ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6388/2019

Ședința publică din data de 11 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Galați reclamanta A. S.A., societate in insolventa, prin B., în calitate de administrator special, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 30676/09.09.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 28.07.2014 privind proiectul x/15.02.2007 ca fiind nelegale și netemeinice.

Prin sentința nr. 164 din data de 28.06.2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de către reclamanta SC "A." S.A. prin Administrator Judiciar C., Filiala Brăila, SC "A." S.A. prin Administrator Judiciar D., S.C. "A." S.A. prin Administrator Special B., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței nr. 164 din data de 28.06.2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC "A." S.A. prin Administrator Judiciar C., Filiala Brăila, D. și prin Administrator Special B., fără a invoca vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Considera soluția pronunțata de instanța de fond ca fiind netemeinica si nelegala si, fata de materialul probator administrat in cauza si fata de prevederile legale aplicabile in domeniu, solicita modificarea in tot a sentinței si in rejudecare admiterea contestației asa cum a fost formulata.

Proiectul " modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producție la S.C. A. S.A. localitatea Lacu Sărat, județul Brăila " a făcut obiectul analizei Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale- Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit care a emis anterior procesul-verbal de constatare încheiat la data de 28.10.2010 si înregistrat sub nr. x/01.11.2010 privind proiectul x/15.02.2007, act atacat pe cale administrativa si ulterior in instanța împreuna cu actele subsecvente.

Astfel, prin sentința pronunțata de Curtea de Apel Galați in dosar nr. x/2011 s-a dispus anularea procesului-verbal si a deciziei de soluționare a contestației, soluție mentinta si de Inalat Curte de Casație si Justiție.

Chiar daca la acel moment instanța de control a soluționat cauza raportat la prematuritatea emiterii procesului-verbal, considera ca nici la acest moment nu sunt îndeplinite toate condițiile emiterii acestui act, astfel incat se impune anularea acestuia. Asa cum se poate observa din procesul-verbal contestat, toate susținerile referitoare la neregulile imputate sunt constatate in baza actelor de verificare emise 2009-2011.

Prin noul proces-verbal se susține săvârșirea unor fapte rezultate in urma primirii Raportului Final OLAF nr. OF/2008/0285 prin care se concluzionează ca o parte a procedurilor de achiziții derulate de beneficiar au fost afectate de nereguli, act care ins apreia in mod integral acuzele din actele anterior încheiate.

Asa cum a susținut constant, toate cele 7 proceduri de achiziție s-au desfășurat in condiții de maxima legalitate si transparenta, toate actele fiind verificate la acel moment. In conformitate cu contractul de finanțare sunt prevăzute si responsabilitățile autorității contractante in ceea ce privește verificarea conformității ofertelor.

Pentru fiecare achiziție, pentru toate bunurile achiziționate a putut prezenta oferte obținute de la cel puțin trei furnizori.

In data de 22.02.2007 a organizat selecția de oferte asa cum rezulta din procesul-verbal de adjudecare a ofertei câștigătoare nr. x/22.02.2007. Selecția de oferte s-a făcut respectând întocmai anexa 4 la contractul de finanțare " Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii Masurilor 1.1,3.1, 3.4".

In procesul-verbale se reține includerea in cererea de finanțare a doua oferte care par a fi false.

Reclamanta a acționat cu buna credința si a efectuat toate verificările necesare si toate demersurile prevăzute in contract pentru a ne asigura de conformitatea ofertelor. În acest sens, DNA nu a apreciat ca se impune efectuarea de cercetări penale fata de reprezentanții legali ai societăților implicate.

Actualul proces-verbal contestat, deși se apreciază ca are la baza raportul final OLAF, in realitate el reia aceleași acuzații din actele inițiale de control, fiind doar o formalitate emiterea acestui raport final, ca urmare a deciziei Înaltei Curti din cauza precedenta.

In privința achizițiilor de la pct. 2-7, instanța a preluat in mod automat toate acuzele din actul atacat, deși neregulile imputate nu sunt fapte de natura personala a companiei A. S.A..

Cauzele pentru care sunt considerate ofertele ca nefiind independente nu sunt imputabile A. S.A.: situații administratori, asociați, date de contact, etc.

Asa cum in mod clar se constata, " nu s-a găsit nicio dovada care sa indice ca A. S.A. avea cunoștința de faptul ca doua dintre ofertele de licitație erau false"

Noțiunea de "neregula" este definita in art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/1995 si apoi detaliata in Regulamentul CE nr. 1848/2006 iar la art. 2 este definita noțiunea de "suspiciune de frauda", raportat la Regulamentul CE nr. 1681/1994 in încercarea de a stabili in mod corect orice modalitatea constatării primare administrative sau judiciare (art. 35 din Regulamentul 1290/2005) "pentru a se putea concluziona pe baza faptelor concrete daca a fost comisa o neregula fara a aduce atingere posibilității ca aceasta concluzie sa poată fi ulterior modificata sau retrasa, ca rezultat al evoluției procedurii administrative sau judiciare ".

Autoritatea competenta a considerat ca nu ar fi o neregula, mai mult, ca ar fi îndeplinite condițiile fraudei asupra celor doua bugete, fara sa respecte toate aceste prevederi legale imperative.

Prin frauda, conform art. 2 lit. b) din Ordonanța 79/2003 se înțelege "ORICE ACȚIUNI SAU OMISIUNE INTENȚIONATA" in legătura cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare, iar infracțiunea este prevăzute de Legea 78/2000.

Definiția fraudei este regăsita si in Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene unde se arta la art. 1 alin. (1) "constituie frauda care aduce atingere intereselor financiare ale CE ...orice act sau omisiune cu INTENȚIE cu privire la folosirea sau prezentarea unor declarații sau documente false, inexacte sau incomplete care au ca efect perceperea pe nedrept de fonduri

Din coroborarea acestor texte de lege se concluzionează ca ambele forme de frauda, fie cea prevăzuta de ordonanța, fie cea agravata, sub forma infracțiunii, trebuie sa prezinte unul din elementele constitutive, respectiv INTENȚIA.

Din procesul-verbal comunicat, prin detalierea relațiilor primite de la cele doua societăți, E. si F., nu se poate preciza insa care este intenția debitorului in prezentarea celor doua oferte considerate falsificate pentru obținerea unor beneficii.

Cu privire la ofertele considerate false, acest lucru poate fi susținut doar de o hotărâre judecătoreasca de condamnare a reprezentanților societății. La acest moment deține insa declarația reprezentantului societății F. care confirma faptul ca a emis si a comunicat oferta despre care ulterior s-a sustinut de către parata ca ar fi falsa.

La art. 6 din Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 2988/1995 se arata ca autoritatea poate suspenda prin decizie impunerea de sancțiuni financiare daca s-a inițiat o acțiune penala pentru aceeași fapta.

Pana la existenta sau nu a unei hotărâri, autoritatea semnata a procesului-verbal avea posibilitatea, pentru emiterea unui act legal, sa solicite, in temeiul alin. (9) art. 2 din Norme, efectuarea unor expertize de specialitate, in temeiul principiului aflării adevărului, neamestecului in cauza penala si neprejudicierii beneficiarului prin soluționarea procedurii recuperării înainte de soluționarea dosarului penal.

Mai mult, prin Regulamentul CE nr. 2185/1996 se urmărește îndrumarea organelor cu atribuții de control sa efectueze "toate acțiunile de combatere a fraudei si a abaterilor pentru a fi eficiente prin realizarea de inspecții la sediile agenților economici care ar putea fi implicați direct sau indirect".

Prin regulamentul CE nr. 2988/1995 se impune ca aceste controale, masuri si sancțiuni administrative sa se intriduca in măsura in care este necesar pentru aplicarea corecta a dreptului comunitar. Acestea trebuie sa fie "EFICACE, PROPORȚIONALE SI CONVINGĂTOARE".

Deși formează domeniul cauzei penale, nu exista din partea beneficiarului niciun interes in falsificarea sau folosirea unor acte false, in condițiile in care criteriile de participare si adjudecare nu vizau prețul cel mai mic oferit, o limita de preț sau alte criterii pe care nu le-ar fi putut regăsi la alti ofertanți ca se justifice o eventuala acțiune intenționata de falsificare a unor documente pentru obținerea fondurilor europene.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 12 iunie 2019.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru neindicarea vreunui motiv de casare dintre cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge reținând că motivele de nelegalitate susținute de către recurentă, astfel cu apar ele sintetizate în declarația de recurs, pot fi circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la sentința atacată, analizată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază că temeinică și legală, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.A. s-a adresat Curții de Apel Galați solicitând efectuarea unui control jurisdictional de legalitate asupra actului administrativ individual reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la AFIR la data de 28.07.2014 privind proiectul "Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producție la S.C. A. S.A. localitatea Lacu Sărat județul Brăila" cod contract x/15.02.2007 - beneficiar S.C. A. S.A., județul Brăila, proces-verbal înregistrat la AFIR sub nr. x/28.07.2014, s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 1.331.020,31 RON, defalcat astfel:

- 75% contribuție buget UE, în valoare de 998.265,23 RON și

- 25% contribuție buget național, în valoare de 332.755,08 RON.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x/28.07.2014, S.C. A. S.A. a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 30.676/09.09.2014.

Reclamanta se consideră vătămată prin actele administrative contestate, invocând mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie, reiterate și prin cererea de recurs de față, prima instanță respingând acțiunea ca neîntemeiată, înlăturând pe rând susținerile reclamantei și reținând în esență că reclamanta era răspunzătoare de respectarea clauzelor contractuale, nedovedind nicio împrejurare străină, exoneratoare de răspundere.

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că verificările efectuate de către Direcția Control și Antifraudă au avut la bază Raportul final OLAF OF/2008/0285, înregistrat la AFIR cu nr. 3458/06.02.2013, conform căruia au fost verificate 7 proceduri de achiziții derulate de către beneficiarul S.C. A. S.A. în cadrul proiectului "Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producție la S.C. A. S.A. localitatea Lacu Sărat, județul Brăila".

Astfel, în baza investigațiilor efectuate de Serviciul German de Investigații Vamale, raportat la procedura de achiziție nr. x, în care ofertanți au fost F. și E., Sortier, Full și E., s-au concluzionat următoarele:

- Compania germană F. nu a primit nicio invitație de a furniza ofertă sau specificații tehnice detaliate cu privire la echipamentele solicitate de S.C. A. S.A.;

- Compania germană F. nu a emis oferta de licitație către S.C. A. S.A., folosită în sprijinul cererii de finanțare SAPARD în cauză;

- Compania germană F. nu a emis "Declarația de origine" companiei S.C. A. S.A., folosită în sprijinul cererii de finanțare SAPARD în cauză;

- Compania germană E. nu a primit nicio invitație de a furniza vreo ofertă de licitație sau specificații tehnice detaliate cu privire la echipamentele solicitate de S.C. A. S.A.;

- Compania germană E. nu a emis oferta de licitație către S.C. A. S.A., utilizată pentru a sprijini cererea de finanțare SAPARD în cauză.

În ceea ce privește procedurile de licitație nr. 2 -7, prin procesul-verbal contestat s-a reținut că în raportul final OLAF s-a concluzionat că acele șase proceduri pentru achiziționarea de echipament în cadrul proiectului conțineau oferte care nu fuseseră furnizate independent conform regulamentelor SAPARD și UE.

În urma verificărilor efectuate de AFIR asupra aspectelor sesizate de OLAF prin raportul final referitor la cele șase proceduri de achiziții, prin procesul-verbal contestat s-a reținut existența unor elemente care probează manipularea procedurilor de achiziție, respectiv existența unor similarități între ofertele depuse de S.C. G. S.R.L. și S.C. H. S.R.L., între ofertele depuse de S.C. G. S.R.L. și I. (achizitia nr. 7), între ofertele depuse de S.C. G. S.R.L. și J. (achiziția nr. 2).

În raport de elementele descrise pe larg în procesul-verbal și ținând cont de indicatorii de fraudă prevăzuți în Anexa 1 din H.G. nr. 875/2011, subcap. 33 Practici de cooperare secretă, pct. 14 ("întreprinderile participante la înțelegere pot împărți piețe sau linii de producție sau pot conveni fie să nu concureze în propriile zone de influență, fie să o facă prin măsuri de cooperare secretă, precum depunerea de oferte de curtoazie exclusiv. Uneori, la sistemele de cooperare secretă participă angajați - având uneori interese financiare în întreprinderea "concurentă" - care primesc o cotă din prețurile majorate artificial."), s-a reținut că beneficiarul a încălcat prevederile Anexei IV "Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului SAPARD" la contractul cadru, Cap. I "Prevederi generale", care stipulează că:

"Atribuirea contractelor să fie în strictă concordanță cu principiul liberei concurențe, al transparenței, al respectării parametrilor de calitate ai obiectelor achizițiilor și ai eficienței utilizării fondurilor", existând indicii de organizare a unor proceduri de achiziții formale (procedurile de achiziții 1-7).

Luând în considerare legăturile dintre societăți, s-a concluzionat că ofertele în cauză nu au fost emise în mod independent, în acest fel procedurile de achiziții fiind viciate prin încălcarea principiului liberei concurențe.

Recurenta a afirmat în cererea de recurs că susținerile referitoare la neregulile imputate au fost constatate prin acte de verificare emise în perioada 2009-2011, acte administrative desfiintate de instanța de judecată ca urmare a căilor de atac promovate pe cale administrativă și judicară.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în anul 2010 a fost emis de către autoritatea pârâtă un alt proces-verbal de constatare referitor la același proiect, înregistrat sub nr. x/01.11.2010, prin care a fost constituit în sarcina societății reclamante un debit în cuantum de 3.266.638,81 RON, ca urmare a constatării unor nereguli în legătură cu aceleași proceduri de achiziție.

În urma soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare din data de 28.10.2010, prin Decizia nr. 3285/27.06.2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de APDRP împotriva sentinței nr. 145/19.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în sensul modificării acestei sentințe și anulării Procesului-verbal de constatare nr. x/01.11.2010 ca prematur întocmit, motivat de faptul că în cauză nu exista un raport final OLAF.

Având în vedere că în litigiul anterior instanța nu s-a pronunțat asupra temeiniciei constituirii debitului ci doar cu privire la prematuritatea emiterii titlului de creanță anterior finalizării controlului de către OLAF, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, după primirea raportului final OLAF, a procedat la efectuarea unui nou control ținând cont de concluziile și recomandările acestui raport.

Împrejurarea invocată de recurentă potrivit căreia procesul-verbal atacat preia în mod integral acuzele din actele anterioare, nu are nicio relevanță în cauză, având în vedre că "în litigiul anterior instanța nu s-a pronunțat pe temeinicia constituirii debitului, ci doar pe prematuritatea emiterii titlului de creanță anterior finalizării controlului de către OLAF", astfel cum a reținut instanța de fond.

Procesul-verbal de constatare nr. x/28.07.2014 are la bază atât verificări proprii ale experților AFIR cât și acte de control ale altor organisme cu atribuții în controlul fondurilor europene (în cazul de față OLAF).

Susține recurenta că selecția de oferte s-a făcut întocmai, cu respectarea dispozițiilor legale si a Anexei nr. 4 din contractul de finanțare, nedemonstrându-se intenția unei fraude din partea acesteia.

Contrar acestor susțineri, se apreciază de către instanța de recurs că, în cauză, s-a dovedit încălcarea de către beneficiar a clauzelor contractuale asumate în ceea ce privește procedurile de achiziții, probele administrate de către OLAF reliefând faptul că, în cadrul acestor proceduri, s-au folosit cereri de oferte și oferte care nu aparțineau celor menționați ca ofertanți.

Raportat la valoarea probantă a constatărilor OLAF și posibilitatea utilizării Raportului final OLAF în fundamentarea titlului de creanță, art. 11 alin. 2 din Regulamentul UE nr. 883/2013 din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului prevede că:

"Rapoartele redactate pe această bază constituie probe admisibile în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali." Prin urmare, Rapoartele OLAF au de sine stătător valoare probatorie atât în procedurile administrative (la întocmirea proceselor-verbale de constatare), cât și în cele judiciare.

Astfel, verificările efectuate de către Direcția Control și Antifraudă au avut la bază Raportul final OLAF OF/2008/0285 înregistrat la AFIR cu nr. 3458/06.02.2013 conform căruia au fost verificate cele 7 proceduri de achiziții derulate de către beneficiar în cadrul proiectului "Modernizarea fabricii de preparate din carne cu extindere de capacitate de producție la S.C. A. S.A. localitatea Lacu Sărat, județul Brăila".

Acțiunea recurentei reclamante face referire, în principal, la prima procedură de achiziție. Cu privire la aceste aspecte, instanța de fond a apreciat judicios că:

"elementele evidențiate în procesul-verbal referitoare la procedura de licitație nr. x, în sensul că, cel puțin în ceea ce privește compania germană F., societatea A. S.A. nu a emis cererea de ofertă sau de specificații tehnice direct către F., nu a primit oferta de licitație direct de la F., nu a primit "Declarația de origine" de la F., sunt de natură a demonstra faptul că S.C. A. S.A. avea cunoștință de faptul că oferta de licitație de la această companie germane nu a fost furnizată în conformitate cu regulamentele SAPARD și UE."

În privința procedurilor de licitație nr. 2 până la 7, acestea nu au fost antamate de către reclamantă prin contestația administrativă, deși au fost detaliate la capitolul 5 în cadrul Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la AFIR cu nr. x/28.07.2014.

Recurenta afirmă că măsura de constituire a debitului se referă la întreaga sumă primită drept finanțare de beneficiar, în condițiile în care suma constituită debit este de 1.331.020,31 RON - sumă ce reprezintă 40,75% din valoarea plăților efectuate de AFIR către beneficiarul S.C. A. S.A. pentru finanțarea contractului x/15.02.2007.

În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, fiind obligat să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora, în condițiile în care societățile ofertate au fost invitate de acesta la selecție de oferte.

Faptul că investiția nu este funcțională echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil și la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria și alții, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de Plndre, punctul 59). În consecință, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, "încălcarea unor obligații a căror respectare prezintă o importanță fundamentală pentru buna funcționare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .] poate fi sancționată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum și Ordonanța din 16 decembrie 2004, APOL și AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea GUE pronunțată în cauza C-199/03 - punctul 15 și Concluziile avocatului general Sharpston pronunțate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunțat că, în executarea obligațiilor care le revin, statele membre nu au nicio competență de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 38) și că există o "obligație pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul național, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe" (Hotărârea Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În concluzie, din punct de vedere al neregulii reținute, Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, din probatoriul administrat rezultând cu certitudine că în mod judicios s-a reținut existența unei nereguli, a unor încălcări a dispozițiilor Regulamentului Comunităților Europene Consiliului Europei nr. 2988/1995, care definesc abaterea ca orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin administratori judiciari C. filiala Brăila și D. și administrator special B., împotriva sentinței nr. 164 din 28 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administratori judiciari C. filiala Brăila și D. și administrator special B., împotriva sentinței nr. 164 din 28 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2019.