ÎCCJ, decizie (scj.ro #83826)

Omor calificat. Intenție indirectă Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății.

Omuciderea Indice alfabetic: Drept penal - omor calificat - intenție indirectă C. pen ., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) Fapta inculpaților, aflați pe malul unui râu, de a determina victima care nu știa să înoate, prin amenințări cu acte de violență, să sară în apă, la o temperatură scăzută și de a arunca crengi în apă pentru a împiedica victima să revină pe mal, urmată de plecarea inculpaților de la locul faptei, victima decedând prin înec, constituie infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen ., săvârșită cu intenție indirectă, întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, având în vedere necunoașterea capacității victimei de a înota până la celălalt mal, temperatura scăzută și plecarea de la locul faptei.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 757 din 28 februarie 2011 Prin sentința penală nr. 246/PI din 11 mai 2009, Tribunalul Timiș, între altele, în temeiul art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen ., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen . și a art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen ., a condamnat pe inculpații A.C., B.P., F.E., S.C., Ș.C. și V.C. la câte 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 71 C . pen ., a interzis inculpaților drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . În temeiul art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen ., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen . și a art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen ., a condamnat pe inculpatul M.A.

la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la omor calificat. În baza art. 71 C . pen ., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 4 martie 2002, inculpatul B.P., profitând de lipsa mamei sale, plecată în delegație, a organizat în apartamentul în care locuia o petrecere la care a invitat mai mulți prieteni. Astfel, în seara acelei zile s-au prezentat la locuința lui B.P., printre alții, inculpații A.C., F.E., S.C., Ș.C., V.C. și M.A. Inculpatul B.P. le-a spus prietenilor că lângă râul Bega se află o canalizare în care locuiesc mai mulți copii ai străzii care au creat greutăți locatarilor din bloc.

După mai multe discuții, inculpații au hotărât să se deplaseze la locul amintit de către B.P., ca să-i bată pe copiii străzii. La plecarea din apartament, inculpații A.C. și Ș.C. au luat câte o bâtă de baseball, iar inculpatul S.C. a luat o ganteră . Inculpații s-au deplasat spre canalul Bega, până au ajuns la canalizarea deschisă. La lumina brichetelor, inculpații au văzut că în canalizare se aflau trei copii ai străzii, R.C., B.C. și G.V. Inculpații le-au cerut acestora să iasă afară, însă aceștia de frică au refuzat. Pentru a-i determina să părăsească adăpostul subteran, inculpatul Ș.C. a introdus în canal o creangă cu care a vrut să-i lovească. Deoarece nu au reușit să-i convingă să iasă, inculpatul Ș.C.

a înmuiat o cârpă în alcool, apoi a aprins-o și a aruncat-o în canalizare, incendiind câteva haine cu care cei trei copii ai străzii se acopereau pentru a putea dormi. Aceștia au stins focul și speriați le-au spus inculpaților că vor ieși afară cu condiția să nu-i bată. Inculpații le-au cerut să iasă, spunându-le că nu vor păți nimic, astfel că cei trei copii au părăsit adăpostul subteran. În momentul în care au ieșit la suprafață, cei trei copii ai străzii au fost înconjurați de către inculpați, iar inculpata A.C. le-a cerut să îngenuncheze, aceștia s-au conformat și s-au așezat în genunchi pe placa de beton ce acoperea canalizarea. Inculpata A.C. le-a reproșat celor trei copii ai străzii că au comis mai multe furturi și că au creat neplăceri locatarilor din blocurile situate în zona gării.

Copiii străzii nu au recunoscut reproșurile ce li s-au adus și, la un moment dat, inculpatul B.P., aflat în spatele lui B.C., i-a lovit pe toți trei cu o creangă ruptă dintr-un copac. Pentru a scăpa de lovituri, B.C. și G.V. au fugit în direcția Parcului Central, urmăriți fiind de către inculpații S.C. și F.E., iar R.C. a coborât malul râului Bega până lângă cursul apei. La câteva momente după aceasta toți inculpații (inclusiv inculpații S.C. și F.E. care au plecat în urmărirea fugarilor și inculpatul M.A. care a stat de pază la pod) s-au adunat pe partea superioară a malului, în zona unde se afla R.C. Aflată la o distanță de aproximativ 7 metri, inculpata A.C. i-a cerut lui R.C. să sară în râul Bega.

A urmat apoi B.P., S.C., F.E. și Ș.C., care i-au cerut victimei același lucru. În timpul strigătelor, o parte dintre inculpați, printre care A.C., Ș.C. și B.P., au coborât malul spre victimă. Niciunul dintre inculpați nu a întrebat victima dacă știe să înoate. Neavând nicio altă posibilitate de a scăpa, R.C. a sărit în apă și a început să înoate în direcția malului opus. Pentru a fi siguri că nu se întoarce la mal, inculpații B.P. și V.C. au aruncat crengile pe care le aveau asupra lor în apă. Inculpații au mai urmărit un timp cum victima înota, după care au părăsit locul faptei și s-au deplasat la apartamentul lui B.P. A mai reținut instanța de fond că, la 1 aprilie 2002, a fost găsit în râul Bega cadavrul unei persoane de sex masculin, în vârstă de aproximativ 15-20 ani.

În raportul de constatare tehnico-științifică din 9 aprilie 2002 se arată că urma papilară prelevată de la cadavrul de sex masculin cu identitate necunoscută, găsit la 1 aprilie 2002, este identică cu amprenta de la degetul arătător al mâinii drepte a minorului R.C. În acest fel s-a stabilit că victima găsită decedată în râul Bega la data de 1 aprilie 2002 este R.C. În raportul medico-legal din 4 aprilie 2002 se arată că moartea lui R.C. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec. Despre data decesului, în raport se arată că acesta a survenit în urmă cu 3-5 săptămâni (raportat la data autopsiei care a fost 4 aprilie 2002). Prin decizia nr. 14/A din 28 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.C., B.P., F.E., S.C., Ș.C., V.C.

și M.A. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel: Inculpata A.C. a învederat, între altele, că instanța a dispus condamnarea sa pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, arătând că nu a exercitat violențe asupra victimei, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 13 C . proc . pen ., apreciind că se impune achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc . pen . și că instanțele au comis o gravă eroare de fapt care a dus la greșita condamnare a inculpatei. Inculpații F.E., V.C., Ș.C. și M.A.

au invocat aceleași motive și au solicitat, în subsidiar, achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . Inculpatului S.C., cu privire la existența faptei, a arătat că nu s-a stabilit cu certitudine dacă aceasta există și a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . Inculpatul B.P. a solicitat, între altele, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc . pen . Recursurile sunt nefondate. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate de inculpați, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen ., se constată că aceasta a fost săvârșită de inculpați, împrejurările comiterii faptei fiind susținute de întreg materialul probator administrat în cauză. Inculpații nu au contestat, în părți esențiale, faptele petrecute până în momentul în care au ajuns la gura de canal situată pe malul canalului Bega, cu intenția de a discuta cu copii care locuiau în acel loc. Toți au recunoscut că au plecat de la locuința inculpatului B.P. spre locul indicat, că au avut asupra lor mai multe obiecte contondente, că i-au determinat pe cei trei copii ai străzii - G.V., B.C. și R.C., prin amenințări, să părăsească gaura de canal în care aceștia dormeau și că i-au supus unor violențe.

Este neîndoios că cei trei au fost supuși unor acte de violență, fizice și psihice, de natură a le fi insuflat teamă de inculpați; sub imperiul unei astfel de emoții, doi dintre ei au fugit de la locul faptei, iar unul s-a retras spre malul apei. Așa cum rezultă din declarația inculpatei A.C., dată în fața instanței, în momentul în care cel de-al treilea copil a ajuns la aproximativ un metru de apa canalului Bega, toți inculpații prezenți la fața locului i-au cerut să sară în apă. Această declarație se coroborează cu cea din faza de urmărire penală, când inculpata a relatat că, după ce inculpatul Ș.C. i-a cerut tânărului rămas la fața locului să sară în apă, pentru că în caz contrar îl bate, toți i-au strigat să intre în apă.

Această împrejurare se coroborează cu susținerile inculpatului B.P., care, în declarația din dosarul de urmărire penală, a arătat că el împreună cu V.C., Ș.C., A.C. și F.E. au coborât pe malul apei și Ș.C. și V.C. i-au spus victimei „sari.” Același inculpat a mai arătat că, după ce victima a sărit în apă, el împreună cu inculpatul V.C. au aruncat cu niște crengi după aceasta, fără a o nimeri. De asemenea, inculpatul F.E., în declarația din dosarul de urmărire penală, a arătat că, după ce inculpatul Ș.C. i-a cerut victimei să intre în apă, același lucru l-au făcut și inculpații B.P. și A.C. Potrivit aceluiași inculpat, s-au mai auzit și alte voci care i-au cerut să sară în apă, lucru pe care, în final, victima l-a și făcut.

Tot astfel, inculpatul V.C., în declarația din dosarul de urmărire penală, a arătat că mai multe dintre cunoștințele sale i-au cerut tânărului să sară în apă. Toate acestea conturează convingerea că inculpații B.P., S.C., F.E., A.C., Ș.C. și V.C. l-au determinat pe R.C. să sară în canalul Bega, fapt ce a fost realizat prin amenințări cărora victima le-a dat crezare datorită atitudinii violente a inculpaților și a numărului mare al acestora. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., din chiar declarația acestuia din dosarul de urmărire penală, care se coroborează cu cea a inculpatului Ș.C., rezultă că acesta, la solicitarea celui din urmă, a stat de pază, lângă podul din apropiere, în timp ce ceilalți inculpați erau implicați în activitățile deja arătate mai sus.

Aspectul legat de identitatea cadavrului descoperit în canalul Bega la data de 1 aprilie 2002, și anume dacă cel găsit înecat era R.C., este lămurit de probatoriul administrat în cauză. Astfel, în procesul-verbal întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, semnat de plutonierul major A.A., existent la dosarul de urmărire penală, se consemnează că, la data de 5 martie 2002, a fost anunțat telefonic de plutonierul S.V. despre faptul că la poliție s-au prezentat doi copii ai străzii care au reclamat faptul că în jurul orelor 0,30 au fost agresați de mai mulți indivizi, după care aceștia au aruncat un copil al străzii în canalul Bega. Față de cele sesizate, a luat măsura dirijării unui echipaj, care a stabilit că cei doi copii ai străzii sunt numiții B.C.

și G.V. Cei doi copii au relatat verbal cele întâmplate, respectiv aruncarea în canalul Bega a altui copil, declarând că acesta se numește R.C., proces-verbal care confirmă starea de fapt reținută de instanța de fond. La dosarul de urmărire penală se află procesul-verbal de constatare tehnico-științifică din 9 aprilie 2002, întocmit de Poliția Municipiului Timișoara - Serviciul Criminalistic, care concluzionează: cadavrul cu identitatea necunoscută de sex masculin găsit la data de 1 aprilie 2002 în canalul Bega a fost identificat în evidența dactiloscopică locală ca fiind R.C., astfel că este identificată și victima. Din concluziile raportului medico-legal din 4 aprilie 2002, întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, avizate de comisia de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul aceleiași instituții, rezultă că moartea persoanei al cărei cadavru a fost supus expertizei a fost de natură violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec.

Totodată, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 9 aprilie 2002, impresiunea degetului arătător de la mâna stângă prelevată de la cadavrul cu identitate necunoscută de sex masculin găsit la data de 1 aprilie 2002 în canalul Bega prezintă elementele dactiloscopice caracteristice coincidente ca formă și plasament cu impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a lui R.C., persoană a cărei fișă dactiloscopică se află în evidența organelor de politie. În mod corelativ, ultima expertiză medico-legală - examen ADN - efectuată la solicitarea instanței de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, efectuată asupra fragmentelor de os (femur, humerus, tibie ), prelevate la exhumarea dispusă de tribunal și efectuată la data de 9 iunie 2008, a concluzionat că persoana decedată de sex masculin este numitul R.C.

Toate aceste constatări ale specialiștilor, coroborate cu declarațiile asistenților sociali B.M. și S.L., potrivit cărora după data de 5 martie 2002 R.C. nu a mai fost văzut în locurile și de prietenii cu care acesta își petrecea timpul, determină concluzia că, cadavrul descoperit aparține acestuia și că există legătură de cauzalitate între acțiunile inculpaților și moartea victimei, în sensul că, urmare a acțiunii inculpaților, R.C. a intrat în apele canalului Bega, producându-se decesul prin înec al acestuia. Starea de fapt mai sus descrisă, verificată de instanța de recurs, este susținută și cu declarațiile martorilor ascultați în cauză. În drept, faptele inculpaților B.P., S.C., F.E., A.C., Ș.C.

și V.C. de a-l determina pe R.C. să intre în apă, cu consecința morții acestuia, prin înec, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen . Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea s-a realizat, în cazul fiecărui inculpat, prin acțiunea de determinare a victimei, prin amenințări cu acte de violență, cărora aceasta nu avea niciun motiv să nu le acorde crezare având în vedere actele de violență exercitate de inculpați asupra celor trei copii, să sară în apă. Aflată sub efectele puternice ale sentimentului de teamă, victima a înotat cu intenția de a se îndepărta de la malul pe care se aflau inculpații (B.P. și V.C.) care, pentru a o împiedica să revină, au aruncat niște crengi în apă.

Victima R.C., care nu știa să înoate, având în vedere și temperatura scăzută a apei, s-a înecat, cadavrul fiind găsit ulterior, la un interval relativ lung de timp. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție indirectă, în sensul că au prevăzut rezultatul faptei lor, rezultat pe care, deși nu l-au urmărit, l-au acceptat. Inculpații nu aveau cunoștință de calitățile de înotător ale lui R.C., dar din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că au determinat-o pe victimă să intre în apa a cărei temperatură era în jurul a cinci grade, în timp ce în exterior temperatura se apropia de 0 grade. Având în vedere aceste împrejurări, precum și vârsta inculpaților care aveau capacitatea psihică de a aprecia critic conținutul și consecințele faptelor lor, corect s-a reținut că aceștia au acceptat producerea rezultatului prin neluarea în considerare a capacității victimei de a înota până la celălalt mal și plecarea de la locul faptei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., ajutorul acestuia dat inculpaților, prin observarea unor eventuale persoane care puteau apărea în zona în care se aflau restul inculpaților, sporindu-le acestora încrederea în comiterea infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută în art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen . Instanța a reținut, în mod corect, agravanta prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen ., deoarece toate faptele au fost comise de inculpați în loc public. Drept consecință, nu se poate dispune achitarea inculpaților în baza temeiurilor de drept indicate. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei nr. 14/A din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală.