ÎCCJ, decizie (scj.ro #83646)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83646) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs.
Propunerea
și
administrarea
probelor
.
Condiții
de
admisibilitate
art.304, art.305 C.proc.civ.
Pârâta era datoare
să solicite,cel mai târziu în apel,completarea probelor (cu expertiza de
specialitate) iar nu în recurs,cale de atac care nu are cracter devolutiv
și în care nu se poate face o nouă judecată de fond, neputându-se produce probe
noi, cu excepția înscrisurilor, conform art.305 C.proc.civ.
(Secția comercială,
decizia nr.4443 din 18 noiembrie 2003)
Reclamanta SC SDCE SRL
Baia Mare, în calitate de lichidator al SC T T SRL, a solicitat instanței s-o
oblige pe pârâta SC AC SRL Sfântu Gheorghe să-i plătească contravaloarea
produselor livrate.
Prin sentința civilă nr.211 din 14 iunie 2000, Tribunalul Covasna a admis
acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei prețul mărfii livrate.
Prima instanță a reținut că pârâta nu a dovedit, așa cum a susținut în
întâmpinare, că a achitat o parte din creanță cu mandat poștal și o parte prin
compensare și că în aceste circumstanțe, ar mai avea de achitat cu titlu de
preț numai o diferență, conform dispozițiilor coroborate ale art.969, 970
și 1361 C. civ..
Această soluție a fost confirmată de Curtea de Apel Brașov, Secția comercială
și de contencios administrativ, care prin decizia nr.106/Ap din 28 martie 2001,
a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. C. SRL Sf.Gheorghe,
reținând că pârâta nu a făcut dovada că ar fi achitat vreo sumă în contul
datoriei, întrucât din cele două chitanțe depuse la dosar, nu rezultă în contul
căror facturi s-a făcut plata și cărei societăți i s-au expediat
sumele. De asemenea, instanța de apel a mai constatat că pârâta nu a putut
proba nici susținerile subsidiare, în sensul că a achitat parțial debitul prin
compensare, adică prin livrarea către reclamantă a unor mărfuri, în condițiile
în care la dosar nu s-au depus acte care să confirme o astfel de situație, iar
reclamanta a contestat existența unei asemenea plăți.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta SC AC SRL a declarat recurs,
susținând că în cursul anilor 1997, 1998 și 1999 a primit marfă de la SC T.
T.SRL, astfel că ar mai fi de achitat o diferență dar nicidecum suma
pretinsă prin acțiune de lichidatorul reclamantei.
Cum în litigiu se află trei societăți comerciale, respectiv SC T T SRL Baia
Mare, SC T T P SRL Baia Mare și SC A C SRL Sf.Gheorghe, pârâta a considerat că
pentru lămurirea situației plăților se impunea în același timp admiterea
recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea apelului și desființarea
sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru
completarea probelor, constând în confruntarea evidențelor contabile ale celor
trei societăți.
Recursul pârâtei nu este fondat.
.Instanța de fond a reținut, în mod corect, că pârâta nu a dovedit că ar fi
achitat vreo sumă în contul celei pretinse, care reprezintă contravaloarea
facturilor menționate în acțiune, întrucât cele două chitanțe depuse la dosar
nu probează stingerea parțială a debitului, în contextul în care nu s-a indicat
pentru ce factură s-a făcut plata și în contul cărei societăți s-au expediat
sumele.
Mai este de reținut,
din examinarea chitanțelor, că sumele au fost expediate pentru destinatarul
persoană fizică O. C. , fără a se preciza în ce calitate și ca
reprezentant al cărei societăți a fost indicat ca destinatar al acestor sume.
Or, în acest context reclamanta nu a recunoscut efectuarea plății vreunei
sume în contul celei solicitate prin acțiune, ci dimpotrivă a contestat
în tot cursul procesului o asemenea situație, iar pârâta era datoare să
solicite cel târziu în apel completarea probelor cu o expertiză de specialitate
și nu să ceară abia în recurs, cale de atac care nu are caracter devolutiv ci
are loc numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres
prevăzute de de lege (art.304 C. proc. civ.), casarea hotărârilor și trimiterea
cauzei la instanța de fond, petru confruntarea evidenței contabile a celor trei
societăți (SC T T SRL Baia Mare, SC T T P SRL Baia Mare și SC A C SRL Baia
Mare), cu alte cuvinte, completarea probelor, cerere care trebuia formulată,
așa cum s-a arătat, cel târziu în apel, pentru că în recurs nu se pot
produce probe noi, cu excepția înscrisurilor (art.305 C. proc. civ.).
Cum situația examinată a demonstrat deficiențe în evidența contabilă a pârâtei,
instanțele au înlăturat ca nedovedite susținerile acesteia în apărare,
contestate și de reclamantă, în sensul că s-ar fi stins parțial
debitul prin plăți directe și respectiv prin livrări în compensare.
În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.