ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1876/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpeni, reclamanta PFA A. a chemat în judecată pe pârâtul CRFIR 7 Centru Alba solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea răspunsului CRFIR 7 Centru Alba Iulia nr. x din 11.08.2014 la contestația formulată de reclamant la data de 18.06.2014 ca urmare a notificării CRFIR (fosta CRPDRP) 7 Centru Alba din 29.05.2014 cu privire la refuzul plății - tranșa 4 din cadrul proiectului M1 41.

Prin Sentința nr. 940/2014 Judecătoria Cîmpeni a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 57/CAF/2015, Tribunalul Alba a constatat necompetența materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Tribunalul a apreciat că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 10 alin. (1<SUP>1</SUP>) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, potrivit cărora:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

A reținut Tribunalul Alba că CRFIR 7 Centru Alba a acționat ca mandatar al autorității centrale A.F.I.R., al cărei director general adjunct a aprobat răspunsul CRFIR 7 Centru Alba la contestația administrativă a reclamantului.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub același număr de dosar.

Prin Sentința nr. 56 din 9 martie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Alba.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza pentru soluționarea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut Curtea de Apel Alba Iulia că, în speță este vorba despre un act administrativ emis de o autoritatea publică locală, având capacitate administrativă proprie, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și nu art. 10 alin. (1<SUP>1</SUP>) din aceeași lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta PFA A. a chemat în judecată pe pârâtul Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea răspunsului CRFIR 7 Centru Alba Iulia nr. x din 11.08.2014 la contestația formulată de reclamant la data de 18.06.2014 ca urmare a notificării CRFIR (fosta CRPDRP) 7 Centru Alba din 29.05.2014 cu privire la refuzul plății - tranșa 4 din cadrul proiectului M1 41.

Prin Notificarea din 29.05.2014 emisă de pârâtul Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba reclamanta a fost informată că cererea de plată aferentă tranșei a 4-a nu îndeplinește criteriile de eligibilitate.

Prin urmare, obiectul cauzei deduse judecății, constă de fapt, în refuzul nejustificat, în opinia reclamantei, al autorităților pârâte de a-i recunoaște eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul implementării proiectului aferente tranșei a 4-a de plată din fondurile europene.

Este lipsită de relevanță împrejurarea că CRFIR 7 Centru Alba nu are personalitate juridică proprie, fiind de necontestat că în practica judiciară și în doctrină s-a statuat deja că în materia contenciosului administrativ ceea ce contează este capacitatea administrativă, definită ca fiind capacitatea de a emite acte apte să producă efecte juridice. Ori în speța de față se atacă două acte emise de o autoritate administrativă constituită la nivel local, acte prin care a fost verificată și respinsă ca neconformă cererea de finanțare a reclamantului pentru tranșa a 4-a de plată și care au produs efecte juridice prin ele însele.

Cum în speță, autoritatea emitentă ale celor două acte contestate, competentă să satisfacă pretențiile reclamantului este organ administrative constituit la nivel local rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004., potrivit cărora, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (...) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale".

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta PFA A. în contradictoriu cu pârâții CRFIR 7 Centru Alba Iulia și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 mai 2015.

Procesat de ED