CASE OF ACIKGÖZ v. SLOVENIA

Reclamantul, dl Ali Acikgöz, este un cetățean al Turciei, născut în 1945 și locuiește în Austria. La 5 aprilie 1987, reclamantul a fost implicat într-un accident de mașină grav în care a murit o persoană. În consecință, au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului și, la 7 aprilie 1987, Curtea de bază Kranj (Temeljno sodišče v Kranju) a ordonat să plătească o cauțiune de 5.000 DEM. În cursul anchetei, judecătorul investigator a achiziționat rapoarte de experți criminaliști și a examinat un martor. 10. La 13 aprilie 1988, procurorul public a depus o acuzație împotriva reclamantului pentru cauzarea accidentului prin conducere negligentă. La 14 noiembrie 1991, Curtea de bază Kranj a respins obiecția reclamantului împotriva inculpației. 11. La 30 decembrie 1991, reclamantul a atribuit un nou avocat să-l reprezinte în cadrul procedurii și a informat instanța cu privire la adresa sa în Austria. 12. La 30 iunie 1992, a fost anulată o audiție din cauza absenței reclamantului. În urma, instanța a examinat mai mulți martori în prezența reprezentantului reclamantului. 13. La 20 octombrie 1992, avocatul reclamantului a propus ca următoarea audiere să se desfășoare în absența reclamantului. 14. La 28 martie 1994, în urma solicitării instanței, avocatul reclamantului a informat instanța că a pierdut contactul cu reclamantul. La 30 martie 1994, instanța a cerut poliției locale să consulte adresa reclamantului. Poliția nu a răspuns. 15. La 28 iunie 1994, Convenția a intrat în vigoare în Slovenia. 16. La 1 februarie 1995, Curtea de district Kranj (Okrožno sodišče v Kranju) a obținut competența în cazul din cauza reformei sistemului judiciar sloven. Cazul a fost atribuit judecătorului, care nu s-a ocupat de aceasta. 17. La 26 august 1996, cazul a fost atribuit unui nou judecător. 18. La 14 noiembrie 1996, Curtea de district Kranj a întrebat despre adresa reclamantului. Avocatul știa că reclamantul s-a mutat în Turcia, dar nu era conștient de noua sa adresă. Se pare că reclamantul și-a informat avocatul despre adresa sa la 30 decembrie 1996. 19. La 14 mai 1998, reclamantul a fost convocat pentru o audiere prin intermediul unui asistent al Ministerului Justiției. La 27 octombrie 1998, în absența reclamantului convocat corespunzător, singurul martor examinat în cadrul ședinței s-a referit la mărturia sa dată în etapele anterioare ale procedurii și nu a fost pusă întrebări suplimentare. Nu a fost luată nici o altă probă la ședință. Curtea a condamnat ulterior reclamantul. O hotărâre scrisă a fost judecat la 17 noiembrie 1998. 20. La 19 noiembrie 1998, reclamantul a interzis Curtea Superioră de la Ljubljana (Višje sodišče/Ljubljani). 21. La 19 octombrie 1999, Curtea Superioră de la Ljubljana a achitat reclamantul. Hotărârea a fost judecată la 30 decembrie 1999. 22. La 31 decembrie 1999, reclamantul a solicitat Curții de District Kranj să-i ramburseze cauțiunea (a se vedea punctul 8 de mai sus) împreună cu dobânzile nejustificate și a solicitat rambursarea costurilor și cheltuielilor pe care le-a suportat în cadrul procedurii. 23. La 23 februarie 2000, Curtea de District Kranj a ordonat rambursarea costurilor și cheltuielilor. 24. La 10 martie 2000, Curtea de district Kranj, care se bazează pe art. 198 din Legea de procedură penală (a se vedea punctul 30 mai jos), a ordonat rambursarea cauțiunii, dar a refuzat să ramburseze interesele. 25. La 15 martie 2000, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. 26. La 11 mai 2000, Curtea Superioră Ljubljana a respins recursul. Hotărârea a fost depusă la reclamant la 29 august 2000. 27. La 19 martie 2001, reclamantul a instituit o procedură civilă în cadrul Curții Locale Ljubljana (Okrajno sodišče/Ljubljani) care solicită rambursarea intereselor suportate în ceea ce privește cauțiunea plătită în 1987. Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja, Jurnalul Oficial, nr. 49/2006) a devenit operațional la 1 ianuarie 2007. În temeiul secțiunilor 1 și 2, dreptul la un proces într-un termen rezonabil este garantat pentru o parte la procedurile judiciare, un participant în temeiul legii care reglementează procedurile necontențioase și o parte rănită în procedurile penale. 29. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja pendente în fața Curții: „(1) În cazurile în care o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de satisfacție echitabilă cu instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Procurorul de stat oferă părții o soluționare cu privire la suma de satisfacție echitabilă în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de soluționare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu. ... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la biroul procurorului de stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea și-a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea perioadei stabilite în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în fața unei instanțe.” 30. Secțiunea 198 din Legea de procedură penală (Zakon o kazenskem postopku, Gazetteul Oficial nr. 63/94) prevede că cauțiunea ar trebui rambursată o dată încheierea procedurii penale cu o decizie finală sau o hotărâre finală.