ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 987/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 12.12.2016, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Sălaj în contradictoriu cu pârâtul Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane- Ministerul Educației Naționale și Cercetării Stiintifice (Oiposdru-Mencs) a solicitat instanței anularea Deciziei nr. x/21.11.2016 privind soluționarea contestației depuse de Inspectoratul Școlar Județean Sălaj, înregistrată la OIPOSDRU -MENCS sub nr. x/12.10.2016, privind proiectul x ca nefondată și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/O5.09.2016 care constituie titlu de creanță prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în valoare de 41.670,89 RON reprezentând cheltuieli de tip FEDR care depășesc procentul de 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului; în subsidiar, a solicitat modificarea deciziei contestate în sensul admiterii cererii sale de reîncadrare a sumei de 66.867,3 RON reprezentând contravaloarea celor 90 de softuri fonetice/lingvistice achiziționate la "Capitolul 3 Alte tipuri de cheltuieli, Cheltuieli pentru derularea proiectului-software",situație în care nu se mai depășește cheltuiala de 10% de tip FEDR.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 323 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Sălaj a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentului-reclamant, rezultă că s-a rezumat la a reitera cuprinsul acțiunii, fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei și reluarea susținerilor din cuprinsul acțiunii introductive de instanță.

Intercalarea unor afirmații, prin care arată că nu este de acord cu cele reținute de prima instanță, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., recurentul limitându-se la a prelua integral argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără, însă, a aduce nicio critică concretă considerentelor hotărârii recurate care să se poată încadra în articolul menționat.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Inspectoratul Școlar Județean Sălaj împotriva sentinței nr. 323 din 16 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.