ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 979/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/22.07.2014, reclamanții A., B., C., D., E., au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 1682/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timișoara, privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1041/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiș, precum și anularea Deciziei nr. 1041 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului A., emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș;

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiș.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze și a solicitat declinarea competenței în favoarea Tribunalul Timiș, având în vedere că, în speță, competența materială nu se stabilește după criteriul valoric, ci prin raportare la dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența de soluționare a litigiilor în raport cu rangul de competență funcțională a autorității chemată în judecată.

Tot pe cale de excepție, pârâta a invocat lipsa de interes în formularea acțiunii de către reclamanții D., B., E. si C., ținând cont de faptul că decizia de antrenare a răspunderii solidare a cărei anulare se solicită, îl privește doar pe reclamantul A..

Pentru termenul de judecată stabilit la 26 noiembrie 2014, reclamanții au formulat o cerere de chemare în garanție a contabilului societății, numitul F..

La același termen de judecată, instanța a constatat competența sa materială în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ținând cont de cuantumul sumei pentru care s-a antrenat răspunderea (4.169.655 RON), apreciind că, raportat la obiectul cauzei, criteriul valoric este cel care determină competența materială. Totodată, instanța a dispus și comunicarea cererii de chemare în garanție, în conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 20 februarie 2015, instanța, prin încheiere, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată, iar la data de 31 martie 2015, în temeiul dispozițiilor art. 74 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 64 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea căii de atac exercitată împotriva acestei soluții.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 18 mai 2017, ca urmare a soluționării căii de atac - Înalta Curte de Casație și Justiție respingând, prin decizia nr. 3624/15 decembrie 2016, recursul declarat de reclamanți.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/22.07.2014, aceiași reclamanți au solicitat în contradictoriu cu aceeași instituție pârâtă, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 1684/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timișoara, privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1043/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiș, precum și anularea Deciziei nr. 1043 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului D., emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș;

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiș;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată;

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 10 noiembrie 2014, în acest dosar, s-a admis excepția de conexitate invocată de reclamanți și s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2014.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/22.07.2014, aceiași reclamanți au solicitat în contradictoriu cu aceeași instituție pârâtă, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 1686/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timișoara, privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1045/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiș, precum și anularea Deciziei nr. 1045 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului C., emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș;

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiș;

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2014, în acest dosar, s-a admis excepția de conexitate invocată de reclamanți și s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2014.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/22.07.2014, aceiași reclamanți au solicitat în contradictoriu cu aceeași instituție pârâtă, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 1683/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timișoara, privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1044/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiș, precum și anularea Deciziei nr. 1044 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului E., emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș;

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiș;

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2014, în acest dosar, s-a admis excepția de conexitate invocată de reclamanți și s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2014.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/22.07.2014, aceiași reclamanți au solicitat în contradictoriu cu aceeași instituție pârâtă, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 1685/09.07.2014, emisă de D.G.R.F.P. Timișoara, privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1042/05.05.2011, emisă de D.G.F.P. Timiș, precum și anularea Deciziei nr. 1042 din data de 05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare a numitului B., emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș;

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.12.2008, întocmit de organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiș;

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, în acest dosar, s-a admis excepția de conexitate invocată de reclamanți și s-a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2014.

La termenul de judecată din data de 14.12.2017, reclamanții și-au precizat acțiunea în ceea ce privește Decizia nr. 1682/09.07.2014 și Decizia nr. 1041/05.05.2011, cu referire strictă la reclamantul A., în sensul că, în situația în care se va aprecia că excepția de nedepunere în termen a contestației administrative este neîntemeiată, urmând a se adopta o soluție de respingere a excepției, se impune ca organul de soluționare a contestației să fie obligat la soluționarea pe fond a acesteia.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 382 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes în formularea acțiunilor reclamanților, invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, a admis, în parte, acțiunile conexate, formulate de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, și, în consecință: a dispus anularea Deciziei nr. 1682/09.07.2014 emisă de pârâtă, cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor B., C., D., E., precum și a excepției de tardivitate a contestației formulate de contestatorul A.; a admis pe fond contestația și a anulat decizia nr. 1041/05.05.2011 privind atragerea răspunderii solidare emisă de pârâtă; a dispus anularea Deciziilor nr. 1683, 1684, 1685, 1686 emise la data de 09.07.2014, cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor și a admiterii pe fond, a contestațiilor administrative formulate de aceștia; a dispus anularea Deciziilor privind atragerea răspunderii solidare nr. 1042, 1043, 1044, 1045 emise toate în data de 05.05.2011, de către pârâtă; a respins, în rest, acțiunea reclamanților; a obligat pârâta la plata către reclamanți, a sumei de 7200 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca nefondată.

3.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susținerile sale nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de articolul menționat.

3.2. Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Astfel, nu se poate considera că susținerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

3.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

Având în vedere că prin soluția preconizată a se da recursului se face dovada deplină a culpei procesuale a pârâtei, în temeiul art. 453 C. proc. civ. va fi obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciate ca necesare și dovedite în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței nr. 382 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-pârâta la plata sumei de 4000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.