CASE OF ACIKGÖZ v. SLOVENIA

Reclamantul, dl Ali Acikgöz, este un cetățean al Turciei, născut în 1945 și locuiește în Austria. La 5 aprilie 1987, reclamantul a fost implicat într-un accident de mașină grav în care a murit o persoană. În consecință, au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului și, la 7 aprilie 1987, Curtea de bază Kranj (Temeljno sodišče v Kranju) a ordonat să plătească o cauțiune de 5.000 DEM. În cursul anchetei, judecătorul investigator a achiziționat rapoarte de experți criminaliști și a examinat un martor. 10. La 13 aprilie 1988, procurorul public a depus o acuzație împotriva reclamantului pentru cauzarea accidentului prin conducere negligentă. La 14 noiembrie 1991, Curtea de bază Kranj a respins obiecția reclamantului împotriva inculpației.

11. La 30 decembrie 1991, reclamantul a atribuit un nou avocat să-l reprezinte în cadrul procedurii și a informat instanța cu privire la adresa sa în Austria. 12. La 30 iunie 1992, a fost anulată o audiție din cauza absenței reclamantului. În urma, instanța a examinat mai mulți martori în prezența reprezentantului reclamantului. 13. La 20 octombrie 1992, avocatul reclamantului a propus ca următoarea audiere să se desfășoare în absența reclamantului. 14. La 28 martie 1994, în urma solicitării instanței, avocatul reclamantului a informat instanța că a pierdut contactul cu reclamantul. La 30 martie 1994, instanța a cerut poliției locale să consulte adresa reclamantului. Poliția nu a răspuns. 15. La 28 iunie 1994, Convenția a intrat în vigoare în Slovenia.

16. La 1 februarie 1995, Curtea de district Kranj (Okrožno sodišče v Kranju) a obținut competența în cazul din cauza reformei sistemului judiciar sloven. Cazul a fost atribuit judecătorului, care nu s-a ocupat de aceasta. 17. La 26 august 1996, cazul a fost atribuit unui nou judecător. 18. La 14 noiembrie 1996, Curtea de district Kranj a întrebat despre adresa reclamantului. Avocatul știa că reclamantul s-a mutat în Turcia, dar nu era conștient de noua sa adresă. Se pare că reclamantul și-a informat avocatul despre adresa sa la 30 decembrie 1996. 19. La 14 mai 1998, reclamantul a fost convocat pentru o audiere prin intermediul unui asistent al Ministerului Justiției. La 27 octombrie 1998, în absența reclamantului convocat corespunzător, singurul martor examinat în cadrul ședinței s-a referit la mărturia sa dată în etapele anterioare ale procedurii și nu a fost pusă întrebări suplimentare.

Nu a fost luată nici o altă probă la ședință. Curtea a condamnat ulterior reclamantul. O hotărâre scrisă a fost judecat la 17 noiembrie 1998. 20. La 19 noiembrie 1998, reclamantul a interzis Curtea Superioră de la Ljubljana (Višje sodišče/Ljubljani). 21. La 19 octombrie 1999, Curtea Superioră de la Ljubljana a achitat reclamantul. Hotărârea a fost judecată la 30 decembrie 1999. 22. La 31 decembrie 1999, reclamantul a solicitat Curții de District Kranj să-i ramburseze cauțiunea (a se vedea punctul 8 de mai sus) împreună cu dobânzile nejustificate și a solicitat rambursarea costurilor și cheltuielilor pe care le-a suportat în cadrul procedurii. 23. La 23 februarie 2000, Curtea de District Kranj a ordonat rambursarea costurilor și cheltuielilor.

24. La 10 martie 2000, Curtea de district Kranj, care se bazează pe art. 198 din Legea de procedură penală (a se vedea punctul 30 mai jos), a ordonat rambursarea cauțiunii, dar a refuzat să ramburseze interesele. 25. La 15 martie 2000, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. 26. La 11 mai 2000, Curtea Superioră Ljubljana a respins recursul.

Hotărârea a fost depusă la reclamant la 29 august 2000. 27. La 19 martie 2001, reclamantul a instituit o procedură civilă în cadrul Curții Locale Ljubljana (Okrajno sodišče/Ljubljani) care solicită rambursarea intereselor suportate în ceea ce privește cauțiunea plătită în 1987. Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja, Jurnalul Oficial, nr. 49/2006) a devenit operațional la 1 ianuarie 2007. În temeiul secțiunilor 1 și 2, dreptul la un proces într-un termen rezonabil este garantat pentru o parte la procedurile judiciare, un participant în temeiul legii care reglementează procedurile necontențioase și o parte rănită în procedurile penale.

29. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja pendente în fața Curții: „(1) În cazurile în care o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de satisfacție echitabilă cu instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Procurorul de stat oferă părții o soluționare cu privire la suma de satisfacție echitabilă în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de soluționare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat.

Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu… (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la biroul procurorului de stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea și-a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea perioadei stabilite în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare.

Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în fața unei instanțe.” 30. Secțiunea 198 din Legea de procedură penală (Zakon o kazenskem postopku, Gazetteul Oficial nr. 63/94) prevede că cauțiunea ar trebui rambursată o dată încheierea procedurii penale cu o decizie finală sau o hotărâre finală.

6. The applicant, Mr Ali Acikgöz, is a citizen of Turkey who was born in 1945 and lives in Austria. 7. On 5 April 1987 the applicant was involved in a serious car accident in which one person died. 8. Consequently, criminal proceedings were instituted against the applicant and, on 7 April 1987, the Kranj Basic Court (Temeljno sodišče v Kranju) ordered him to pay a bail of 5,000 DEM. 9. During the investigation, the investigating judge acquired forensic expert reports and examined a witness. 10. On 13 April 1988 the Public Prosecutor filed an indictment against the applicant for causing the accident by negligent driving. On 14 November 1991 the Kranj Basic Court dismissed the applicant's objection against the indictment.

11. On 30 December 1991 the applicant assigned a new lawyer to represent him in the proceedings and informed the court about his address in Austria. 12. On 30 June 1992, a hearing was cancelled due to the applicant's absence. Subsequently, the court examined several witnesses in the presence of the applicant's representative. 13. On 20 October 1992 the applicant's lawyer proposed that the next hearing be held in the absence of the applicant. 14. On 28 March 1994, further to the court's request, the applicant's lawyer informed the court that he had lost contact with the applicant. On 30 March 1994 the court asked the local police to inquire about the applicant's address. The police did not reply.

15. On 28 June 1994 the Convention entered into force in respect of Slovenia. 16. On 1 February 1995 the Kranj District Court (Okrožno sodišče v Kranju) gained jurisdiction in the case due to the reform of the Slovenian judicial system. The case was assigned to a judge, who did not deal with it. 17. On 26 August 1996 the case was assigned to a new judge. 18. On 14 November 1996 the Kranj District Court inquired about the applicant's address. The lawyer knew that the applicant had moved to Turkey but was not aware of his new address. It appears that the applicant notified his lawyer about his address on 30 December 1996. 19. On 14 May 1998 the applicant was summoned for a hearing through an assistance of the Ministry of Justice.

On 27 October 1998 a hearing was held in the absence of the duly summoned applicant. The only witness examined at the hearing referred to his testimony given in the earlier stages of the proceedings and was not asked any further questions. No other evidence was taken at the hearing. The court subsequently convicted the applicant. A written judgment was served on him on 17 November 1998. 20. On 19 November 1998 the applicant appealed to the Ljubljana Higher Court (Višje sodišče v Ljubljani). 21. On 19 October 1999 the Ljubljana Higher Court acquitted the applicant. The judgment was served on the applicant on 30 December 1999. 22. On 31 December 1999 the applicant asked the Kranj District Court to reimburse him the bail (see paragraph 8 above) together with the default interest and sought reimbursement of the costs and expenses he had incurred in the proceedings.

23. On 23 February 2000 the Kranj District Court ordered the reimbursement of the costs and expenses. 24. On 10 March 2000 the Kranj District Court, relying on section 198 of the Criminal Procedure Act (see paragraph 30 below), ordered the reimbursement of the bail, but refused to reimburse the interests. 25. On 15 March 2000 the applicant appealed against that decision. 26. On 11 May 2000 the Ljubljana Higher Court rejected the appeal. The decision was served on the applicant on 29 August 2000. 27. On 19 March 2001 the applicant instituted civil proceedings in the Ljubljana Local Court (Okrajno sodišče v Ljubljani) seeking reimbursement of the interests incurred in respect of the bail paid in 1987. The proceedings are currently pending on appeal.

28. The Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja, Official Journal, No. 49/2006) became operational on 1 January 2007. Under its sections 1 and 2, the right to a trial within a reasonable time is guaranteed for a party to court proceedings, a participant under the Act governing non-contentious proceedings and an injured party in criminal proceedings.

29. Section 25 lays down the following transitional rules in relation to applications already pending before the Court: “(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party had filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney's Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months after the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney's Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney's Office.

The State Attorney's Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest… (2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney's Office and the party fail to negotiate an agreement within four months after the date on which the party filed its proposal, the party may bring an action before the competent court under this Act. The party may bring an action within six months after receiving the State Attorney's Office reply that the party's proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney's Office to decide to proceed with settlement.

Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.” 30. Section 198 of the Criminal Procedure Act (Zakon o kazenskem postopku, Official Gazette no. 63/94) provides that the bail should be reimbursed once the criminal proceedings terminate with a final decision or a final judgment.