ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4091/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 13 din 2 februarie 2010 a Tribunalului Mureș s-a respinge ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de inculpat prin apărător ales, în temeiul art. 344 C. proc. pen. A achitat pe inculpatul C.I. (studii superioare, căsătorit, ocupația - comisar în cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județului Mureș, fără antecedente penale) de sub acuza comiterii infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, de 230 RON, urmează a rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. S-a reținut că prin Rechizitoriul emis la data de 7 noiembrie 2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Mureș în Dosar nr. 24/P/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.I. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În expozitivul rechizitoriului s-a reținut că la data de 2 septembrie 2008, inculpatul, în calitate de comisar la Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Mureș, s-a deplasat inițial la Hotelul S. din mun. Tg. Mureș, unde l-a contactat pe martorul S.I., administrator la SC S.T. SRL Tg. Mureș, cel care sesizase la data de 28 august 2008 Gărzii Naționale de Mediu poluarea zonei prin dejecțiile care se scurg într-un canal și apoi în pârâul Poklos. De aici inculpatul s-a deplasat, însoțit de martorul S.I., în zona poluată și a prelevat probe într-un pet dintr-un canal deschis, în care a constatat că se evacuau ape fecaloid-menajere. Observând două persoane pe terenul care-i aparține în proprietate, martorul denunțător V.F.

a cerut acestora să părăsească zona, fapt care s-a și întâmplat, după ce inculpatul s-a prezentat verbal că este de la Garda de Mediu. Părăsind zona controlată, inculpatul s-a deplasat la Comisariatul Județean Mureș și, conform afirmațiilor făcute de acesta, și-a luat instrumentele de lucru constând în laptop, imprimantă, accesorii și procese-verbale de contravenție, revenind după circa 2 ore la Hotelul B. din Tg. Mureș, unde l-a contactat pe administratorul SC V. SRL Tg. Mureș, denunțătorul V.F. I-a prezentat acestuia din urmă legitimația de serviciu și i-a făcut cunoscut obiectul controlului, purtând o discuție amicală în restaurant, după care cei doi s-au deplasat la rețeaua de canalizare a hotelului.

Revenind la hotel, inculpatul i-a solicitat martorului denunțător documentele necesare pentru finalizarea controlului, însă acesta l-a trimis la sediul SC V. SRL Tg. Mureș, pentru a lua legătura în acest scop cu soția sa, martora V.R.S., director administrativ. Înainte de aceasta, martorul a înștiințat-o telefonic pe soția sa să pregătească documentele necesare și să fie „amabilă" cu inculpatul, respectiv să-l servească cu apă și suc și să-i dea o sticlă de coniac pentru amabilitatea de care a dat dovadă la Hotelul B. cu ocazia controlului. La sediul SC V. SRL, inculpatul a luat legătura cu martora V.R.S., care i-a pus la dispoziție documentele solicitate: certificat de înmatriculare, autorizație de mediu, planșe, schițe și proiecte avizate.

Aceasta a fost atenționată de inculpat că i se va întocmi o notă de constatare și societatea sa va fi sancționată contravențional, prezentându-i cuantumul amenzii care, potrivit Legii apelor nr. 107/1996, era de la 75.000 la 80.000 RON. Considerând că amenda este nejustificată, martora l-a atenționat pe inculpat că îl va anunța pe soțul său, timp în care acesta a început să negocieze cu martora făcând referiri la posibilitatea de a-i aplica o amendă în cuantum mai redus, între 25.000 și 30.000 RON, la o altă lege, a protecției mediului nr. 265/2006, arătându-se dispus ca pentru neregulile constatate să aplice chiar și numai o sancțiune cu avertisment.

Pentru a proceda în acest mod, inculpatul a pretins pentru sine suma de 5.000 RON, afirmând către martoră că „are probleme de sănătate, a fost operat și știe cum e cu doctorii, mai ales că vin și alegerile". În această situație, martora i-a telefonat soțului și i-a cerut să vină la sediul societății, atenționându-l că inculpatul vrea să îi amendeze, lucru pe care acesta l-a și făcut în scurt timp. În discuțiile purtate ulterior la sosirea martorului V.F. de acesta cu inculpatul, cel din urmă i-a ridicat din nou problema sancționării contravenționale cu amendă, atrăgându-i atenția asupra acelorași cuantumuri indicate anterior și asupra faptului că poate să-i aplice o sancțiune cu avertisment în condițiile în care primește pentru sine suma de 5.000 RON.

Surprins la rândul său, martorul a refuzat, făcând referiri la faptul că este consilier la Consiliul local al mun. Tg. Mureș și că nu se pretează la așa ceva, luând totodată din plasa comisarului sticla cu coniac J., care a fost acceptată la începutul controlului de către inculpat. Se consideră că în speță starea de fapt expusă rezultă din declarațiile martorilor denunțători V.F. și V.R.S. și ale martorilor O.S., P.N.C., B.L., G.G., O.D. și S.I., foarte semnificativ fiind modul în care a acționat inculpatul la începutul controlului și după ce a părăsit sediul SC V. SRL Tg. Mureș. Potrivit fișei postului, inculpatul exercită o funcție publică de execuție și, conform H.G.

nr. 1224/2007, are atribuții de control și de constatare a încălcărilor prevederilor legale în domeniul protecției mediului, precum și de aplicare a sancțiunilor contravenționale, de dispunere prin raportul de inspecție de măsuri pentru prevenirea factorilor de mediu și a poluărilor accidentale, precum și de supunere spre aprobarea comisarului șef a propunerilor către organul emitent privind suspendarea și/sau anularea de reglementare emise cu nerespectarea prevederilor legale. Inculpatul a negat acuzațiile aduse, susținând că sticla de coniac a refuzat-o și a rămas în posesia denunțătorilor și că nu a purtat discuții cu referire la aplicarea de amenzi în cuantum mai redus sau chiar a unui avertisment.

A susținut de asemenea că, denunțătorul V.F. l-a îmbrâncit și l-a dat afară din birou, rupându-i nota de constatare pe care o listase cu imprimanta din dotare, precum și toate exemplarele procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, pe care începuse să-l scrie, fără a-l finaliza. Se consideră că afirmațiile inculpatului sunt nesincere, avându-se în vedere declarațiile denunțătorilor și ale martorilor O.S., P.N.C., B.L., care au precizat că inculpatul nu a avut asupra sa și o imprimantă portabilă, dimpotrivă, a cerut permisiunea și și-a racordat laptopul la o priză din birou, nu a listat nicio notă de constatare și nici nu a început să completeze procesul-verbal de constatare și sancționare contravenționale.

Neconsecvența în declarații a inculpatului ar rezulta și din faptul că inițial, la data de 13 octombrie 2008, a declarat în calitate de făptuitor că în biroul în care se afla nu era nicio persoană prezentă, fiind după ora 16:00, în altă declarație arătând, tot la aceeași dată, că nu poate preciza dacă în biroul respectiv mai erau și alte persoane în afara denunțătoarei V.R.S. La data de 18 octombrie 2008, a declarat din nou că în birou nu se afla nimeni în afară de acesta și denunțătoare. Aceeași poziție oscilantă a fost adoptată de inculpat și la confruntarea cu martorii O.S., P.N.C., când nu a contestat prezența primului în birou, ci a susținut doar că minte în privința discuțiilor purtate, iar în cazul celui de-al doilea, a precizat că nu l-a observat.

Sunt reținute ca semnificative și împrejurările care atestă faptul că deși la data de 2 septembrie 2008 inculpatul avea planificate și alte activități, a început controlul la SC V. SRL Tg. Mureș și a luat probe într-un pet, fără a înștiința reprezentantul societății controlate, neavând vreo legitimație asupra sa când a fost abordat de acesta, în persoana martorului denunțător V.F. De asemenea, nu avea nici instrumentele de lucru asupra lui, doar a doua oară și le-a adus cu el, la fel și legitimația de serviciu. Deși a susținut că a fost dat afară din birou de martorul V.F., care i-a rupt actele de control, denunțătorii și martorii nu au confirmat acest lucru, iar din poziția în care se afla inculpatul, nu putea vedea dacă i-au fost rupte aceste acte.

Totodată, a solicitat sprijinul unui echipaj de poliție, susținând că a fost agresat fizic și verbal de martorul V.F., însă la sosirea agenților de poliție nu a mai afirmat același lucru. Se mai arată că procesele-verbale întocmite ulterior la data de 3 septembrie 2008 la Comisariatul Județean de Mediu Mureș poartă mențiunea „în lipsă" la poziția contravenient, iar la poziția martor sunt semnate de S.I. Se mai susține că atunci când inculpatul a fost chemat la D.N.A. și i s-a cerut să prezinte instrumentele de lucru, a motivat că a predat altui coleg de serviciu laptopul avut asupra sa la data de 2 septembrie 2008 și că a șters din memoria acestuia nota de constatare, dat fiind că nu mai prezenta importanță.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, precum și în cursul cercetării judecătorești, și anume declarațiile martorilor denunțători V.R.S. și V.F., declarația inculpatului G.I., declarațiile martorilor O.S., P.N.C., B.L., G.G., O.D., Raportul de constatare tehnico-științifică din 2 aprilie 2009 întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică - Serviciul expertize criminalistice, înscrisuri provenind de la Garda Națională de Mediu - Comisariatul județean Mureș, declarațiile martorilor D.I.M., F.I.D., F.F., înscrisuri depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Casație - DNA Serviciul Teritorial Tg. Mureș, reținem următoarea stare de fapt: La data de 2 septembrie 2008, în jurul intervalului orar 10:00 - 11:00, inculpatul G.I.

în calitate de comisar al Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul județean Mureș s-a deplasat la Hotelul S. din mun. Tg. Mureș pentru a verifica cele sesizate pe linie de mediu de patronul acestui hotel, martorul S.I. În acest scop a solicitat acestuia din urmă să-i arate sursa poluării, luând și un pet în care urmau să preleveze probe dintr-un canal deschis, în care se evacuau ape fecaloid-menajere, făcând și poze cu aceeași ocazie. În timp ce se deplasa cu martorul pe terenul situat în vecinătatea Hotelului B. a apărut martorul denunțător V.F., administrator al hotelului de la care inculpatul și-a dat seama că provine sursa de poluare a mediului și pe un ton zeflemitor i-a strigat „Hei, Garda de mediu, să vină la mine să se legitimeze!", spunându-li-se în același timp să părăsească terenul, întrucât îi aparține.

Inculpatul i-a comunicat acestuia că este de la Garda de Mediu și că are dreptul să facă investigații fără a-i prezenta legitimația, preferând să-l ignore. Martorul S.I., în prezent decedat, a confirmat la urmărirea penală că martorul a avut o atitudine necorespunzătoare, chiar ireverențioasă față de inculpat, pe care l-a amenințat că îl va pensiona înainte de termen și că va suna la Ministerul Mediului precizând că are funcție importantă în oraș.

Martorul denunțător a recunoscut că i-a cerut inculpatului să se legitimeze și că i-a avertizat că se află pe terenul său, respectiv că a avut o discuție pe un ton mai ridicat cu aceștia, întrebându-i de ce nu a fost înștiințat sau de ce nu i s-a cerut acceptul pentru a pătrunde pe terenul său și la replica acestora că terenul nu e îngrădit, le-a răspuns că „îngrădirea se face pentru animale, nu pentru oameni". Inculpatul, după ce a prelevat probe din canalul deschis situat în apropierea Hotelului B. și a efectuat fotografii cu aparatul din dotare asupra sursei poluării, a plecat și s-a reîntors după un interval de circa 2 ore, având de această dată asupra sa legitimația de serviciu, laptopul de serviciu, imprimanta, alte accesorii ale acestora, precum și procese-verbale de contravenție în 2 exemplare.

L-a găsit pe martorul denunțător V.F. în incinta restaurantului, acesta luând masa de prânz. I-a prezentat legitimația și obiectul controlului, purtând totodată o discuție amicală referitoare la zonele din care provin și alte banalități. După ce martorul a terminat masa, inculpatul i-a cerut să-l însoțească pentru un control în teren, iar acesta, după ce i-a arătat canalizarea internă a hotelului și cea propriu-zisă, care avea legătură cu canalizarea orașului, i-a spus că nu există probleme la sistem. Inculpatul i-a replicat că nu sunt probleme la canalizare, însă din hotel se evacuează ape menajere în acel canal deschis. Inițial, martorul a refuzat să-l însoțească pentru a vedea canalul în cauză, încercând să-l convingă că acele ape menajere nu proveneau de la hotelul său.

Văzându-l pe inculpat că șchiopăta, l-a întrebat ce probleme medicale are, la care inculpatul i-a spus că are coxartroză, iar martorul i-a replicat că și el are aceeași problemă. Inculpatul i-a relatat martorului inclusiv faptul că a fost operat și că are tijă metalică. După ce a constatat că sursa de poluare o constituie hotelul martorului, inculpatul și-a manifestat dorința de a întocmi o notă de constatare, în acest sens având nevoie de o serie de documente aparținând societății martorului pentru consultare. Cu toate acestea, nu a indicat martorului ce anume dorește să constate prin acea notă, atitudine, spunem noi, justificată prin prisma comportamentului adoptat de martor la debutul acțiunii de control, față de inculpat.

La solicitarea inculpatului, martorul l-a trimis la sediul firmei SC V. SRL, la care era director administrativ soția sa, martora denunțătoare V.R.S., urmând ca aceasta să-i pună la dispoziție actele necesare. Anterior, a vorbit la telefon cu soția sa, căreia i-a spus să-i pună la dispoziție inculpatului actele solicitate și să fie amabilă cu el, respectiv să-l servească cu apă sau suc și să îi dea o sticlă cu coniac de la bar, întrucât dovedise amabilitate la controlul efectuat la Hotelul B. Aceste din urmă aspecte sunt confirmate chiar de martorii V.F. și V.R.S. în declarațiile date pe tot parcursul procesului penal, cu mențiunea că inculpatul nu a auzit convorbirea telefonică indicată. După un interval de 30 de minute, inculpatul G.I.

a sosit la sediul SC V. SRL, unde a fost condus de martora V.R.S. în biroul unde își desfășura activitatea și după ce acesta și-a instalat laptopul conectându-l la o priză din încăpere, a început să redacteze o notă de constatare, nu înainte de a-i fi puse la dispoziție de martoră certificatul de înmatriculare al societății, autorizația de mediu pentru Hotelul B. și planșele, schițele, respectiv proiectele avizate de organele abilitate, ce țineau de același complex hotelier. I-a spus martorei că prezența sa va fi necesară abia la final, la care martora s-a deplasat la restaurantul Hotelului V., de unde a luat o sticlă de coniac J., în valoare de 140 RON, pe care a introdus-o într-o pungă cu însemnele societății, apoi a adus-o în birou, unde se afla inculpatul.

Până aici declarațiile martorei nu se contrazic cu cele ale inculpatului sau ale martorului O.S., șef de unitate al Complexului hotelier SC V. SRL. Martora a afirmat că a pus această pungă conținând sticla de coniac J. în plasa de laptop a inculpatului, aflată pe masa de birou la care lucra acesta și că inculpatul nu a obiectat, având o reacție aprobatorie. Deși în faza de urmărire penală martora a arătat că inculpatul a avut o reacție aprobatorie, în faza de judecată a susținut doar că acesta nu a spus nimic în acel moment, iar singurul martor ocular, angajatul martorilor denunțător, O.S., nu știe exact unde a fost așezată plasa cu sticla de coniac și dacă inculpatul ar fi afirmat ceva la vederea acesteia sau ar fi avut vreo reacție.

Inculpatul a susținut că sticla a fost așezată pe masă în punga în care se afla cu titlu de „atenție" din partea firmei și că a replicat că nu obișnuiește să primească atenții, spunându-i martorei „să o ia de acolo". Considerăm că declarația martorei V.R.S., că inculpatul ar fi avut o reacție aprobatorie tacită sau că nu ar fi spus nimic la vederea sticlei de băutură oferită cu titlu de atenție, nu poate fi luată în considerare, cât timp singurul martor direct, O.S., nu a auzit nicio discuție referitor la acea sticlă de coniac și nu a sesizat vreo reacție aprobatorie a inculpatului sau dezaprobatorie, nici nu a fost atent unde a fost plasată punga conținând sticla în cauză. Nu putem să ne însușim nici varianta inculpatului că ar fi spus martorei să „o ia de acolo", cât timp nici aceasta nu e confirmată de martorul ocular indicat.

Prin urmare, există un dubiu raportat la acceptarea acestei sticle de coniac J. de către inculpat, tacită sau expresă, și asupra scopului urmărit de inculpat, respectiv în privința existenței acestuia, scop care ar consta în aceea de a nu îndeplini, a îndeplini sau a efectua un act contrar îndatoririlor de serviciu, cu atât mai mult cu cât la momentul oferirii acelei sticle, inculpatul deja redacta o notă de constatare pe laptopul său de serviciu și sesizase deja faptic că la hotelul aparținând martorilor denunțători există nereguli. În acest sens, chiar a efectuat fotografii la fața locului cu aparatul din dotare și a prelevat probe într-un pet, care urmau să fie supuse unor analize de laborator.

Despre modalitatea în care a fost oferită această sticlă de coniac și, în special, despre modul în care inculpatul ar fi reacționat la vederea acesteia, nu ne-au putut oferi detalii martorii P.N.C., șef serviciu aprovizionare la SC V. SRL și nici B.L., contabil șef la aceeași societate, despre care ambii martori denunțători au susținut că ar fi asistat direct la discuțiile dintre aceștia și inculpat.

Martorul P.N.C., care conform susținerilor denunțătorilor stătea la aceeași masă cu martora denunțătoare și cu inculpatul, chiar față în față cu acesta, a declarat în faza de urmărire penală că a auzit de la colegi că inculpatul ar fi primit o sticlă de coniac, deși ar fi fost prezent în încăpere anterior sosirii inculpatului, deci putea să vadă această sticlă și nu să afle ulterior de existența ei, iar în faza de cercetare judecătorească, același martor, „așa-zis ocular", a arătat în finalul declarației că de fapt nu mai știe nimic concret referitor la discuțiile purtate de inculpat cu martorii denunțători, nefăcând referire nici la sticla de coniac în discuție, declarația sa fiind foarte lapidară raportat la cele întâmplate.

Mai mult, a motivat că nu s-a discutat despre vreo amendă sau vreo sticlă de băutură a doua zi între colegi. Mai mult, martorul se contrazice în propria declarație când precizează că nu reține ca inculpatul să fi zis și de un avertisment, apoi revine și spune că auzit doar ulterior incidentului că inculpatul ar fi propus un avertisment, contra unei sume de bani, contrar celor susținute la urmărire penală, că a reușit să înțeleagă, asistând direct la discuțiile purtate de inculpat cu martorul V., că acesta i-ar fi propus martorului să sancționeze societatea doar cu un avertisment, cu condiția să primească o sumă de bani.

Astfel, considerăm că există îndoieli cu privire la cele declarate de acest martor în ambele etape procesuale și cu privire la credibilitatea acestuia, cu atât mai mult cu cât a fost indicat ca și martor ocular de către denunțători, urmând să primim cu rezerve declarațiile acestuia și pentru considerentele menționate, inclusiv pentru alte motive, pe care le vom expune în cele ce urmează. Un alt martor care se presupune că ar fi asistat la discuții, B.L., a recunoscut că se afla în același birou, însă nu a auzit nimic din cele discutate de martorii denunțători cu inculpatul, cu atât mai mult nu a sesizat episodul aducerii acelei pungi care conținea sticla de coniac J. Toți martorii indicați însă, respectiv O.S., P.N.C.

și B.L., au sesizat că la un moment dat inculpatul i-a cerut martorei V.R.S. să citească ceva de pe laptop, iar după acest moment martora și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu faptul că inculpatul intenționa să amendeze societatea cu sancțiune foarte mare, cuprinsă între 75.000 RON și 80.000 RON, vizavi de neregulile constatate la Hotelul B. De remarcat că de aici, declarațiile martorei denunțătoare și ale martorului ocular O.S. se bat cap în cap cu declarațiile inculpatului și ale celorlalți doi martori oculari, B.L. și P.N.C., primii doi afirmând că la reacția de stupefacție a martorei denunțătoare, care știa că nu sunt probleme, inculpatul i-a arătat alte amenzi mai mici și o altă încadrare a contravenției prevăzută de Legea apelor, amenzile fiind cuprinse între 25.000 RON și 30.000 RON.

La reacția negativă a martorei, inculpatul ar fi replicat că s-ar putea rezolva și altfel, cu un avertisment contra unei sume de 5.000 RON, întrucât este bolnav, operat și vin alegerile. Contrar afirmațiilor celor doi, martorii oculari P.N.C. și B.L. au arătat cu totul altceva. Astfel, primul a susținut că, la auzul cuantumului amenzii, doamna V. ar fi întrebat „Cât mă costă asta?", însă nu a auzit în concret dacă inculpatul ar fi formulat sau nu o propunere de luare de mită, iar la finalul declarației, același martor a arătat că a auzit ulterior incidentului că inculpatul ar fi propus un avertisment contra unei sume de bani. Martorul, la urmărirea penală, a afirmat că ar fi auzit, respectiv a înțeles că „acel comisar era dispus să sancționeze societatea doar cu un avertisment, cu condiția să primească o sumă de bani", al cărei cuantum nu l-a reținut.

Acesta nu a putut justifica de ce a revenit asupra declarației de la urmărirea penală, prin urmare există serioase îndoieli în privința sincerității relatărilor martorului și cu privire la credibilitatea acestuia, motiv pentru care declarațiile sale se impun a fi primite cu rezerve. Martorul B.L., alt pretins martor ocular al denunțătorilor, deși s-a aflat în același birou, nu a auzit nimic din cele discutate și nici a doua zi la firmă nu s-a vorbit despre vreo mită pe care ar fi cerut-o inculpatul sau despre vreo sticlă de băutură. Nici inculpatul nu confirmă cele relatate de martora V.R.S., că i-ar fi prezentat o a doua încadrare juridică a faptei contravenționale și un cuantum mai mic al amenzilor, cu atât mai mult nu a recunoscut că i-ar fi propus acesteia aplicarea unei amenzi mai mici sau, în final, un avertisment contra unei mite de 5.000 RON.

Cu toate acestea, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că inculpatul a accesat la data de 2 septembrie 2008 și Legea mediului, contrar susținerilor acestuia, lege care prevedea un minim redus al amenzii contravenționale pentru fapta constatată, însă nicidecum nu este vorba de Legea apelor, cum au susținut martorii denunțători, întrucât cuantumurile mai mari ale amenzilor erau prevăzute în Legea apelor și nu invers. Astfel, susținerile denunțătorilor și ale martorilor O.S. și P.N.C. sunt parțial confirmate, și anume există posibilitatea ca inculpatul să-i fi prezentat martorei denunțătoare și o altă încadrare legală a contravenției constatate. Nu cunoaștem însă motivele pentru care inculpatul nu a recunoscut acest lucru și a declarat pe tot parcursul procesului penal că discuțiile s-ar fi purtat doar la încadrarea prevăzută în Legea apelor la art. 88, în baza căruia a și sancționat contravențional societatea martorilor denunțători.

Cu toate acestea însă, aspectul pe care l-am sesizat nu probează și faptul că inculpatul ar fi propus aplicarea unei amenzi mai mici sau a unui avertisment contra unei sume de 5.000 RON, cu titlu de mită de la martorii denunțători, sau că acesta ar fi acceptat o sticlă de coniac la începutul verificărilor. Este posibil ca atitudinea inculpatului de a-i prezenta pe laptopul de serviciu martorei denunțătoare V.R.S.

două acte normative prin care se sancționa contravenția constatată să fi fost generată de reacția acesteia de surprindere la auzul amenzii mari pe care urma să o plătească societatea sa și, de asemenea, e posibil ca ulterior, în cursul urmăririi penale, și la cercetarea judecătorească, acesta să nu mai susțină varianta denunțătoarei, că i-ar fi arătat cuantumurile a două amenzi contravenționale prevăzute în legi diferite prin prisma temerii resimțite față de acuzele aduse de către ambii denunțători, cum că ar fi cerut mită în schimbul aplicării unei amenzi mai mici. De asemenea, accesarea ambelor legi de către inculpat se poate justifica și prin prisma faptului că acesta, după constatarea neregulilor de la Hotelul B., dorea să încadreze legal fapta contravențională și întrucât nu cunoștea în mod precis articolul sau legea la care se încadra contravenția să fi accesat două acte normative, în final hotărându-se să aplice amenda mai mare ca și cuantum minim.

Cert este că, martora V.R.S., la auzul amenzii, și-a sunat soțul, pe martorul V.F., ieșind afară din birou, iar după un interval de 15 - 20 min,. a apărut martorul V.F., toți cei trei martori oculari surprinzând sosirea acestuia. Raportat însă la discuțiile purtate cu inculpatul de către martorul denunțător, cei trei au viziuni diferite, martorul O.S. arătând în fața instanței că denunțătorul a luat sticla de băutură și a pus-o pe masa doamnei V., indicându-i inculpatului că „dacă așa stau lucrurile, ne vedem în instanță", apoi ar fi ieșit din birou, iar inculpatul și-a adunat laptopul și a plecat. Același martor, la urmărirea penală a susținut că inculpatul ar fi reiterat propunerea de luare de mită și către martorul denunțător V.F.

în schimbul unui avertisment aplicabil societății acestuia pentru neregulile constatate. Martorul nu a oferit detalii referitor la motivele care l-ar fi făcut să revină asupra declarației inițiale în instanță, existând un dubiu că acesta ar fi auzit în realitate cum că inculpatul ar fi ridicat aceeași pretenție bănească și față de denunțător și făcându-ne să ne îndoim în privința sincerității acestui martor. Martorul P.N.C. știe doar că martorul denunțător V.F.

a purtat o discuție mai aprinsă cu inculpatul, iar la finalul acesteia i s-ar fi cerut inculpatului de către martor să părăsească biroul, tema discuției fiind amenda nelegală în opinia denunțătorului, iar în fața instanței, același martor a arătat că ar fi auzit doar ulterior că inculpatul ar fi propus un avertisment contra unei sume de bani și că martorul denunțător i-ar fi spus inculpatului că se vor vedea în instanță și că el nu poate să încalce legea, neputând oferi detalii despre vreo pretindere de mită de către inculpat, aceasta cu atât mai mult cu cât la urmărirea penală martorul a afirmat că denunțătorul V.F. s-ar fi certat cu inculpatul spunându-i „de ce mă amendezi, că nu sunt de vină ?" nefăcând vorbire despre vreo pretindere de mită de către inculpat.

Martorul B.L., de asemenea, a remarcat că discuțiile dintre martorul denunțător și inculpat au degenerat, purtându-se în contradictoriu și că martorul a afirmat către inculpat că este consilier local și nu e de acord cu o anumită solicitare a inculpatului, însă nu a putut preciza în ce ar fi constat această solicitare. Ulterior, în fața instanței, același martor a arătat că după ce denunțătorul s-a uitat pe laptopul inculpatului, ar fi afirmat că nu este de acord cu asta și că este consilier local, fără a mai indica dacă a existat sau nu vreo solicitare din partea inculpatului.

Interesant este că martorul O.S., care lucra la aceeași masă cu inculpatul și cu martora V.R.S., a auzit prima propunere de luare de mită a inculpatului lansată față de martoră și a doua propunere similară, lansată față de martorul V.F., nu a mai auzit-o, o astfel de propunere nefiind de altfel auzită nici de ceilalți doi martori oculari, P.N.C., care stătea și el la aceeași masă, și B.L., acesta din urmă confirmând practic că la vederea notei de constatare redactată pe laptopul de serviciu al acestuia și a amenzilor aplicate, martorul V.F. s-a enervat și a încercat să-l intimideze pe inculpat pentru a renunța la aplicarea sancțiunii contravenționale, spunându-i că e consilier local, că amenda nu ar fi justificată și cerându-i acestuia, pe un ton ridicat, să părăsească biroul.

Cât privește insultele pe care inculpatul susține că i le-ar fi adresat martorul denunțător sau faptul că acesta, nervos, i-ar fi distrus procesul-verbal de contravenție pe care ar fi început să-l completeze manual, respectiv i-ar fi rupt nota de constatare deja listată, inclusiv că ar fi pus o persoană neidentificată, după ce l-a scos cu forța din birou, să-i șteargă nota de constatare redactată pe laptop, aceste susțineri nu sunt dovedite sau confirmate de cei trei martori audiați, existând un dubiu că martorul denunțător ar fi procedat în această manieră. Este cert însă, așa cum au recunoscut și martorii denunțători, că inculpatul a început să redacteze o notă de constatare, existând dovada existenței numărului de înregistrare dat acesteia, în registrul societății controlate, precum și dovada păstrării unor fragmente de text având legătură cu această notă de constatare, așa cum reiese din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat la instanța de fond.

Există și dovada faptului că la data indicată, inculpatul avea la el două exemplare ale unui formulat tipizat de proces-verbal de contravenție, însă nu știm dacă într-adevăr le-a și completat la sediul firmei denunțătorilor. Nu știm nici dacă acea notă de constatare ar fi fost listată, expertul neputând stabili acest lucru.

Faptul că nota de constatare nu s-a mai regăsit în integralitatea ei pe laptopul în cauză sau că nu s-au evidențiat operațiuni de printare a acesteia poate fi justificat, conform susținerilor comisarului șef al Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean Mureș, martora G.G., prin aceea că la data de 15 septembrie 2008 s-au încadrat de către Garda de Mediu alți doi comisari, situație în care a dispus ca laptopul inculpatului să fie predat unuia dintre noii angajați, iar la reinstalarea sistemului de operare, s-a șters ceea ce exista anterior, posibil și dovada operațiunii de printare, apreciindu-se că nota de constatare și procesul-verbal de contravenție există oricum, redactate ulterior de inculpat și existând pe suport de hârtie.

Mai mult, chiar expertul a concluzionat că nota de constatare a fost salvată pe un memory stick, ceea ce duce la concluzia că aceasta a existat. Continuând firul celor întâmplate, după momentul în care martorul V.F. i-a spus inculpatului C.I. să părăsească biroul, acesta a ieșit din încăpere și a apelat numărul de urgență 112. Ciudat este că niciunul dintre cei trei martori oculari și nici martora V.R.S. nu au sesizat apelul telefonic al inculpatului, nici momentul sosirii vreunui echipaj de politie în fața Hotelului V. Nici martorul V.F. nu a putut explica apelul telefonic al inculpatului, decât prin prisma faptului că l-ar fi avertizat că-l dă în instanță și acesta ar fi „avut nevoie de o acoperire". Cert este că la fața locului s-au prezentat trei agenți de poliție, martorii D.D., F.I.

și F.F., care au fost întâmpinați de inculpatul C.I. Acesta s-a recomandat, apoi le-a menționat că a efectuat un control, iar pe parcursul desfășurării acestuia, martorul V.F. l-a dat afară și i-a trântit imprimanta. Inculpatul era agitat și a afirmat către martorul F.F. că denunțătorul V.F. i-ar fi șters un proces-verbal de constatare de pe laptop printr-un angajat de-al său și că i-ar fi rupt un proces-verbal de contravenție deja completat, acuze negate de martorul denunțător, care ar fi fost și el prezent la discuții. De asemenea, martorul denunțător a făcut referiri la faptul că inculpatul ar trebui să iasă la pensie și să le lase loc altora mai tineri, că și-a „umplut destul sacoșele". De asemenea, a mai afirmat că inculpatul amendase firma pentru niște nereguli inventate, făcând referire strict la o amendă aplicată, nu și la pretinderea unei sume de bani cu titlu de mită de către inculpat.

În fișa de intervenție cei trei agenți de politie, de altfel, au consemnat că îl îndrumă pe inculpat să se adreseze cu reclamație pentru cele afirmate raportat la persoana denunțătorului, nefiind consemnat nimic altceva. Cu toate acestea, martorul V.F. a declarat în fața instanței că „eu am stat de vorbă cu toți polițiștii, nu numai cu unul, și față de toți am făcut acea afirmație că inculpatul mi-a cerut șpagă", fiind clar că martorul nu spune adevărul sub jurământ, în condițiile în care niciunul dintre agenții de poliție audiați pe tot parcursul procesului penal nu a arătat cu certitudine că martorul denunțător ar fi făcut o astfel de afirmație față de ei, discuțiile vizând strict amenda aplicată de inculpat societății martorului.

Singurul martor care confirmă parțial susținerile soților V., că inculpatul ar fi pretins cu titlu de mită suma de 5.000 RON contra unui avertisment, este martorul O.S., care însă nu a mai auzit aceeași solicitare a doua oară, cu toate că se afla în aceeași încăpere și la aceeași masă de birou cu inculpatul, solicitare care ar fi fost reiterată de inculpat față de martorul V.F. Același martor, O.S., în declarația dată la urmărirea penală a spus că ar fi auzit și această a doua solicitare, redând-o cuvânt cu cuvânt.

Ne punem întrebarea, ce credibilitate prezintă acest martor, cât timp se contrazice în propriile declarații, ca să nu mai amintim subiectivitatea de care acesta ar putea da dovadă, fiind angajat al martorilor denunțători, având chiar funcția de director al Complexului hotelier V., în măsura în care ceilalți doi martori prezenți în același birou, și anume P.N.C., aflat față în față cu inculpatul, după cum a afirmat martorul V.F., și B.L., nu au reținut dacă în speță a fost vorba sau nu de vreo solicitare de mită din partea inculpatului. Ne întrebăm, de asemenea, ce credibilitate prezintă martorul denunțător V.F. care a comunicat instanței că nu există vreo angajată pe nume K.L. în cadrul complexului său hotelier, martoră care ar fi asistat la prima parte a discuțiilor purtate de inculpat cu martora V.R.S., conform susținerilor martorului B.L..

E adevărat că s-ar fi putut consemna greșit numele martorei K. în loc de C., însă acest fapt tot nu justifică răspunsul primit de la societatea martorului denunțător că această persoană nu ar exista în măsura în care un coleg de-al său o identifică cu certitudine. Credibilitatea martorului V.F. e din nou pusă la îndoială de faptul că ulterior controlului nu a efectuat demersuri pentru a sesiza organele în drept despre comiterea vreunei infracțiuni de luare de mită de către inculpat, și nu a indicat agenților de poliție, imediat după incident, că i s-ar fi cerut șpagă, după cum a afirmat. Susținerile sale nu sunt confirmate integral decât de soția sa, martora V.R.S., ori prin prisma relațiilor existente între cei doi martori, subiectivitatea acesteia nu poate fi pusă la îndoială, ca și faptul că susține integral varianta soțului său, și invers.

Ne mai întrebăm dacă este posibil ca inculpatul, prin prisma experienței acumulate la locul de muncă, să se pretindă să ceară mită de la denunțători, după ce a observat în cursul dimineții aceleiași zile comportamentul adoptat de martorul denunțător față de el și după ce a efectuat fotografii care atestau neregulile constatate și a prelevat probe pentru analiză din canalul respectiv. Mai mult, ne întrebăm dacă era posibil ca inculpatul să ceară mită de față cu trei angajați ai denunțătorilor, conștient fiind că aceștia pot auzi o astfel de solicitare, chiar dacă biroul respectiv, după cum s-a arătat și la urmărirea penală, are o configurație mai dificilă, care nu permite vizualizarea precisă a tuturor persoanelor aflate acolo la un moment dat.

De altfel, inculpatul a negat tot timpul că ar fi fost de față la discuții vreunul dintre martorii audiați, cu excepția celor doi denunțători. De asemenea, dacă într-adevăr inculpatul ar fi fost doar invitat să părăsească biroul de martorul denunțător, ne punem întrebarea de ce a alertat la 112 echipajul de poliție. Nu ar fi fost niciun motiv să o facă și de ce a întocmit imediat un raport de incident, pe care l-ar fi prezentat la locul de muncă? Martorul denunțător justifică aceasta prin faptul că l-ar fi amenințat cu instanța pe inculpat, însă din declarațiile martorilor oculari nu a rezultat cu certitudine în legătură cu ce aspect sau în ce context ar fi uzitat termenul de „instanță" denunțătorul.

Putea fi vorba, în opinia noastră, și despre atacarea în instanță a actelor de control efectuate de inculpat, pe care le considera netemeinice și nelegale. A doua zi, la sediul Comisariatului General al Gărzii de Mediu, inculpatul a listat o notă de constatare și a întocmit două procese-verbale de sancționare contravențională, aplicând două amenzi contravenționale SC V. SRL, unul ce viza folosirea unui canal deschis cuprins între subtraversarea drumului european Tg.

Mureș - Sighișoara (situat în dreptul Hotelului B. și albia pârâtului Vatman), pentru evacuarea apei uzate fecaloid-menajere, rezultate din activitatea hotelului indicat, având ca efect poluarea apei pârâului Vatman și Poklos, precum și un disconfort reclamat de vecini prin mirosurile degajate, și unul care viza nerespectarea obligației de a facilita activitatea de control de către martorul V.F., ambele încheiate la data de 3 septembrie 2008. La aceeași dată, de 3 septembrie 2008, comisarul șef al Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Mureș, martora G.G., a decis să se deplaseze la SC V. SRL pentru a recupera nota de constatare și procesul-verbal de sancționare contravențională despre care inculpatul i-a relatat că denunțătorul V.F.

le-ar fi rupt. A apelat la sprijinul I.P.J. Mureș pentru a evita orice fel de incidente. Odată ajunsă la sediul societății, martorul V.F. i-a spus că nu a rupt niciun act de control, că acestea nu au fost lăsate la societatea sa de către inculpat și nici nu au fost listate. În același timp, după ce a lansat jigniri la adresa inculpatului, de genul „comunist bătrân", și că „pedepsesc oamenii pe nedrept cu amenzi așa de mari", i-a relatat faptul că i-a dat inculpatului o sticlă de coniac J., pe care i-a luat-o, după ce acesta i-a spus că va sancționa contravențional firma. I-a spus că inculpatul i-ar fi solicitat de asemenea suma de 5.000 RON, ca să nu-i dea amendă, contrazicându-se ulterior că aceeași sumă i-ar fi cerut-o pentru a-i aplica o amendă mai mică.

Când martora a solicitat sticla pentru a lua amprentele de pe ea, martorul nu a răspuns solicitării. În privința probelor prelevate la data de 2 septembrie 2008 de inculpat, din canalul deschis aparținând societății denunțătorului, s-au efectuat analize de laborator, care au concluzionat că apa din pârâul Vatman era poluată cu materie organică provenind de la SC V. SRL - Hotel B. Pentru verificarea măsurilor dispuse pe linie de mediu de către inculpat, prin nota de constatare din 2 septembrie 2008, martora G.G. s-a deplasat, împreună cu un reprezentant al Direcției Apelor Mureș, martora O.D., la Hotelul B. De față era și inculpatul. S-a luat legătura cu martorul V.F., care a refuzat să-i însoțească în teren, motivând că îl doare un picior și nu se poate deplasa.

Constatările au vizat faptul că s-a stopat scurgerea de ape menajere de la hotel, însă nu a fost curățat nămolul fecaloid-menajer din canalul respectiv. Raportat la aceste constatări din teren, s-a întocmit un nou proces-verbal de contravenție pentru suma de 50.000 RON către SC V. SRL, prin reprezentant V.F. Ulterior constatărilor în teren, cele două martore și inculpatul s-au deplasat la sediul SC V. SRL, iar acolo martorul V.F. a avut o atitudine jignitoare la adresa inculpatului, pe care l-a făcut în continuare senil și comunist, și a șefei acestuia, căreia i-ar spus că ar trebui probabil să-și facă un control de sănătate, posibil mintal, în accepțiunea martorei O.D. Totodată, martorul V. a readus în discuție problema sticlei de coniac pe care i-ar fi dat-o inculpatului cu titlu de mită și faptul că ar deține o fotografie compromițătoare cu inculpatul, acesta având plasele încărcate, respectiv că ar fi cerut mită de față cu doi martori.

A mai afirmat, față de martora G.G. că a înregistrat cu o cameră video postată deasupra biroului discuția cu inculpatul, însă la solicitarea martorei de a-i fi prezentate aceste dovezi, denunțătorul V.F. a refuzat, un alt aspect, care, spunem noi, pune la îndoială sinceritatea martorului raportat la acuzele aduse inculpatului. Cert este că abia după aplicarea celei de-a treia amenzi contravenționale, martorul V.F. a înțeles să formuleze un denunț la D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg. Mureș împotriva inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită, fără a justifica în vreun fel demersul său tardiv, în măsura în care, inculpatul i-ar fi cerut suma de 5.000 RON, cu titlu de mită, la data de 2 septembrie 2008, cu o lună anterior denunțului.

Sintetizând cele relatate în cuprinsul expunerii, considerăm că singurele probe care ar putea fi luate în considerare în sprijinul acuzei ar fi declarațiile martorilor denunțători V.F. și V.R.S., persoane care sunt interesate în cauză și a căror societate pe care o administrează a fost sancționată de 3 ori contravențional, cu amenzi destul de consistente de către inculpat, în calitate de comisar al Gărzii Naționale de Mediu, prin trei procese-verbale distincte. De altfel, și aceștia s-au contrazis în declarații afirmând sau că inculpatul ar fi promis o amendă mai mică, cu altă încadrare juridică legală, sau un avertisment, în schimbul sumei solicitate cu titlu de mită, de 5.000 RON.

Aceste declarații nu au fost cu certitudine confirmate nici de către angajatul acestora, martorul O.S., în instanță, care deși stătea la aceeași masă cu inculpatul și denunțătoarea V.R.S., ar fi auzit doar prima solicitare de luare de mită, lansată față de martoră, nu și cea de-a doua, lansată față de martorul denunțător. De remarcat că denunțătorul V.F. a susținut că și martorul P.N.C. ar fi fost prezent și ar fi auzit discuțiile purtate cu inculpatul, aspect negat în finalul declarației de către martor, care a afirmat că ar fi auzit doar ulterior incidentului că inculpatul ar fi promis un avertisment contra unei sume de bani.

Prin urmare, singurul martor „așa-zis ocular" ar fi șeful de unitate al complexului hotelier al martorului denunțător, care în virtutea funcției pe care o exercită, degajă evident subiectivitate în declarațiile sale, mai ales că la dosarul de urmărire penală, același martor a dat o altă declarație, diferită de cea din fața instanței, susținând ferm toate acuzele aduse inculpatului. Acesta nu și-a motivat în niciun fel revenirea asupra declarației inițiale în fața instanței de fond. Restul martorilor, angajați ai denunțătorilor, nu au putut afirma cu certitudine în cursul cercetării judecătorești dacă inculpatul a lansat sau nu ferm o propunere de luare de mită pentru suma de 5.000 RON, sau dacă a acceptat tacit sau expres acea sticlă de coniac J. dată de martora denunțătoare la începutul controlului.

Prin urmare, nu suntem lămuriți pe deplin dacă fapta pentru care inculpatul a fost dedus judecății există în materialitatea ei, cu atât mai mult cu cât, încă de la debutul acțiunii de control, martorul denunțător V.F. a avut o atitudine ofensatoare față de inculpat și instituția pe care o reprezenta, în care a perseverat și ulterior controlului, de față chiar cu șefa inculpatului și cu o altă martoră, O.D., și ea angajată la o instituție publică, denunțând inculpatul abia la data de 1 octombrie 2008. Demersul său tardiv nu poate fi justificat decât prin prisma amenzilor consistente care i-au fost aplicate acestuia, iar aceasta așa-zisă solicitare de mită din partea inculpatului nu poate fi explicată în niciun fel, cu atât mai mult cu cât la fața locului, anterior așa-zisei solicitări, inculpatul a prelevat probe și a efectuat fotografii cu sursa poluării, de față fiind și persoana care a reclamat problema de mediu.

Prin urmare, cum ar fi justificat inculpatul aplicarea unui avertisment sau a unei amenzi mai mici care oricum nu era posibilă, conform Legii apelor 107/1996, cuantumul legal al amenzilor fiind situat între 75.000 - 80.000 RON, iar conform Legii nr. 265/2006, cuantumul legal al amenzilor se situează între 50.000 - 100.000 RON, pentru persoanele juridice. Avem prin urmare îndoieli asupra existenței faptei de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în materialitatea ei, pentru care inculpatul a fost dedus judecății și „cum orice dubiu profită inculpatului" conform principiului latin „in dubio pro reo", vom dispune achitarea acestuia de sub acuza adusă, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. II. Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Mureș, care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și condamnarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății. În motivarea apelului, procurorul arată că soluția de achitare este nelegală și netemeinică. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv a acceptat tacit o sticlă de coniac și a pretins suma de 5.000 RON de la martora V.R.S. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 378 raportat la art. 371 C. proc.

pen., Curtea apreciază că apelul este fondat, însă pentru alte considerente: În opinia instanței de apel, starea de fapt reținută de prima instanță este corectă și nu suportă nicio critică. Astfel, în mod corect s-a reținut că singurele probe care susțin acuza ar fi declarațiile martorilor denunțători V.F. și V.R.S., persoane care sunt interesate în cauză, întrucât societatea pe care o administrează a fost sancționată de trei ori contravențional de către inculpat, în calitate de comisar al Gărzii de Mediu, cu amenzi destul de consistente. De altfel, analizând în detaliu aceste două declarații, ele se contrazic în multe puncte și nu sunt în niciun fel confirmate de martorii care au fost prezenți la aceste discuții.

Prima instanță în mod corect a reținut că martorul O.S., care a fost prezent la locul comiterii presupusei fapte penale, nu confirmă susținerile martorei denunțătoare V.R.S., după cum declarațiile martorilor denunțători nu sunt confirmate nici de ceilalți martori ai acuzei audiați în fața instanței de judecată. Din probele dosarului rezultă că martorul denunțător V.F. a avut o atitudine ofensatoare față de inculpat, acesta din urmă fiind nevoit să apeleze numărul de telefon 112, solicitând intervenția poliției. Totodată, se constată că presupusa faptă penală a avut loc la data de 2 septembrie 2008, iar denunțul a fost făcut mult mai târziu, la data de 1 octombrie 2008, doar după ce i-au fost aplicate cele trei amenzi de către Garda de Mediu.

Hotărârea primei instanțe este greșită însă sub aspectul încadrării juridice și sub aspectul temeiului de drept al achitării inculpatului. Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată. În esență, s-a reținut că în data de 2 septembrie 2008 inculpatul a acceptat o sticlă de coniac și a pretins suma de 5.000 RON pentru a aplica o amendă mai redusă sau un avertisment societății administrate de martorii denunțători. Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

În speță, se reține că în aceeași împrejurare, respectiv în data de 2 septembrie 2008, cu ocazia unui control la societatea administrată de martorii denunțători, inculpatul C.I. a acceptat o sticlă de coniac J. și a pretins suma de 5.000 RON. Prin urmare, comiterea faptei în aceeași împrejurare atribuie faptei un caracter unic, chiar dacă este vorba de mai multe acte materiale similare săvârșite în mod neîntrerupt, deoarece acceptarea unei sticle de coniac și pretinderea unei sume de bani de către inculpat, în aceeași împrejurare, prin legătura firească dintre ele, alcătuiesc o singură acțiune în vederea producerii aceluiași rezultat, și nicidecum o infracțiune în formă continuată.

Având în vedere aceste considerente, instanța de judecată, la termenul din data de 7 mai 2010, a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost dedus judecății, în sensul eliminării dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., iar prin dispozitivul deciziei s-a pronunțat asupra acestei cereri. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea atacată este greșită și sub aspectul temeiului de drept al achitării inculpatului. Prima instanță a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., și anume fapta nu există. Din probele administrate în cauză nu se poate reține că fapta nu există, întrucât inculpatul a efectuat un control la societatea administrată de martorii denunțători, s-a discutat cu privire la aplicarea unor amenzi contravenționale, martora denunțătoare V.R.S.

a adus o sticlă de coniac J. și a pus-o pe un birou alăturat, ca urmare a discuției pe care a avut-o cu soțul său, martorul denunțător V.F., în sensul de a-i oferi inculpatul o atenție. Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă în afara oricărui dubiu dacă inculpatul a acceptat sau nu sticla de coniac ofer