ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1102/2015

Decizia nr. 1102/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ, fiscal și de Insolvență sub nr. x/107/2014, reclamanta A. întreprindere Individuală, în contradictoriu, cu pârâtele B. și C. Alba Iulia, a solicitat anularea Notificării de respingere a Contestației din 10 septembrie 2013, emisă de B., obligarea pârâtelor la încheierea și la semnarea Contractului de Finanțare privind Cererea de Finanțare cu titlul „Instalarea Tânărului Fermier A. "precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul de competență;

Tribunalul Alba, prin sentința nr. 1246/Caf/2014 din 15 septembrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba și, în consecință, a declinat cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Notificării de respingere a contestației din 10 septembrie 2013, act administrativ emis de D. - B.

Mai reține că potrivit alin. (1)

1

din art. 10 al Legii nr 554/2004 „ toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel”.

În fine, reține că față de dispozițiile legale menționate anterior și coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Alba - Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 229/2014 din 17 octombrie 2014, a admis excepția de necompetență materială a instanței sesizate invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții C. Alba Iulia și B. București, în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat din oficiu judecata cauzei, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

În esență, argumentând soluția, Curtea de Apel, a reținut că în ceea ce privește cererile având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, alin. (1)

1

al art. 10 stabilește că toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Așadar, arată instanța, în speță, constatând că obiectul cauzei îl reprezintă răspunsul autorității la cererea reclamantei de finanțare nerambursabilă a proiectului „Instalarea tânărului fermier A.” este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

În aprecierea curții de apel, actul administrativ vătămător și contestat este emis de o autoritate publică de nivel local, respectiv, actul înregistrat sub nr. 14677 din 16 iulie 2013 emis de către C. Alba, prin care reclamantei i se face cunoscut că cererea sa de finanțare are „statutul de contract neîncheiat”.

Actului emis de B. înregistrat sub nr. 28.756 din 10 septembrie 2013 nu este decât răspunsul la contestația formulată de reclamantă împotriva primei notificări, respectiv, răspunsul la calea de atac administrativă prealabilă prevăzută de lege.

În această materie, reține instanța, competența materială a instanței este dată de rangul autorității emitente a actului vătămător contestat indiferent de organizarea pârâtelor și de personalitatea juridică a acestora.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ, fiscal, și de Insolvență.

Obiectul cererii de chemare în judecată este contestarea unui act administrativ emis în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, act care face trimitere la competența instanțelor de contencios administrativ, reglementată de Legea nr. 554/2004.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, actul administrativ care face obiectul prezentului Dosar este actul înregistrat sub nr. x din 16 iulie 2013 (notificarea) care este emis de o autoritate publică locală respectiv B. - C. Alba Iulia.

Prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 au fost modificate și completate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind introdus art. 10 alin. (1)

1

, cu următorul cuprins: „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Legiuitorul a atribuit competența de soluționare curților de apel numai cererilor care vizează acte administrative emise de autorități publice centrale, în legătură cu finanțarea sumelor nerambursabile, în cazul acestora competența fiind atribuită indiferent de valoarea obiectului acțiunii, având deci prioritate criteriul rangului autorității emitente a actului, față de cel referitor la valoarea obiectului acțiunii.

În cauza de față, pentru stabilirea instanței competentă teritorial și material să soluționeze cererea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâtele C. Alba Iulia și E., trebuie avute în vedere dispozițiile imperative ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 care structurează competența specială a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele lato sensu ale autorităților publice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”

Prin urmare, Înalta Curte reține că în cauza de față determinant pentru stabilirea instanței competente este rangul autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice.

Având în vedere obiectul cererii supuse regulatorului de competență, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv C. Alba Iulia competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind tribunalului.

Față de considerentele expuse în prezenta cauză competența de soluționare aparține Tribunalului Alba, în a cărui rază teritorială își are sediul reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. - Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâții C. Alba Iulia și E. în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal și de Insolvență.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2015.