ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 895/2013

ÎNALTA CURTE DE

CASARE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

încheierea din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, în Dosarul nr. 1226/249/2012, între altele, a fost menținută starea

de arest, a inculpatului C.D.C.

Pentru a pronunța această soluție s-a

constatat că, deși acesta continuă să beneficieze de prezumția de nevinovăție,

în cauză există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea

că a săvârșit fapte ce constituie infracțiuni.

În același timp, reținând că faptele

respective, sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, prima

instanță a constatat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă și în

prezent un pericol concret pentru ordinea publică, relevante fiind

împrejurările în care se presupune că au acționat, inculpatul C.D.C. a avut

inițiativa săvârșirii violențelor fizice și psihice asupra părții civile, a

exercitat efectiv cele mai multe violențe fizice și mai grave violențe psihice

asupra părții civile, iar inculpatul B.S., pe lângă violențele fizice și

psihice pe care le-a recunoscut a contribuit și la lipsirea de libertate a

părții civile. Curtea constată că inculpatul B.S. este recidivist

postcondamnatoriu, iar inculpatul C.D.C. nu este cunoscut cu antecedente

penale, dar chiar și așa, are în vedere modul violent în care au acționat ambii

inculpați.

Prima instanță a apreciat că există un risc

ridicat ca, aflați în libertate, inculpații să comită și alte fapte penale, iar

măsura arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfășurare a

judecății și că durata acesteia nu depășește limitele unui termen rezonabil.

Referitor la durata termenului rezonabil al

măsurii arestării preventive, s-a arătat că aprecierea limitelor rezonabile ale

unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele

concrete ale fiecărei cauze pentru vedea în ce măsură "există indicii

precise cu privire la un interes public real, care fără a aduce atingere

prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale

a judecării în stare de libertate" (Labita c. Italiei). Este adevărat că

măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, sunt

întrunite toate cerințele legale care să justifice menținerea ei în continuare

față de inculpați, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 parag. 3 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul persoanei de a fi judecat

într-un termen rezonabil.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul C.D.C.

La termenul de astăzi, 14 martie 2013,

recurentul inculpat C.D.C. a precizat că își retrage recursul formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în

condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea recursului s-a făcut

personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind

respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act

de retragerea recursului declarat de inculpatul C.D.C.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de

inculpatul C.D.C. împotriva încheierii de ședință din data de 8 noiembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr.

1226/249/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie

2013.

Procesat

de GGC - GV