prev. de art. 25 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe și de art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., potrivit căruia infracțiunile săvârșite de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se judecă în primă instanță de către înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 508/2004 s-a înființat Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. A reținut că numitul P.A., care are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Constanța, calitate ce atrage competența de judecată în primă instanță a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petenții B.S. și B.T.N. este inadmisibilă, întrucât plângerea formulată de aceștia nu vizează o rezoluție dată în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Prin ordonanța nr. 746/P/20010 din data de 16 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față de calitatea de magistrat procuror în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Constanța a domnului P.A.

Astfel, în dosarul de urmărire penală indicat, nu s-a pronunțat o soluție neîncepere, clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, ci s-a declinat cauza în favoarea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar petenții contestă soluția de declinare. Astfel, în cauză nu se atacă o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror și, în consecință, nu s-a declanșat procedura specială reglementată în condițiile art. 275-278 1 C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau, după caz, a celorlalte soluții de clasare sau netrimitere în judecată, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de judecată.

Astfel, în prezenta cauză, nu există o soluție de neîncepere a urmăririi penale, care să poată constitui obiectul analizei instanței de judecată sub aspectul legalității și temeiniciei. Astfel, dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. instituie limitativ controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecata în raport cu cercetările efectuate în cazul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, fiind evident că în cazul celorlalte măsuri sau acte ale procurorului, sau efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, un asemenea control din partea judecătorului nu poate avea loc. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen., persoanele vătămate sau ale căror interese legitime au fost vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În consecință, în raport de actele dosarului și față de prevederile legale plângerea este inadmisibilă, atâta timp cât nu are o reglementare legală, urmând a fi respinsă, ca atare. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții B.S. și B.T.N. împotriva ordonanței nr. 746/P/2010 din 16 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Obligă petenții să plătească suma de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 12 februarie 2013. Procesat de GGC - DG