ÎCCJ, decizie (scj.ro #83646)

Recurs. Propunerea și administrarea probelor . Condiții de admisibilitate art.304, art.305 C.proc.civ. Pârâta era datoare să solicite,cel mai târziu în apel,completarea probelor (cu expertiza de specialitate) iar nu în recurs,cale de atac care nu are cracter devolutiv și în care nu se poate face o nouă judecată de fond, neputându-se produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, conform art.305 C.proc.civ. (Secția comercială, decizia nr.4443 din 18 noiembrie 2003) Reclamanta SC SDCE SRL Baia Mare, în calitate de lichidator al SC T T SRL, a solicitat instanței s-o oblige pe pârâta SC AC SRL Sfântu Gheorghe să-i plătească contravaloarea produselor livrate. Prin sentința civilă nr.211 din 14 iunie 2000, Tribunalul Covasna a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei prețul mărfii livrate.

Prima instanță a reținut că pârâta nu a dovedit, așa cum a susținut în întâmpinare, că a achitat o parte din creanță cu mandat poștal și o parte prin compensare și că în aceste circumstanțe, ar mai avea de achitat cu titlu de preț numai o diferență, conform dispozițiilor coroborate ale art.969, 970 și 1361 C. civ.. Această soluție a fost confirmată de Curtea de Apel Brașov, Secția comercială și de contencios administrativ, care prin decizia nr.106/Ap din 28 martie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. C. SRL Sf.Gheorghe, reținând că pârâta nu a făcut dovada că ar fi achitat vreo sumă în contul datoriei, întrucât din cele două chitanțe depuse la dosar, nu rezultă în contul căror facturi s-a făcut plata și cărei societăți i s-au expediat sumele.

De asemenea, instanța de apel a mai constatat că pârâta nu a putut proba nici susținerile subsidiare, în sensul că a achitat parțial debitul prin compensare, adică prin livrarea către reclamantă a unor mărfuri, în condițiile în care la dosar nu s-au depus acte care să confirme o astfel de situație, iar reclamanta a contestat existența unei asemenea plăți. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta SC AC SRL a declarat recurs, susținând că în cursul anilor 1997, 1998 și 1999 a primit marfă de la SC T. T.SRL, astfel că ar mai fi de achitat o diferență dar nicidecum suma pretinsă prin acțiune de lichidatorul reclamantei.

Cum în litigiu se află trei societăți comerciale, respectiv SC T T SRL Baia Mare, SC T T P SRL Baia Mare și SC A C SRL Sf.Gheorghe, pârâta a considerat că pentru lămurirea situației plăților se impunea în același timp admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea apelului și desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probelor, constând în confruntarea evidențelor contabile ale celor trei societăți. Recursul pârâtei nu este fondat. .Instanța de fond a reținut, în mod corect, că pârâta nu a dovedit că ar fi achitat vreo sumă în contul celei pretinse, care reprezintă contravaloarea facturilor menționate în acțiune, întrucât cele două chitanțe depuse la dosar nu probează stingerea parțială a debitului, în contextul în care nu s-a indicat pentru ce factură s-a făcut plata și în contul cărei societăți s-au expediat sumele.

Mai este de reținut, din examinarea chitanțelor, că sumele au fost expediate pentru destinatarul persoană fizică O. C. , fără a se preciza în ce calitate și ca reprezentant al cărei societăți a fost indicat ca destinatar al acestor sume. Or, în acest context reclamanta nu a recunoscut efectuarea plății vreunei sume în contul celei solicitate prin acțiune, ci dimpotrivă a contestat în tot cursul procesului o asemenea situație, iar pârâta era datoare să solicite cel târziu în apel completarea probelor cu o expertiză de specialitate și nu să ceară abia în recurs, cale de atac care nu are caracter devolutiv ci are loc numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de de lege (art.304 C. proc.

civ.), casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond, petru confruntarea evidenței contabile a celor trei societăți (SC T T SRL Baia Mare, SC T T P SRL Baia Mare și SC A C SRL Baia Mare), cu alte cuvinte, completarea probelor, cerere care trebuia formulată, așa cum s-a arătat, cel târziu în apel, pentru că în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor (art.305 C. proc. civ.). Cum situația examinată a demonstrat deficiențe în evidența contabilă a pârâtei, instanțele au înlăturat ca nedovedite susținerile acesteia în apărare, contestate și de reclamantă, în sensul că s-ar fi stins parțial debitul prin plăți directe și respectiv prin livrări în compensare. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.