ÎCCJ, decizie (scj.ro #83826)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83826) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor

calificat. Intenție indirectă

Cuprins pe

materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra

vieții, integrității corporale și

sănătății. Omuciderea

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

omor calificat

-

intenție indirectă

C.

pen

.,

art. 174, art. 175 alin.

(1) lit. i)

Fapta inculpaților, aflați pe malul unui râu, de a

determina victima care nu știa să înoate, prin amenințări

cu acte de violență, să sară în apă, la o

temperatură scăzută și de a arunca crengi în apă

pentru a împiedica victima să revină pe mal, urmată de plecarea

inculpaților de la locul faptei, victima decedând prin înec, constituie

infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 174, art. 175

alin. (1) lit. i) C.

pen

., săvârșită

cu intenție indirectă, întrucât inculpații au prevăzut

rezultatul faptei și, deși nu l-au urmărit, au acceptat

posibilitatea producerii lui, având în vedere necunoașterea

capacității victimei de a înota până la celălalt mal,

temperatura scăzută și plecarea de la locul faptei.

I.C.C.J., Secția

penală, decizia nr. 757 din 28 februarie 2011

Prin

sentința penală nr. 246/PI din 11 mai 2009, Tribunalul Timiș, între

altele, în temeiul art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen

. și a

art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

., a condamnat pe

inculpații

A.C., B.P., F.E., S.C.,

Ș.C. și V.C.

la câte 6 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat.

În

baza art.

71 C

.

pen

., a interzis inculpaților drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen

.

În

temeiul art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen

., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen

. și a art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen

., a condamnat pe inculpatul

M.A.

la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de

complicitate la omor calificat.

În

baza art.

71 C

.

pen

., a interzis inculpatului drepturile

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen

.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut, în fapt, că la data de 4 martie 2002, inculpatul B.P.,

profitând de lipsa mamei sale, plecată în delegație, a organizat în

apartamentul în care locuia o petrecere la care a invitat mai mulți

prieteni. Astfel, în seara acelei zile s-au prezentat la locuința lui

B.P., printre alții, inculpații A.C., F.E., S.C., Ș.C., V.C.

și M.A.

Inculpatul

B.P. le-a spus prietenilor că lângă râul Bega se află o

canalizare în care locuiesc mai mulți copii ai străzii care au creat

greutăți locatarilor din bloc.

După

mai multe discuții, inculpații au hotărât să se deplaseze

la locul amintit de către B.P., ca să-i bată pe copiii

străzii. La plecarea din apartament, inculpații A.C. și

Ș.C. au luat câte o bâtă de baseball, iar inculpatul S.C. a luat o

ganteră

.

Inculpații

s-au deplasat spre canalul Bega, până au ajuns la canalizarea

deschisă. La lumina brichetelor, inculpații au văzut că în

canalizare se aflau trei copii ai străzii, R.C., B.C. și G.V.

Inculpații le-au cerut acestora să iasă afară, însă

aceștia de frică au refuzat. Pentru a-i determina să

părăsească adăpostul subteran, inculpatul Ș.C. a

introdus în canal o creangă cu care a vrut să-i lovească.

Deoarece nu au reușit să-i convingă să iasă,

inculpatul Ș.C. a înmuiat o cârpă în alcool, apoi a aprins-o și

a aruncat-o în canalizare, incendiind câteva haine cu care cei trei copii ai

străzii se acopereau pentru a putea dormi. Aceștia au stins focul

și speriați le-au spus inculpaților că vor ieși

afară cu condiția să nu-i bată. Inculpații le-au cerut

să iasă, spunându-le că nu vor păți nimic, astfel

că cei trei copii au părăsit adăpostul subteran.

În

momentul în care au ieșit la suprafață, cei trei copii ai

străzii au fost înconjurați de către inculpați, iar

inculpata A.C. le-a cerut să îngenuncheze, aceștia s-au conformat

și s-au așezat în genunchi pe placa de beton ce acoperea canalizarea.

Inculpata A.C. le-a reproșat celor trei copii ai străzii că au

comis mai multe furturi și că au creat neplăceri locatarilor din

blocurile situate în zona gării. Copiii străzii nu au recunoscut

reproșurile ce li s-au adus și, la un moment dat, inculpatul B.P.,

aflat în spatele lui B.C., i-a lovit pe toți trei cu o creangă

ruptă dintr-un copac. Pentru a scăpa de lovituri, B.C. și G.V.

au fugit în direcția Parcului Central, urmăriți fiind de

către inculpații S.C. și F.E., iar R.C. a coborât malul râului

Bega până lângă cursul apei.

La

câteva momente după aceasta toți inculpații (inclusiv

inculpații S.C. și F.E. care au plecat în urmărirea fugarilor

și inculpatul M.A. care a stat de pază la pod) s-au adunat pe partea

superioară a malului, în zona unde se afla R.C. Aflată la o

distanță de aproximativ 7 metri, inculpata A.C. i-a cerut lui R.C.

să sară în râul Bega. A urmat apoi B.P., S.C., F.E. și

Ș.C., care i-au cerut victimei același lucru. În timpul

strigătelor, o parte dintre inculpați, printre care A.C., Ș.C.

și B.P., au coborât malul spre victimă. Niciunul dintre

inculpați nu a întrebat victima dacă știe să înoate.

Neavând

nicio

altă posibilitate de a scăpa,

R.C. a sărit în apă și a început să înoate în direcția

malului opus. Pentru a fi siguri că nu se întoarce la mal, inculpații

B.P. și V.C. au aruncat crengile pe care le aveau asupra lor în apă.

Inculpații au mai urmărit un timp cum victima înota, după care

au părăsit locul faptei și s-au deplasat la apartamentul lui

B.P.

A

mai reținut instanța de fond că, la 1 aprilie

2002, a

fost găsit în

râul Bega cadavrul unei persoane de sex masculin, în vârstă de aproximativ

15-20 ani. În raportul de constatare tehnico-științifică din 9

aprilie 2002 se arată că urma papilară prelevată de la

cadavrul de sex masculin cu identitate necunoscută, găsit la 1

aprilie 2002, este identică cu amprenta de la degetul arătător

al mâinii drepte a minorului R.C. În acest fel s-a stabilit că victima

găsită decedată în râul Bega la data de 1 aprilie 2002 este R.C.

În

raportul medico-legal din 4 aprilie 2002 se arată că moartea lui R.C.

a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec. Despre

data decesului, în raport se arată că acesta a survenit în urmă

cu 3-5 săptămâni (raportat la data autopsiei care a fost 4 aprilie

2002).

Prin

decizia nr. 14/A din 28 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, Secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații A.C., B.P., F.E., S.C., Ș.C., V.C. și

M.A.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

Inculpata

A.C. a învederat, între altele, că instanța a dispus condamnarea sa pentru

o faptă care nu este prevăzută de legea penală,

arătând că nu

a

exercitat

violențe asupra victimei, invocând cazul de casare prevăzut în art.

385

9

alin. (1) pct.

13

C

.

proc

.

pen

.,

apreciind că se impune achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc

.

pen

. și că instanțele au comis o gravă

eroare de fapt care a dus la greșita condamnare a inculpatei.

Inculpații

F.E., V.C., Ș.C. și M.A.

au

invocat aceleași motive și au solicitat, în subsidiar, achitarea în

baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. a) C.

proc

.

pen

.

Inculpatului

S.C., cu

privire la

existența faptei, a arătat că nu s-a stabilit cu certitudine

dacă aceasta există și a solicitat achitarea sa în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc

.

pen

.

Inculpatul

B.P.

a solicitat, între altele,

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a)

sau d) C.

proc

.

pen

.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând

actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs

invocate de inculpați, dar și din oficiu conform dispozițiilor

art. 385

9

alin. (2) și (3) C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că hotărârea

recurată

este legală

și temeinică.

În ceea ce privește infracțiunea

prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen

., se constată că aceasta a fost

săvârșită de inculpați, împrejurările comiterii faptei

fiind susținute de întreg materialul probator administrat în cauză.

Inculpații

nu au contestat, în părți esențiale, faptele petrecute până

în momentul în care au ajuns la gura de canal situată pe malul canalului

Bega, cu intenția de a discuta cu copii care locuiau în acel loc.

Toți au recunoscut că au plecat de la locuința inculpatului B.P.

spre locul indicat, că au avut asupra lor mai multe obiecte contondente,

că i-au determinat pe cei trei copii ai străzii - G.V., B.C. și

R.C., prin amenințări, să părăsească gaura de

canal în care aceștia dormeau și că i-au supus unor violențe.

Este neîndoios că cei trei au fost supuși unor acte de violență,

fizice și psihice, de natură a le fi insuflat teamă de

inculpați; sub imperiul unei astfel de emoții, doi dintre ei au fugit

de la locul faptei, iar unul s-a retras spre malul apei.

Așa

cum rezultă din declarația inculpatei A.C., dată în fața

instanței, în momentul în care cel de-al treilea copil a ajuns la

aproximativ un metru de apa canalului Bega, toți inculpații

prezenți la fața locului i-au cerut să sară în apă.

Această declarație se coroborează cu cea din faza de

urmărire penală, când inculpata a relatat că, după ce

inculpatul Ș.C. i-a cerut tânărului rămas la fața locului

să sară în apă, pentru că în caz contrar îl bate, toți

i-au strigat să intre în apă.

Această împrejurare se coroborează cu susținerile

inculpatului B.P., care, în declarația din dosarul de urmărire

penală, a arătat că el împreună cu V.C., Ș.C., A.C.

și F.E. au coborât pe malul apei și Ș.C. și V.C. i-au spus

victimei „sari.” Același inculpat a mai arătat că, după ce

victima a sărit în apă, el împreună cu inculpatul V.C. au

aruncat cu niște crengi după aceasta, fără a o nimeri.

De asemenea, inculpatul F.E., în declarația din

dosarul de urmărire penală, a arătat că, după ce

inculpatul Ș.C. i-a cerut victimei să intre în apă, același

lucru l-au făcut și inculpații B.P. și A.C. Potrivit

aceluiași inculpat, s-au mai auzit și alte voci care i-au cerut

să sară în apă, lucru pe care, în final, victima l-a și

făcut.

Tot astfel, inculpatul V.C., în declarația din

dosarul de urmărire penală, a arătat că mai multe dintre

cunoștințele sale i-au cerut tânărului să sară în

apă.

Toate acestea conturează convingerea că

inculpații B.P., S.C., F.E., A.C., Ș.C. și V.C. l-au determinat

pe R.C. să sară în canalul Bega, fapt ce a fost realizat prin

amenințări cărora victima le-a dat crezare datorită atitudinii

violente a inculpaților și a numărului mare al acestora.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., din chiar

declarația acestuia din dosarul de urmărire penală, care se

coroborează cu cea a inculpatului Ș.C., rezultă că acesta,

la solicitarea celui din urmă, a stat de pază, lângă podul din

apropiere, în timp ce ceilalți inculpați erau implicați în

activitățile deja arătate mai sus.

Aspectul legat de identitatea cadavrului descoperit în canalul

Bega la data de 1 aprilie 2002, și anume dacă cel găsit înecat

era R.C., este lămurit de probatoriul administrat în cauză.

Astfel,

în procesul-verbal întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului

Timiș, semnat de plutonierul major A.A., existent la dosarul de

urmărire penală, se consemnează că, la data de 5 martie

2002, a

fost anunțat

telefonic de plutonierul S.V. despre faptul că la poliție s-au

prezentat doi copii ai străzii care au reclamat faptul că în jurul

orelor 0,30 au fost agresați de mai mulți indivizi, după care

aceștia au aruncat un copil al străzii în canalul Bega.

Față de cele sesizate, a luat măsura dirijării unui

echipaj, care a stabilit că cei doi copii ai străzii sunt

numiții B.C. și G.V.

Cei doi copii au relatat verbal cele întâmplate, respectiv

aruncarea în canalul Bega a altui copil, declarând că acesta se

numește R.C., proces-verbal care confirmă starea de fapt

reținută de instanța de fond.

La dosarul de urmărire penală se află

procesul-verbal de constatare tehnico-științifică din 9 aprilie

2002, întocmit de Poliția Municipiului Timișoara - Serviciul

Criminalistic, care concluzionează: cadavrul cu identitatea necunoscută

de sex masculin găsit la data de 1 aprilie 2002 în canalul Bega a fost

identificat în evidența dactiloscopică locală ca fiind R.C.,

astfel că este identificată și victima.

Din concluziile raportului medico-legal din 4 aprilie 2002,

întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, avizate de

comisia de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul

aceleiași instituții, rezultă că moartea persoanei al

cărei cadavru a fost supus expertizei a fost de natură violentă

și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec.

Totodată,

potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 9

aprilie 2002, impresiunea degetului arătător de la mâna stângă

prelevată de la cadavrul cu identitate necunoscută de sex masculin

găsit la data de 1 aprilie 2002 în canalul Bega prezintă elementele

dactiloscopice caracteristice coincidente ca formă și plasament cu

impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a lui R.C.,

persoană a cărei fișă dactiloscopică se află în

evidența organelor de politie. În mod corelativ, ultima expertiză

medico-legală - examen ADN - efectuată la solicitarea instanței

de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”

București, efectuată asupra fragmentelor de os (femur, humerus,

tibie

), prelevate la exhumarea dispusă de tribunal

și efectuată la data de 9 iunie

2008, a

concluzionat

că persoana decedată de sex masculin este numitul R.C.

Toate aceste constatări ale specialiștilor,

coroborate cu declarațiile asistenților sociali B.M. și S.L.,

potrivit cărora după data de 5 martie 2002 R.C. nu a mai fost

văzut în locurile și de prietenii cu care acesta își petrecea

timpul, determină concluzia că, cadavrul descoperit aparține

acestuia și că există legătură de cauzalitate între

acțiunile inculpaților și moartea victimei, în sensul că,

urmare a acțiunii inculpaților, R.C. a intrat în apele canalului

Bega, producându-se decesul prin înec al acestuia.

Starea de fapt mai sus descrisă, verificată de

instanța de recurs, este susținută și cu declarațiile

martorilor ascultați în cauză.

În drept, faptele inculpaților B.P., S.C., F.E., A.C.,

Ș.C. și V.C. de a-l determina pe R.C. să intre în apă, cu

consecința morții acestuia, prin înec, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută în

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen

.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea s-a

realizat, în cazul fiecărui inculpat, prin acțiunea de determinare a

victimei, prin amenințări cu acte de violență, cărora

aceasta nu avea niciun motiv să nu le acorde crezare având în vedere

actele de violență exercitate de inculpați asupra celor trei

copii, să sară în apă. Aflată sub efectele puternice ale

sentimentului de teamă, victima a înotat cu intenția de a se îndepărta

de la malul pe care se aflau inculpații (B.P. și V.C.) care, pentru a

o împiedica să revină, au aruncat niște crengi în apă.

Victima R.C., care nu știa să înoate, având în vedere și

temperatura scăzută a apei, s-a înecat, cadavrul fiind găsit

ulterior, la un interval relativ lung de timp.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au

acționat cu intenție indirectă, în sensul că au

prevăzut rezultatul faptei lor, rezultat pe care, deși nu l-au

urmărit, l-au acceptat.

Inculpații nu aveau cunoștință de calitățile

de înotător ale lui R.C., dar din coroborarea probelor administrate în

cauză rezultă că au determinat-o pe victimă să intre

în apa a cărei temperatură era în jurul a cinci grade, în timp ce în exterior

temperatura se apropia de 0 grade. Având în vedere aceste împrejurări,

precum și vârsta inculpaților care aveau capacitatea psihică de

a aprecia critic conținutul și consecințele faptelor lor, corect

s-a reținut că aceștia au acceptat producerea rezultatului prin

neluarea în considerare a capacității victimei de a înota până

la celălalt mal și plecarea de la locul faptei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., ajutorul acestuia

dat inculpaților, prin observarea unor eventuale persoane care puteau

apărea în zona în care se aflau restul inculpaților, sporindu-le

acestora încrederea în comiterea infracțiunii, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la omor calificat,

prevăzută în art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i)

C.

pen

.

Instanța a reținut, în mod corect, agravanta

prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen

.,

deoarece toate faptele au fost comise de inculpați în loc public.

Drept consecință, nu se poate dispune achitarea

inculpaților în baza temeiurilor de drept indicate.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte

de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpați împotriva deciziei nr. 14/A din 28 ianuarie

2010 a

Curții de Apel

Timișoara, Secția penală.