ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1967/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. x/2019, contestatoarea A. S.A. Barcelona, Sucursala București a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 194/2019, aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.".

Prin sentința civilă nr. 8240 din 27 noiembrie 2019, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Dispozițiile art. 651 din C. proc. civ. vizează sediul principal al debitorului, al creditorului sau al executorului judecătoresc, iar nu sediile secundare ale acestor entități, astfel cum acestea sunt definite de prevederile art. 227, coroborate cu cele art. 97 din C. civ., precum și de dispozițiile art. 43 alin. (1) și (3) și art. 44 din Legea nr. 31/1991.

Pe de altă parte, soluția de declinare se justifică și din perspectiva Deciziei Curții Constituționale 348/2014, care, în considerente, nu a reținut vreun criteriu de proximitate cu sediul debitorului sau cu locul executării, ci a reținut că prevederile art. 650 alin. (1) din C. proc. civ. nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate. Prin urmare, faptul că executarea se derulează în Sectorul 1 sau că sucursala debitoarei este în București, nu prezintă relevanță.

Prin urmare, cum în cauza de față, debitoarea contestatoare este o persoană juridică străină, cu sediul în Spania, astfel cum rezultă din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, care și-a înființat, în România, un dezmembrământ, fără personalitate juridică, respectiv o sucursală, cu sediul secundar în București, competența instanței se va stabili în funcție de sediul creditorului, or creditorul are sediul principal în municipiul Brașov.

De asemenea, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 109 din C. proc. civ. având în vedere că dispozițiile art. 651 din C. proc. civ. reglementează situația debitorului care nu are sediul în țară.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 3231 din 26 iunie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat pricina Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Brașov a reținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ., având în vedere că executarea silită se efectuează de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B., aflat în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, că debitorul are sediul în sector 1 București, loc unde își desfășoară activitatea în mod permanent, având patrimoniu si organe proprii de conducere, că cererea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, competența de soluționare a contestației la executare pendinte aparține Judecătoriei sectorului 1 București.

Examinând conflictul de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2019, contestatoarea A. S.A. Barcelona, Sucursala București, în nume propriu, în contradictoriu cu creditoarea C. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 194/2019, aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B.".

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar, conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în forma republicată, stipulează în sensul că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din interpretarea normelor legale evocate rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este exclusivă, fiind prevăzută de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează necompetența de ordine publică.

În ceea ce privește titlul executoriu în baza căruia a fost declanșată executarea silită în dosarul de executare nr. 194/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc Asociați "B.", se constată că acesta este reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x din 21 iunie 2019, scadent la data de 31 iulie 2019, prin care debitoarea A. S.A. Barcelona, Sucursala București a fost obligată să achite creditoarei C. S.R.L. suma de 156327,69 RON, reprezentând debit, 2000 RON reprezentând onorariu de avocat în faza executării silite și 8880 RON, cheltuieli de executare.

Din dispozitivul încheierii din 23 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. x/2019, prin care a fost încuviințată executarea silită, pornită în cadrul dosarului de executare nr. 194/2019 aflat pe rolul Biroului Executilor Judecătorești Asociați B., nu rezultă că această instanță s-ar fi pronunțat în sensul reținerii lipsei capacității sau calității procesuale pasive a debitoarei A. S.A. Barcelona, Sucursala București.

Or, Înalta Curte constată că în cadrul contestației la executare nu pot fi aduse modificări cadrului procesual.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii depuse la Biroul Executorului Judecătoresc Asociați B. la 18 septembrie 2019, C. S.R.L. a înțeles să își realizeze creanța împotriva debitoarei A. S.A. Barcelona, Sucursala București prin solicitarea declanșării procedurii executării silite în baza titlului executoriu mai sus menționat.

Trebuie observat că, potrivit art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Creanța ce face obiectul executării silite, reprezentată de suma înscrisă pe biletul la ordin seria x nr. x din 21 iunie 2019, emis la data de 21 iunie 2019 și scadent la data de 31 iulie 2019, s-a născut în cadrul raporturilor juridice comerciale derulate între creditoarea C. S.R.L. și debitoarea A. S.A. Barcelona, Sucursala București, și deci în legătură cu activitatea desfășurată de către debitoare la sediul său din București.

Astfel, din cuprinsul contractului de prestări servicii nr. x din 14 martie 2019, aflat la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei sectorului 1 București, reiese că A. S.A. Barcelona, sucursala București, în calitate de beneficiar, debitoarea din prezenta cauză, a contractat cu S.C. C. S.R.L., în calitate de executant, în vederea executării unor lucrări de termohidroizolație pentru un imobil situat în Brașov.

Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că nu prezintă relevanță la determinarea instanței competente aspectele referitoare la situația particulară a persoanei juridice executate silit, respectiv dacă aceasta are personalitate juridică, patrimoniu propriu sau capacitate civilă de folosință, întrucât aceste chestiuni excedează dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care nu fac o astfel de distincție, ci se raportează numai la sediul acestuia, în sensul de persoană executată silit.

Totodată, Înalta Curte reține că existența personalității juridice nu este o condiție care trebuie îndeplinită de o persoană pentru ca aceasta să fie parte într-un proces, câtă vreme o entitate fără personalitate juridică poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii (art. 56 alin. (2) C. proc. civ.).

În cauză, cum cererea de executare silită și, implicit, cea privind încuviințarea executării silite a fost îndreptată împotriva A. S.A. Barcelona, Sucursala București, în calitate de debitoare, instanța de executare, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 1 București, unde acestea își are sediul, așa cum reiese din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului (sediul social al debitoarei fiind în București, str. x).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea A. S.A., Barcelona, Sucursala București, în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea A. S.A., Barcelona, Sucursala București, în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.