ÎCCJ, Secția penală

La data de 16 martie

2012 petenții B.S. și B.T.N. au formulat plângere adresată Judecătoriei

Constanța, cu motivarea că s-a dispus tergiversarea, disjungerea de 3 ori a

Dosarului nr. 1621/P/1999, disjuns în Dosarul nr. H19/P/2005, disjuns în

Dosarul nr. 746/P/2010, susținând că timp de 12 ani au făcut și alte plângeri

penale.

Prin Sentința penală

nr. 1234 din 1 octombrie 2012 Judecătoria Constanța în baza art. 278

1

alin (1) C. proc. pen. rap la art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., a admis

excepția necompetenței după calitatea persoanei a Judecătoriei Constanța,

invocată din oficiu de către instanța de judecată.

În baza art. 42 C.

proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de

petenții B.S. și B.T.N., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că

raportat la calitatea persoanei cercetate în prezenta cauză, cadrul legal este

cel prev. de art. 25 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia judecătoria

judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege

în competența altor instanțe și de art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen.,

potrivit căruia infracțiunile săvârșite de procurorii de la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se judecă în primă instanță de către

înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit art. 1 din Legea nr. 508/2004 s-a

înființat Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar Procurorul general al

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin

intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism. A reținut că numitul P.A., care are calitatea de

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, Serviciul Teritorial Constanța, calitate ce atrage competența de

judecată în primă instanță a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și

lucrările din dosar, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petenții

B.S. și B.T.N. este inadmisibilă, întrucât plângerea formulată de aceștia nu

vizează o rezoluție dată în condițiile prevăzute de art. 278

1

C.

proc. pen.

Prin ordonanța nr.

746/P/20010 din data de 16 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța s-a dispus declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, față de calitatea de magistrat procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul

Teritorial Constanța a domnului P.A.

Astfel, în dosarul de

urmărire penală indicat, nu s-a pronunțat o soluție neîncepere, clasare,

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, ci s-a

declinat cauza în favoarea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, iar petenții contestă soluția de declinare.

Astfel, în cauză nu

se atacă o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror și, în

consecință, nu s-a declanșat procedura specială reglementată în condițiile art.

275-278

1

C. proc. pen.

Conform dispozițiilor

art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau, după caz, a celorlalte soluții de clasare sau netrimitere în

judecată, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de judecată. Astfel,

în prezenta cauză, nu există o soluție de neîncepere a urmăririi penale, care

să poată constitui obiectul analizei instanței de judecată sub aspectul

legalității și temeiniciei.

Astfel, dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen. instituie limitativ controlul judiciar numai

asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecata în raport cu

cercetările efectuate în cazul actelor premergătoare sau al urmăririi penale,

fiind evident că în cazul celorlalte măsuri sau acte ale procurorului, sau

efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, un asemenea control din partea

judecătorului nu poate avea loc.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278

C. proc. pen., persoanele vătămate sau ale căror interese legitime au fost

vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În consecință, în

raport de actele dosarului și față de prevederile legale plângerea este

inadmisibilă, atâta timp cât nu are o reglementare legală, urmând a fi

respinsă, ca atare.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. obligă petenții la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petenții B.S. și B.T.N. împotriva

ordonanței nr. 746/P/2010 din 16 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța.

Obligă petenții să

plătească suma de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 12 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG