Decizia nr. 728/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. x/2016 din 21 septembrie 2016 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoșani a chemat în judecată pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, solicitând să se constate că: Decizia nr. 15373/09.10.2015 prin care a fost soluționată contestația nr. 19400/MB/08.09.2015 împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 11934/07.08.20î5, emisă de Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, AM POS Mediu, privind contractul de lucrări nr. x/11.04.2011 "Demolare, demontare CAF 2, CAF3 de 100 Gcal/h și Cazanele de abur nr. 1 și 2 de 105 t/h din CET Botoșani" din cadrul proiectului "Reabilitare sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Botoșani pentru perioada 2009 - 2028 în scopul conformării la legislația de mediu și creșterii eficienței energetice" este nelegală și netemeinică și să se dispună anularea acesteia; să se dispună anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.08.2015, emisă de Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, AM POS Mediu, privind contractul de lucrări nr. x/11.04.2011 "Demolare, demontare CAF 2, CAF 3 de 100 Gcal/h și Cazanele de abur nr. 1 și 2 de 105 t/h din CET Botoșani" din cadrul proiectului "Reabilitare sistemului de termoficare urbană la nivelul municipiului Botoșani pentru perioada 2009 - 2028 în scopul conformării la legislația de mediu și creșterii eficienței energetice" ("Nota"); Obligarea pârâtului la restituirea sumei de 595.000,00 RON, reprezentând cota parte din valoarea corecțiilor financiare/creanțelor bugetare reținută de acesta în baza Notei, din cererile de rambursare depuse.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 13 din 25 ianuarie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu. A anulat decizia nr. 15373/09.10.2015 emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, AM POS Mediu (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice). A anulat nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.08.2015 emisă de același pârât. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 595.000 RON, ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2017 (prin care s-a amânat pronunțarea) și a sentinței nr. 13 din 25 ianuarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene solicitând prin cererea de recurs în principal, casarea în încheierii și a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea încheierii și a sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se respingă cererea de chemare în judecată. În drept, recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. În susținerea cererii de recurs, acesta a dezvoltat următoarele critici: Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., una din cerințele obligatorii ce trebuie cuprinse într-o hotărâre judecătorească este reprezentată de indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis, cât și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Or, în prezenta cauză, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei, anterior termenului de judecată acordat în cauză, Notele scrise cu nr. x/10.01.2015. Apărările formulate prin notele sus-menționate nu au fost avute în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei. Astfel, în prezentul dosar, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a acordat termen de judecată în data de 11.01.2017, ora 10:00 după cum rezultă din adresa instanței din 08.12.2016 coroborat cu datele și informațiile de pe portalul oficial al instanțelor de judecată, www.x.ro. precum și cu citația emisă în cauză la data de 14.11.2016, înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. x din 21.11.2016. Ministerul Finanțelor Publice a comunicat notele scrise pe numărul de fax al Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ, în data de 10.01.2017, ora 16:46, după cum reiese atât din dovada comunicării deținută de recurent, cât și din datele imprimate de fax-ul registraturii instanței pe notele scrise recepționate în acest mod. După cum rezultă de pe ștampila Curții de Apel Suceava aplicată pe prima pagină a notelor scrise, acestea au fost înregistrate ca fiind depuse în data de 11.01.2017. Mai mult, notele scrise au fost recomunicate pe numărul de fax al instanței și în data de 11.01.2017, ora 08:19. Aceste note scrise recomunicate nu se regăsesc înregistrate la dosarul cauzei. Prin urmare, având în vedere că la ora 08:00 apărările formulate de recurentă se regăseau depuse la registratura instanței iar ora de începere a ședinței de judecată era fixată pentru ora 10:00, consideră că nu se află în ipoteza prevăzută de art. 394 alin. (3) C. proc. civ., care stabilește că "După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă". Susține că instanța de judecată avea obligația să verifice toate aspectele menționate anterior (datele de comunicare/înregistrare ale notelor scrise la instanță) care conduceau la concluzia fără echivoc că este în afara oricărei culpe a Ministerului Finanțelor Publice împrejurarea că notele scrise nu au ajuns la dosarul cauzei sau în posesia instanței de fond înainte de încheierea dezbaterilor. Or, soluția legală care se impunea, în condițiile în care s-ar admite că notele scrise, comunicate la Registratura instanței de fond în data de 10.02.2017, au intrat în posesia completului de judecată după închiderea dezbaterilor din data de 11.02.2017, era repunerea pe rol a cauzei, mai ales că prin apărările formulate învedera că se impunea modificarea citativului în raport de prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin care instituția pârâtă Ministerul Fondurilor Europene a fost desființată, activitatea acesteia fiind preluată, de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Din această perspectivă opinează că există o lipsă de procedură prin neefectuarea procedurii de citare cu noul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Pe de altă parte arată că nesocotirea de către instanța de fond a apărărilor formulate sub formă de note scrise constituie o încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil. Faptul că la pronunțarea hotărârii judecătorești instanța de fond nu a analizat apărările formulate de autoritatea pârâtă prin notele scrise rezultă și din aceea că nu face în cuprinsul încheierii sau al sentinței recurate absolut nicio referire cu privire la acestea. În aceste condiții susține că, în lipsa analizei apărărilor formulate, pentru garantarea dublului grad de jurisdicție, soluția ce se impune este casarea hotărârii și trimiterea dosarului la instanța de fond, în vederea pronunțării unei hotărâri din a cărei motivare să rezulte că aceasta conține toate elementele prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. A formulat și critici privind limitele investirii instanței prin cererea de chemare în judecată și aplicarea dispozițiilor art. 73 alin. (2), (3), (4) și 5, ale art. 74 și art. 75 din H.G. nr. 925/2006 în speța dedusă judecății. În concluzie solicită admiterea recursului și, în principal, casarea încheierii din 11.01.2017 și a sentinței civile nr. 13/25.01.2017 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 11.01.2017 și a sentinței civile nr. 13/25.01.2017, și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca nefondată.

Apărările formulate în cauză 4.1 Intimata reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Botoșani a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a solicitat anularea recursului declarat de către recurentul pârât ca nefiind întocmit și semnat de către o persoană care are specializarea profesională impusă de legiuitor - și anume consilier juridic - precum și constatarea nulității recursului ca fiind nemotivat în drept în conformitate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., iar motivele invocate de recurentul pârât nu se încadrează în motivele de casare prevăzute expres de către art. 488 C. proc. civ. În susținerea neregularităților de formă ale cererii de recurs invocate se prevalează de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. civ. precum și de dispozițiile art. 84 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul acestor dispoziții de procedură considerând că este necesar ca semnatarul cererii de recurs să facă dovada calității și capacității de reprezentat al recurentului-pârât. În conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care recurentul pârât va depune la instanța de judecată un exemplar de pe cererea de recurs semnată și de un avocat sau consilier juridic, solicită să se constatate că aceasta echivalează cu modificarea cererii de recurs inițiale iar o nouă cerere de recurs ar fi tardiv formulată raportat la prevederile art. 485 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2010. În ceea ce privește motivele de recurs invocate de recurentul pârât susține că instanța de fond în mod corect a pronunțat sentința recurată, așa cum este menționat în dispozitivul acesteia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, AM POS Mediu cu sediul în București, calea Șerban Vodă nr. 30-32 (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene cu sediul în București, Bulevardul x nr. 15 - 17), reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str. x. Referitor necercetarea apărărilor formulate prin "Notele Scrise" cu nr. x/10.01.2015 depuse de către recurenta pârâtă prin fax la dosarul cauzei arată că, așa cum a reținut și instanța de fond prin sentința recurată, în cauză deși legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare. Raportat la acestea în mod corect a făcut aplicare prevederilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică". În concluzie, în mod corect apărările formulate de pârât prin "Notele Scrise" cu nr. x/10.01.2015 nu au fost menționate în considerentele sentinței atacate cu recurs. Pe fondul cauzei reiterează aspectele reținute prin considerentele sentinței recurate arătând că cestea sunt legale și temeinice. În conformitate cu prevederile art. 411 teza a doua, alin. (2) C. proc. civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă. 4.2 Recurentul pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului. Relativ la susținerea că recursul nu respectă condițiile impuse de art. 486 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (2) C. proc. civ., respectiv faptul că este întocmit și semnat de către o persoană care nu are specializarea profesională impusă de legiuitor și anume consilier juridic arată că dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. care prevedeau sancțiunea nulității recursului pentru mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele alin. (2) ale art. 486 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 485/2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 539/20.07.2015. În consecință, excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. se impune a fi respinsă, ca nefondată. În subsidiar subliniază, cererea de recurs a fost formulată de Ministerul Finanțelor Publice în baza mandatului legal acordat în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) este semnată de directorul general al Direcției Generale Juridice din minister, A., care are prerogativele de reprezentare în fata instanțelor judecătorești, potrivit Ordinului nr. 1094/11.09.2015, modificat prin Ordinul nr. 1095/11.09.2015. Referitor la nulitatea recursului prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ. susține că prin cererea de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., fiind invocate critici pertinente, care se circumscriu motivelor de recurs invocate. Un prim motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind criticată pentru nelegalitate, prin argumentele pe larg dezvoltate în cererea de recurs, sub aspectul încălcării regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii [pentru nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ..]. Un al doilea motiv de recurs se referă la pronunțarea de către instanța de fond a unei hotărâri cu aplicarea greșită a normelor de drept material, care, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conduce la casarea, pentru nelegalitate, a hotărârii atacate, în acest sens fiind invocate dispozițiile art. 73 alin. (2), alin. (3), alin. (5), art. 74 și art. 75 din H.G. nr. 925/2006 ce nu au fost avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției de admitere în parte a acțiunii si anulării actului administrativ contestat, așa cum rezultă din sentința recurată. În privința celorlalte susțineri formulate de intimata-reclamantă, prin care se afirmă că sentința recurată este temeinică și legală, face trimitere la cele susținute prin cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 22 noiembrie 2018, instanța constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 februarie 2020. Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanța, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit inițial prin rezoluția din 22 noiembrie 2018 și a stabilit un nou termen de judecată la data de 11 februarie 2020. II. Soluția instanței de recurs Cu prioritate, referitor la excepția nulității recursului formulat în cauză Înalta Curte reține că aceasta este invocată de intimata reclamantă dintr-o dublă perspectivă: În primul rând, din perspectiva faptului că recursul formulat de pârât nu este întocmit și semnat de către o persoană care are specializarea profesională impusă de legiuitor, consilier juridic. Sub acest aspect se reține că prin Decizia nr. 485/2015 (M. Of. nr. 539 din 20 iulie 2015) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a II-a, ale art. 84 alin. (2), precum și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstituționale. Odată cu constatarea dispozițiilor anterior precizate ca fiind neconstituționale acestea au ieșit din fondul legislativ astfel că nu mai produc efecte, neputând fi constatată nulitatea recursului în baza lor. În ce de-al doilea rând referitor la excepția nulității recursului prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că prin cererea de recurs recurenta pârâtă a arătat în mod expres motivele de casare pe care înțelege să le invoce, respectiv cele reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., aducând argumente care sunt încadrabile în motivele de casare invocate. Ca urmare sancțiunea nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare expres prevăzute de lege nu este incidentă. Cu privire la recursul formulat în cauză analizat prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs și apărărilor formulate de intimata reclamantă prin întâmpinare raportat la actele și lucrările dosarului se reține că: Potrivit art. 153 alin. (2) C. proc. civ.: "Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității." Pe de altă parte art. 13 din Legea 554/2004 impune în litigiile în contencios administrativ citarea autorității publice emitente a actului administrativ contestat. În speța dedusă judecății prin cererea de chemare în judecată reclamanta, contestând Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/07.08.2015 și Decizia nr. 15373/09.10.2015 emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, a indicat în calitate de pârât această autoritate publică precum și sediul său în vederea citării. În acest context instanța de fond a procedat la citarea autorității emitente a actelor administrative contestate potrivit indicațiilor oferite de reclamantă, fără însă a observa că la data promovării acțiunii și ulterior, pe parcursul derulării procesului în fața instanței de fond, opera o reprezentare legală a emitentului actelor administrative contestate. Astfel potrivit art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, în forma sa modificată prin O.U.G. nr. 107/2013, incidentă în raport de data formulării acțiunii: "Reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene în litigiile de pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale din România, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori din partea altor donatori internaționali și în care Ministerul Fondurilor Europene are calitatea de parte, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene se realizează prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, cu excepția situațiilor în care reprezentarea se asigură prin servicii de specialitate contractate de Ministerul Fondurilor Europene și decontate din fonduri europene nerambursabile, în condițiile legii." Mai mult, potrivit art. VI din O.U.G. nr. 107/2013 dosarele cu obiectul prevăzut la art. II alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2013 aflate în instrumentarea Ministerului Fondurilor Europene la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 107/2013 se predau Ministerului Finanțelor Publice pe bază de protocol până cel târziu la data de 15 ianuarie 2014. În aceste condiții, în vederea respectării dreptului la apărare a autorității pârâte, instanța de fond era ținută să o citeze pe aceasta prin reprezentantul său legal respectiv Ministerului Finanțelor Publice, singurul în măsură în condițiile anterior prezentate, să asigure o apărare corespunzătoare în ceea ce privește actele emise de autoritatea reprezentată. Mai mult, pe parcursul procesului, prin O.U.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative s-a înființat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și prin preluarea activității și personalului de la Ministerul Fondurilor Europene (art. 12 alin. (1) din acest act normativ). Și O.U.G. nr. 1/2017 prevedea la art. 23 alin. (1) că: "Reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în litigiile înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale din România, aferente Ministerului Fondurilor Europene, se asigură de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală juridică până la finalizarea definitivă a acestora, conform art. II alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013, cu modificările ulterioare." Toate aceste aspecte privind îndeplinirea procedurii de citare și comunicare a actelor de procedură în cauza dedusă judecății au fost aduse la cunoștință instanței prin notele de ședință formulate în cauză de Ministerul Finanțelor Publice și comunicate instanței prin fax la data de 10.01.2017, anterior termenului la care au avut loc dezbaterile. În aceste condiții, chiar dacă inițial instanța de fond nu a avut în vedere reprezentarea legală care opera în cauză, primind notele de ședință prin care era încunoștințată de aceste aspecte, era ținută să nu procedeze la soluționarea acesteia ci să o repună pe rol procedând la legala citare a pârâtului prin reprezentantul său legal și la comunicarea către acesta a tuturor actelor de procedură pentru ca pârâtului prin reprezentantul său să i se ofere posibilitatea să își formuleze apărările. Neprocedând astfel instanța de fond a pronunțat o hotărâre afectată de nulitate, ca act de procedură îndeplinit cu nerespectarea dispozițiilor art. 153 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce trage casarea sa în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În aceste condiții celelalte critici aduse de recurentul pârât sentinței și care privesc limitele investirii instanței prin cererea e chemare în judecată și aplicarea normelor de drept material în speța dedusă judecății nu vor mai fi analizate, acestea impunându-se a fi avute în vedere la soluționarea fondului cauzei. Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârât prin reprezentantul său legal, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare, instanței de fond. În rejudecare instanța de fond, potrivit art. 501 C. proc. civ. va proceda la soluționarea cauzei potrivit considerentelor prezentei decizii, citând în mod legal pârâtul și dând acestuia posibilitatea să își formuleze apărările.