ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6417/2019

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, obligarea pârâtului de a răspunde la petiția reclamantei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de reparații pentru daune morale.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 329 din 6 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut faptul că prin întârzierea pârâtului de a răspunde petiției formulate nu au fost cauzate prejudicii morale care să justifice acordarea unei reparații bănești, argumentat de faptul că membrii asociației nu au suferit un prejudiciu moral, având în vedere că petiția a fost adresată Ministerului de Asociație și nu de membrii săi.

A arătat recurenta că această susținere a instanței de fond este formulată cu încălcarea prevederilor art. 8 pct. 8.3 din Statutul Asociației, în conformitate cu care președintele acesteia reprezintă Asociația, așadar pe membrii ei, în relațiile cu alte instituții sau persoane.

Recurenta a arătat că Asociației i-a fost încălcat în mod incontestabil dreptul constituțional la petiționare și, în contradicție cu cele reținute de instanța de fond, s-a susținut că este în mod evident irelevant obiectul propunerii(petiției) recurentei-reclamante.

De asemenea, recurenta a criticat reținerea instanței de fond a faptului că obligarea pârâtului la daunele morale solicitate pentru nesoluționarea petiției în termenul prevăzut de lege ar constitui o sancțiune, iar astfel acordate daunele morale ar însemna deturnarea lor de la rolul pur reparator. Recurenta a invocat prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și h), precum și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în susținerea cererii sale privind acrdarea daunelor morale.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, Ministerul a solicitat respingerea recursului formulat ca fiind nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul de recurs formulat, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală, pentru considerentele ce urmează.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtului să răspundă la petiția formulată de Asociație și să-i plătească daune morale pentru prejudiciul creat prin conduita sa.

După ce pârâtul a răspuns la petiția ce i-a fost adresată, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat să se constate faptul că, prin depășirea termenului legal de soluționare a petiției, pârâtul i-a produs o vătămare, motiv pentru care a solicitat plata unor daune morale în valoare de 50.000 RON.

Instanța de primă jurisdicție a respins cererea reclamantei, soluție care este împărtășită de instanța de control judiciar.

Criticile formulate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu pot fi primite de Înalta Curte, motiv pentru care sentința instanței de fond va fi menținută.

Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat cererea reclamantei și a constatat că autoritatea a oferit un răspuns la cererea adresată acestei autorități, iar depășirea termenului legal de 30 de zile pentru comunicarea unui răspuns petentei nu antrenează în cazul de față nicio vătămare care să presupună necesitatea acoperirii prejudiciului în formă pecuniară.

Înalta Curte reține că, în primul rând, nu a fost făcută o asemenea dovadă de recurenta-reclamantă, întrucât Asociația a apreciat că este suficient faptul că autoritatea nu a răspuns în termenul legal, iar, în al doilea rând, răspunsul autorității nu îngrădește niciun drept al recurentei, ci oferă răspunsul autorizat al specialiștilor din minister cu privire la faptul că propunerea legislativă nu poate fi promovată în forma transmisă de Asociație.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 329 din 6 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2019.