ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3489/2011

Asupra conflictului negativ de

competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanța la data de 19 ianuarie 2009 sub

nr.

1172/212/2009,

reclamanta

SC R.R.T. SRL BUCUREȘTI,

în contradictoriu cu pârâta

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, SUCURSALA CONSTANȚA,

a solicitat

instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei

de 35.000 lei, prejudiciu evaluat provizoriu, cauzat prin refuzul pârâtei de a

institui poprirea în dosarul de executare silită nr. 103/2008 al BEJ M.A.

Reclamanta în

motivarea cererii sale a arătat că RRT a procedat la punerea în executare a

deciziei civile nr. 92/R/2005 pronunțate în dosarul nr. 9705/Com/2004 al

Tribunalului Timiș, prin care Romexterra a fost obligată la plata sumei de

1.150.093,04 lei ron, iar prin intermediul BEJ M.A. s-a instituit poprirea prin

adresa de instituire a popririi recepționată de terțul poprit

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

, în data de 21 martie 2008.

Reclamanta a

arătat că pârâta

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

avea obligația

ca în ziua și ora comunicării popririi, să înființeze poprirea asupra

conturilor, subconturilor și sumelor datorate cu orice titlu (depuneri și

ridicări de numerar în lei și valută, precum și orice titluri de valoare)

debitoarei M.K.B.R.E.X.B. SA, până la concurența sumei de 1.150.093,35 lei pe

care să o consemneze pe seama și la dispoziția BEJ M.A., iar la data de 18

aprilie 2008 s-ar fi împlinit cele 15 zile de la consemnarea sumei ce trebuia

virată în contul BEJ M.A.

A mai menționat

reclamanta că, prin refuzul nejustificat al

BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI

de a se conforma dispozițiilor

executorului judecătoresc a fost prejudiciată din culpa

BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI

în dreptul său de a încasa încă din

data de 18 aprilie 2008 sumele ce i se cuvin, întârzierea încasării sumelor și

plata acestora către partenerii de afaceri generând penalități și pierderi

contractuale, penalitățile fiind evaluate provizoriu la valoarea de 35.000 lei,

urmând să stabilească prin expertiză valoarea reală.

Reclamanta a

mai susținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile generale pentru

atragerea răspunderii delictuale (existența unui prejudiciu, a unei fapte

ilicite, a unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența

vinovăției sub forma intenției).

În drept, a

invocat prev. art. 998 C. civ.

Pârâta BANCA

NATIONALA A ROMANIEI, SUCURSALA CONSTANȚA,

în

ședința

publică din data de 26 februarie 2009, a depus întâmpinare prin care a invocat

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța în soluționarea

cauzei, conform art. 5 C. proc. civ., potrivit căruia cererea se face la instanța

domiciliului pârâtului.

În susținerea

acestei excepții, pârâta a învederat că toate actele privind dosarul de

executare silită nr. 103/2008 al BEJ M.A., au fost înregistrate și soluționate

de către Banca Națională a României, Banca centrală, prin Direcția Juridică,

întrucât prin art. 21 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale

a României, aceasta deschide conturi ale instituțiilor de credit, motiv pentru

care competența teritorială ar fi a Judecătoriei Sectorului

3

București,

sediul

BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI

fiind în

București, sector 3.

Pârâta a mai

invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a SUCURSALEI CONSTANȚA A

BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI

, excepția

netimbrării acțiunii și excepția inadmisibilității.

La data de 09

aprilie 2009, reclamanta a depus cerere completatoare prin care a înțeles să

lărgească cadrul procesual pasiv solicitând introducerea în cauză în calitate

de pârâtă a BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI cu sediul în București, sector 3 alături

de

BANCA NAȚIONALA A ROMÂNIEI,

SUCURSALA

CONSTANȚA.

Judecătoria

Constanța prin sentința civilă nr. 6986 din 16 martie 2010 a admis excepția

necompetentei sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

formulată de SC T. SRL BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâtele

BANCA NAȚIONALA A ROMÂNIEI,

SUCURSALA CONSTANȚA, și

BANCA NAȚIONALA A ROMÂNIEI

BUCUREȘTI în favoarea Judecătoriei

Sectorului 3 București.

Asupra excepției

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, instanța a constatat și reținut

următoarele:

Potrivit art. 5

alin. (1) C. proc. civ. „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului”,

iar potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ., „cererea împotriva unei persoane

juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal”.

Excepția de

necompetență teritorială, în cauză, este o excepție relativă, care a fost

ridicată prin întâmpinare, la primul termen de judecată, astfel că față de textele

de lege invocate și având în vedere că toate actele privind dosarul de

executare silită nr. 103/2008 al BEJ M.A., au fost înregistrate și soluționate de

către BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, banca centrală, prin Direcția Juridică,

întrucât prin art. 21 din Legea nr. 312/2004 privind statutul Băncii Naționale

a României, aceasta deschide conturi ale instituțiilor de credit.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 30 august 2010

sub nr. 29726/301/2010.

Judecătoria sectorului

3 București prin sentința civilă nr. 9323 din 21 iunie 2011, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În baza art. 21

raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a

dispune astfel, Judecătoria Sectorului 3 București, a reținut că potrivit dispozițiilor

art. 5 alin. (1) C. proc. civ. cererea se face la instanța de la sediul

pârâtului, iar potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ. cererea împotriva unei

persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal.

A mai arătat

că, potrivit art. 9 C. proc. civ., cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți

poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei.

Din

interpretarea textelor de lege menționate, rezultă că reclamanta avea la data

formulării cererii de chemare în judecată, posibilitatea de a introduce acțiunea

exclusiv la Judecătoria Constanța, instanța de la sediul pârâtei BANCA NAȚIONALĂ

A ROMÂNIEI, SUCURSALA CONSTANȚA, și că lărgirea cadrului procesual prin

introducerea în cauză și a BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI BUCUREȘTI cu sediul în

sectorul 3, nu poate atrage o altă competență teritorială, aceasta

determinându-se exclusiv în funcție de normele aplicabile la data formulării acțiunii.

Faptul că

toate actele privind dosarul de executare silită nr. 103/2008 al BEJ M.A., au

fost înregistrate și soluționate de BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI BUCUREȘTI

reprezintă argumente în susținerea excepției calității procesuale pasive a

BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI, SUCURSALA CONSTANȚA, neavând însă relevanță în

ceea ce privește competența.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă competente în soluționarea pricinii, în temeiul art.

22 alin. (3) C. proc. civ., reține următoarele:

Obiectul

litigiului îl constituie obligarea pârâtei BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, SUCURSALA

CONSTANȚA, la plata sumei de 35.000 lei, prejudiciu evaluabil provizoriu,

cauzat prin refuzul pârâtei de a institui poprirea în dosarul de executare

silită nr. 103/2008 al BEJ M.A.

La data de 9 aprilie 2009, reclamanta

a depus cerere completatoare prin care a înțeles să lărgească cadrul procesual

pasiv solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a

BĂNCII

NATIONALE A ROMÂNIEI BUCUREȘTI, alături de BANCA NAȚIONALA A ROMANIEI, SUCURSALA

CONSTANȚA.

Potrivit art. 5

alin. (1) C. proc. civ. cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului,

iar potrivit art. 9 C. proc. civ. când cererea se îndreaptă împotriva mai

multor pârâți, aceasta poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare

dintre ei.

Din

interpretarea coroborată a textelor de lege enunțate rezultă că reclamanta avea

la data formulării cererii posibilitatea de a introduce acțiunea exclusiv la

Judecătoria Constanța, instanța de la sediul pârâtei BANCA NATIONALA A ROMANIEI,

SUCURSALA CONSTANȚA.

Faptul că ulterior reclamanta și-a

completat cererea introductivă lărgind cadrul procesual, solicitând să se

judece în contradictoriu și cu pârâta

BANCA NATIONALA A ROMANIEI ce are

sediul pe raza Judecătoriei Sectorului 3 București, nu poate să atragă o altă

competență teritorială, aceasta determinându-se exclusiv în funcție de normele

aplicabile la data formulării acțiunii.

Așa fiind,

Înalta Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă

soluționare a litigiului dintre reclamanta SC R.R.T. SRL

BUCUREȘTI și pârâtele

BANCA NATIONALĂ A ROMANIEI, SUCURSALA

CONSTANȚA, și BANCA NATIONALA A ROMANIEI BUCUREȘTI, Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2011.