ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 895/2013

ÎNALTA CURTE DE

CASARE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin încheierea din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 1226/249/2012, între altele, a fost menținută starea de arest, a inculpatului C.D.C. Pentru a pronunța această soluție s-a constatat că, deși acesta continuă să beneficieze de prezumția de nevinovăție, în cauză există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că a săvârșit fapte ce constituie infracțiuni. În același timp, reținând că faptele respective, sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, prima instanță a constatat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă și în prezent un pericol concret pentru ordinea publică, relevante fiind împrejurările în care se presupune că au acționat, inculpatul C.D.C.

a avut inițiativa săvârșirii violențelor fizice și psihice asupra părții civile, a exercitat efectiv cele mai multe violențe fizice și mai grave violențe psihice asupra părții civile, iar inculpatul B.S., pe lângă violențele fizice și psihice pe care le-a recunoscut a contribuit și la lipsirea de libertate a părții civile. Curtea constată că inculpatul B.S. este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpatul C.D.C. nu este cunoscut cu antecedente penale, dar chiar și așa, are în vedere modul violent în care au acționat ambii inculpați. Prima instanță a apreciat că există un risc ridicat ca, aflați în libertate, inculpații să comită și alte fapte penale, iar măsura arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății și că durata acesteia nu depășește limitele unui termen rezonabil.

Referitor la durata termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, s-a arătat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita c. Italiei). Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, sunt întrunite toate cerințele legale care să justifice menținerea ei în continuare față de inculpați, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 parag.

3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul persoanei de a fi judecat într-un termen rezonabil. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.D.C. La termenul de astăzi, 14 martie 2013, recurentul inculpat C.D.C. a precizat că își retrage recursul formulat. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător. Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D.C.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D.C. împotriva încheierii de ședință din data de 8 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 1226/249/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2013. Procesat de GGC - GV