ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cererii de strămutare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petentul M.S. a solicitat

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5857/271/R/2012

al Curții de Apel Oradea la o altă instanță egală în grad, motivând că la această

instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, întrucât dosarul a

cărui strămutare o solicită a fost întocmit de D.I.I.C.O.T., Serviciul

Teritorial Oradea și a fost instrumentat de dna procuror M.M.C., căsătorită cu

procurorul D.N.A. Oradea, C.D. care, în data de 7 martie 2012 l-a amenințat în

plină stradă că „îl va aranja ea”.

Această

situație îi întărește convingerea că nu va beneficia de judecarea cauzei sale

în mod echitabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de

lege, în sensul prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Petentul a

solicitat strămutarea dosarului său la o instanță unde nu sunt cetățeni

maghiari, considerând că este discriminat din cauza naționalității pe care o

are.

Potrivit art.

57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.

Din

informarea transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că dosarul a cărui

strămutare se solicită are ca obiect trimiterea în judecată a petentului în

calitate de inculpat, pentru comiterea unui număr de 4 infracțiuni prevăzute de

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 reținându-se și dispozițiile art. 281

C. pen., precum și a 4 infracțiuni prevăzute de art. 60 alin. (6) din Legea nr.

51/1995.

Prin sentința

penală nr. 657 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, în Dosar nr.

5857/271/2012 inculpatul M.S. a fost achitat sub aspectul săvârșirii a 4 infracțiuni

prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 reținându-se și dispozițiile

art. 281 C. pen., precum și a unui număr de 4 infracțiuni prevăzute de art. 60

alin. (6) din Legea nr. 51/1995.

Prin decizia penală

nr. 768/R din 2 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul penal

nr. 5857/271/2012 au fost admise recursurile declarate de D.I.I.C.O.T., Serviciul

Teritorial Oradea, Sindicatul Independent al Juriștilor din România prin reprezentant

B.P., U.N.B.R., Baroul București prin decan I.I.I. și inculpatul M.S. împotriva

sentinței penale nr. 657 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe

care a desființat-o în parte doar în ceea cel privește pe inculpatul M.S. și a dispus

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.

În ce privește

motivele invocate în cerea de strămutare, s-a arătat că nu sunt motive legale de

strămutare la o altă instanță, însă faptul că dna procuror C.M.M. este căsătorită

cu un procuror de la altă structură de parchet nu are relevanță pentru soluționarea

cererii de strămutare formulată de inculpatul M.S.

De asemenea, Curtea

de Apel Oradea a precizat că aspectul reliefat de petent, în sensul că doamna procuror

l-a amenințat „în plină stradă” că îl „va aranja” nu poate fi verificat.

Examinând cererea

formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art.

55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul

în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare

a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv

printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici

una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.

În cazul unei

cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie

să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau

fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui

interesat.

Curtea Europeană

a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene,

în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse,

apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, motiv pentru care va respinge

ca nefondată cererea de strămutare.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

cererea formulată de petentul M.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 5857/271/R/2012 al Curții de Apel Oradea.

Obligă petentul

la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 14 noiembrie 2013.