ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 757/2011

Asupra recursurilor penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 246/PI din 11 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 12773/30/2002, Tribunalul Timiș în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. e) și art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților A.C.H.A., B.P.D., F.E., S.C.C., Ș.C. și V.C.I., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., de loviri sau alte violențe.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. e) și art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.A.F., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 180 alin. (1) C. pen., de complicitate la loviri sau alte violențe.

În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata A.C.H.A.fără antecedente penale la:

- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 mai 2002 la 10 martie 2003.

În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.P.D.,  fără antecedente penale la:

- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 mai 2002 la 10 martie 2003.

În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.E., zis E.,fără antecedente penale la:

- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 mai 2002 la 10 martie 2003.

În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C.C., zis „E.”,fără antecedente penale la:

- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 mai 2002 la 10 martie 2003.

În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.C., zis „C.„,  fără antecedente penale la:

- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 14 mai 2002 la 10 martie 2003.

În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C.l., zis „C.”,  fără antecedente penale la:

- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 14 mai 2002 la 10 martie 2003.

În temeiul art. 26 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.F. zis „A.O.P.”, fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 14 august 2002 la 10 martie 2003.

A constatat că în cauză nu au existat constituiri de părți civile.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 4 martie 2002, inculpatul B.P.D.,profitând de lipsa mamei sale B.A., plecată în delegație, a organizat în apartamentul în care locuia o petrecere la care a invitat mai mulți prieteni, condiții în care au dat curs invitației mai mulți tineri. Astfel, în seara acelei zile s-au prezentat la locuința lui B.D., printre alții și inculpații A.C.J.H.A., F.E., S.C., Ș.C., V.C., M.A.F., numiții C.C. și H.A., care a venit însoțit de prietena sa M.C. O parte dintre acești tineri (Ș.C., B.P.D., C.C.) au convingeri sataniste, neonaziste, iar alții simpatizează aceste orientări (A.C.H.A. și V.C.I.). În timpul petrecerii, aceștia au consumat alcool, au ascultat muzica și au navigat pe Internet accesând mai multe site-uri cu muzică și de tip satanist.

S-a mai reținut că din cauza muzicii ascultate la volum mare câțiva vecini au venit la apartamentul inculpatului B. și au solicitat tinerilor să nu mai facă gălăgie. Nemulțumiți că au fost atenționați, după plecarea vecinilor, inculpații s-au hotărât să meargă să-i bată, însă inculpatul B.P.D. nu a fost de acord. Acesta le-a spus prietenilor că lângă râul Bega, în apropiere de podul Ștefan cel Mare, se află o canalizare în care locuiesc mai mulți copii ai străzii care au creat greutăți locatarilor din bloc, făcând mizerie în casa scărilor și spărgând mai multe geamuri. După mai multe discuții inculpații au hotărât să se deplaseze la locul amintit de către B.P., ca să-i bată pe copiii străzii. Au părăsit apartamentul pentru aceasta A.C.H.A., B.P.D., F.E., S.C., Ș.C., V.C. și M.A.F.. Numiții C.C., H.A. și M.C. au refuzat să participe la activitatea propusă de inculpați. La plecarea din apartament inculpații A.C.H.A. și Ș.C. au luat câte o bâtă de baseball iar inculpatul S.C. a luat o ganteră.

Inculpații s-au deplasat pe B-dul G.D. spre canalul Bega, trecând pe lângă magazinul „.F." unde numitul B.P. era de pază. După ce au trecut de magazin, inculpații B.P.D., S.C. și V.C. au rupt crengi din copacii de la marginea străzii, apoi au continuat deplasarea până au ajuns la canalizarea deschisă situată pe Spl. N.T., lângă râul Bega, în fața blocului cu nr. 11 și la aproximativ 50 de metri de B-dul D. La lumina brichetelor inculpații au văzut că în canalizare se aflau trei copii ai străzii, R.C., B.C.V. și G.V. Inculpații le-au cerut acestora să iasă afară însă aceștia de frică au refuzat. Pentru a-i determina să părăsească adăpostul subteran, inculpatul Ș.C. a introdus în canal o creangă cu care a vrut să-i lovească. Deoarece nu au reușit să-i convingă să iasă, inculpatul Ș.C. i-a cerut lui M.A.F. să se deplaseze la apartament de unde să aducă o sticlă de țuică. După ce a primit sticla, inculpatul Ș.C. a înmuiat o cârpă în alcool, apoi a aprins-o și a aruncat-o în canalizare, incendiind câteva haine cu care cei trei copii ai străzii se acopereau pentru a putea dormi. Aceștia au stins focul și speriați le-au spus inculpaților că vor ieși afară cu condiția să nu-i bată. Inculpații le-au cerut să iasă spunându-le că nu vor păți nimic, astfel că cei trei copii au părăsit adăpostul subteran.

S-a mai reținut că în momentul în care au ieșit la suprafață, cei trei copii ai străzii au fost înconjurați de către inculpați, iar inculpata H.A. le-a cerut să îngenuncheze, aceștia s-au conformat și s-au așezat în genunchi pe placa de beton ce acoperea canalizarea, orientați cu fața spre imobilu și cu spatele spre râul Bega. Ordinea în care s-au așezat copiii străzii a fost următoarea: B.C.V. în direcția podului Ștefan cel Mare, G.V. în direcția Parcului Central, iar R.C. între cei doi. Inculpata A.C.H.A. le-a reproșat celor trei copii ai străzii că au comis mai multe furturi și că au creat neplăceri locatarilor din blocurile situate în zona gării. Copiii străzii nu au recunoscut reproșurile ce li s-au adus și la un moment dat inculpatul B.D., aflat în spatele lui B.C.V., ușor lateral în direcția podului Ștefan cel Mare, i-a lovit pe toți trei cu o creangă ruptă dintr-un copac. Imediat după aceasta le-au aplicat lovituri cu bâtele de baseball și inculpații H.A. și Ș.C., inculpatul F.E. cu piciorul, precum și inculpații S.C. și V.C. cu crengile pe care le aveau asupra lor. Pentru a scăpa de lovituri, B.C.V. și G.V. au fugit în direcția Parcului Central, urmăriți fiind de către inculpații S.C. și F.E., iar R.C. a coborât malul râului Bega până lângă cursul apei.

La câteva momente după aceasta toți inculpații (inclusiv inculpații S.C. și F.E. care au plecat în urmărirea fugarilor și inculpatul M.A.F. care a stat de pază la pod) s-au adunat pe partea superioară a malului, în zona unde se afla R.C. Aflată la o distanță de aproximativ 7 metri, inculpata A.C.H.A. i-a cerut lui R.C. să sară în râul Bega. A urmat apoi B.D., S.C., F.E. și Ș.C., care i-au cerut victimei același lucru. În timpul strigătelor, o parte dintre inculpați printre care H.A., Ș.C. și B.D., au coborât malul spre victimă. Nici unul dintre inculpați nu a întrebat victima dacă știe să înoate. Neavând nici o altă posibilitate de a scăpa, R.C. a sărit în apă și a început să înoate în direcția malului opus. Pentru a fi siguri că nu se întoarce la mal, inculpații B.P.D. și V.C. au aruncat crengile pe care le aveau asupra lor în apă. Inculpații au mai urmărit un timp cum victima înota după care au părăsit locul faptei și s-au deplasat la apartamentul lui B.D. unde au povestit celor rămași ce s-a întâmplat.

A mai reținut instanța de fond că la 1 aprilie 2002, a fost găsit în râul Bega, în apropiere de podul Modoș din Timișoara, cadavrul unei persoane de sex masculin în vârstă de aproximativ 15-20 ani. Identitatea cadavrului nu a putut fi stabilită din cauza stării de putrefacție, a lipsei actelor de identitate și a faptului că majoritatea părților corpului erau acoperite cu noroi din apă. Cu ocazia cercetărilor la fața locului, specialiștii criminaliști au reușit să preleve urma papilară a cadavrului de la degetul arătător al mâinii stângi. Această urmă a fost comparată cu cele din baza de date ale poliției. În raportul de constatare tehnico-științifică din 9 aprilie 2002 se arată că urma papilară prelevată de la cadavrul de sex masculin cu identitate necunoscută, găsit la 1 aprilie 2002 în zona podului Modoș este identică cu amprenta de la degetul arătător al mâinii drepte a minorului R.C.. În acest fel s-a stabilit că victima găsită decedată în râul Bega la data de 1 aprilie 2002 este R.C.. Pentru a se afla cauzele decesului s-a dispus necropsierea cadavrului victimei R.C. În raportul medico-legal din 4 aprilie 2002 se arată că moartea lui R.C. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec. Despre data decesului, în raport se arată că acesta a survenit în urmă cu 3-5 săptămâni (raportat la data autopsiei care a fost 4 aprilie 2002). Cu ocazia necropsiei nu au fost găsite semne de violență și nici afecțiuni ale organelor interne. În urma efectuării examenelor toxicologice s-a constatat că victima avea o alcoolemie de 0,55%0.

Prin Decizia penală nr. 14/A din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 12773/30/2002 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații A.C.H.A., B.P.D., F.E., S.C.C., Ș.C., V.C.I. și M.A.F. împotriva sentințe penale nr. 297/PI din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a decide astfel, s-a reținut în esență că starea de fapt și încadrarea juridică stabilite de instanța de fond sunt corecte, rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, că inculpații prin declarațiile pe care le-au dat în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești au recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor calificat, făcând însă unele nuanțări cu privire la faptul că victima s-a aruncat singură în apă fără a fi constrâns, că acesta știa să înoate, aspecte contrazise de împrejurările reținute în mod corect de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații A.C.H.A., F.E., S.C.C., Ș.C., V.C.I., M.A.F. și B.P.D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

- inculpata A.C.H.A. prin apărător a învederat că interpretarea abuzivă a probelor a condus la condamnarea inculpaților.

A invocat încălcarea unor aspecte de procedură constând în

nelegala compunere a completului de judecată, în sensul că astfel de cauze sunt judecate de judecători specializați în materie, aspect care atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., situație care se circumscrie dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Un alt aspect care impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond constă în lipsa referatului de evaluare a minorilor, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 7 C. proc. pen. A arătat că Legea nr. 356/2006 a introdus obligativitatea acestuia, iar ancheta socială nu poate acoperi acest referat, aspect care atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) teza finală.

De asemenea, faptul că nu s-a citat Autoritatea Tutelară atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen.

A apreciat că hotărârile pronunțate au încălcat dispozițiile art. 485 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la publicitatea ședinței de judecată. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a învederat că o a doua categorie de critici se referă la greșita aplicare a legii, și anume:

- instanța a dispus condamnarea inculpatei pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, arătând că aceasta nu a exercitat violențe asupra victimei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 13 C. proc. pen., apreciind că se impune achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

- instanțele au comis o gravă eroare de fapt care a dus la greșita condamnare a inculpatei.

Faptul că nu s-a făcut identificarea locului în care era înhumat R.C., coroborat cu celelalte probe administrate, impune aplicarea în cauză a principiului in dubio pro reo și achitarea inculpatei.

A invocat Decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca practică judiciară.

- a mai învederat că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la o probă de natură să influențeze soluția procesului, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., astfel din declarația mamei lui R.C., R.A., rezultă că aceasta a fost cu fiul său la cules de vie, în septembrie 2002 or cadavrul pescuit în aprilie 2002 nu putea fi al acestuia.

Inculpații F.E., V.C.I., Ș.C. și M.A.F., au invocat aceleași motive arătând, în plus, că la dosar nu există procesul-verbal de la a doua exhumare a cadavrului și că în practica judiciară se reține că în cazul infracțiunii de omor trebuie definită exact participația fiecăruia, ceea ce nu se verifică în hotărârea recurată.

A solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Timiș, apreciind că există motive de nulitate absolută, iar în subsidiar, achitarea inculpaților în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatului S.C.C., a solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, apreciind că urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, că inculpatul nu a fost asistat de apărător și că nu a fost efectuat referatul de evaluare a inculpatului.

Cu privire la existența faptei, a arătat că nu s-a stabilit cu certitudine dacă aceasta există, precizând că mama victimei nu a fost chemată să identifice cadavrul. A arătat că există contradicții între exhumarea din 2002 și exhumarea din 2004. însubsidiar a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul B.P.D., a solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.

A invocat lipsa de apărare a inculpatului la urmărirea penală, iar referitor la dispoziția instanței din încheierea din 16 iunie 2004, a arătat că, în condițiile în care apărătorii au solicitat efectuarea expertizei A.D.N. și a expertizei dactiloscopice, instanța nu s-a pronunțat în condițiile în care din expertiza A.D.N. efectuată de un expert privat rezultă că, cadavrul, nu aparține lui R.C.

A mai arătat că, din suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că probele A.D.N. au fost prelevate la data de 9 mai 2008, deci cu o lună înainte de exhumare.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate de inculpați dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.

Criticile formulate de recurenții inculpați au constituit motive de apel care au fost examinate de instanța de prim control judiciar, aspecte ce se regăsesc în considerentele deciziei recurate și în soluția adoptată.

Instanța de recurs examinând fiecare critică formulată de inculpații recurenți cu referire la cazurile de casare invocate constată următoarele:

Cu privire la excepția nulității absolute a „urmăririi penale” invocată de inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în prima fază, organele de cercetare penală au efectuat cercetarea la fața locului, identificarea victimei, au audiat inculpații, martorii, însă activitatea de urmărire penală s-a efectuat de către procuror, dovada făcând-o dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, (dosar care conține 224 file), aspect pe care, de altfel, în mod corect l-a reținut instanța de control judiciar.

Potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 174-175 C. pen., or, în cauză contra susținerilor inculpaților nu s-au încălcat aceste dispoziții legale.

În aceste condiții, cererea inculpaților de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale este neîntemeiată.

Dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. reglementează cazurile obligatorii când instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale și anume: în cazul nerespectării dispozițiilor privitor la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, or, din verificarea lucrărilor dosarului nu rezultă incidența vreunei situații dintre cele imperativ reglementate de textul de lege menționat.

În mod corelativ, aspectele invocate de inculpații recurenți vizând nelegala compunere a completului de judecată în sensul că astfel de cauze sunt judecate de judecători specializați în materie, lipsa referatului de evaluare a minorilor, necitarea Autorității tutelare în cauză, încălcarea dispozițiilor art. 485 alin. (2) C. proc. pen. privind caracterul nepublic al ședinței de judecată nu justifică incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. pen. Judecătorii investiți cu soluționarea cauzei sunt specializați în materia judecării infracțiunilor săvârșite de inculpați minori, în virtutea legii.

Totodată, aspectele privind lipsa referatului de evaluare a minorilor și necitarea în cauză a autorității tutelare nu conduc la aplicarea dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. întrucât acestea nu sunt cazuri de nulitate absolută dintre cele expres limitativ prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În condițiile date inculpații nu au făcut dovada vătămării ce li s-a produs, vătămare care potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen. nu putea fi înlăturată decât prin anularea actelor menționate.

Cu toate acestea, se constată că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 482 alin. (1) și (2) C. proc. pen. avându-se în vedere și dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 60/2006, la dosarul cauzei (vol. I și II) existând referatul de anchetă socială în două exemplare întocmite de persoanele desemnate de autoritatea tutelară a Consiliului local în a cărei rază teritorială domiciliază inculpații minori, la data săvârșirii faptei.

Cu privire la publicitatea ședinței de judecată se reține că nulitatea absolută operează doar atunci când se judecă în mod nepublic, regula fiind aceea a publicității ședinței de judecată, ca principiu care guvernează procesul penal în faza de judecată.

Referitor la critica formulată în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru soluționarea cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că din declarația mamei victimei rezultă că din momentul dispariției victimei și până la data când a auzit de decesul fiului său nu l-a mai văzut pe acesta. Acest aspect a fost avut în vedere de instanță și apreciat în contextul întregului material probator administrat în cauză.

Așa cum a reținut prima instanță, inculpații s-au deplasat împreună pe Splaiul N.T. din Timișoara unde știau că într-o gură de canal se adăpostesc mai mulți copii ai străzii, despre care inculpatul B.P. a susținut că „au creat greutăți locatarilor din bloc, făcând mizerie în casa scărilor și spărgând mai multe geamuri".

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. de omor calificat, se constată că aceasta a fost săvârșită de inculpați, împrejurările comiterii faptei fiind susținute de întreg materialul probator administrat în cauză.

Inculpații nu au contestat, în părți esențiale, faptele petrecute până în momentul în care au ajuns la gura de canal situată pe malul canalului Bega cu intenția de a discuta cu copii care locuiau în acel loc. Toți au recunoscut că au plecat de la locuința inculpatului B. spre locul anterior indicat, că au avut asupra lor mai multe obiecte contondente, că i-au determinat pe cei trei copii ai străzii - G.V.B., C.V. și R.C., prin amenințări, să părăsească gaura de canal în care aceștia dormeau și că i-au supus unor violențe. Este neîndoios că, cei trei au fost supuși unor acte de violență, fizice și psihice, de natură a le fi insuflat teamă de inculpați; sub imperiul unei astfel de emoții doi dintre ei au fugit de la locul faptei iar unul s-a retras spre malul apei.

Așa cum rezultă din declarația inculpatei A.C.H.A., dată în fața instanței la data de 10 februarie 2003, în momentul în care cel de-al treilea copil a ajuns la aproximativ un metru de apa canalului Bega toți inculpații prezenți la fața locului i-au cerut să sară în apa. Această declarație se coroborează cu cea din faza de urmărire penală când inculpata a relatat că după ce inculpatul Ș.C. i-a cerut tânărului rămas la fața locului să sară în apă, pentru că în caz contrar îl bate, toți i-au strigat acestuia să intre în apă. Acesta a arătat că inculpații S.C.C., zis E., și V.C.I., zis C., au fugit după cei doi copii ai străzii care au plecat de la fața locului (G.V. și B.C.V.) însă, după ce s-au convins că nu-i pot prinde, s-au întors în locul în care se aflau ceilalți inculpați și au coborât spre malul canalului Bega, unde se afla cel de al treilea băiat.

Această împrejurare se coroborează cu susținerile inculpatului B.P.D., care, în declarația de la filele 12-13 din dosarul de urmărire penală, în prezența apărătorului și a părintelui, a arătat că el împreună cu C. (V.C.I.), C. (Ș.C.), H. (A.C.H.A.) și E. (F.E.) au „ coborât puțin pe malul apei și C. și C. i-au spus boschetarului „S.". Același inculpat a mai arătat că, după ce „boschetarul„ a sărit în apă, el împreună cu inculpatul V.C.I. (C.) au aruncat cu niște crengi după acesta, fără a-l nimeri.

De asemenea, inculpatul F.E., (în declarația de la fila 21 din dosarul de urmărire penală) a arătat că, după ce inculpatul C. i-a cerut „boschetarului" să intre în apă același lucru l-au făcut și inculpații B.P.D. (D.) și H.A. Potrivit aceluiași inculpat s-au mai auzit și alte voci care i-au cerut să sară în apă, lucru pe care, în final, victima l-a și făcut.

Tot astfel, inculpatul V.C.I., în declarația de la (fila 47 din dosarul dosar urmărire penală) a arătat: „Mai multe dintre cunoștințele mele i-au cerut tânărului boschetar să sară în apă”.

Toate acestea conturează convingerea că inculpații B.P.D., S.C.C., F.E., A.C.H.A., Ș.C. și V.C.I. l-au determinat pe R.C. să sară în canalul Bega, fapt ce a fost realizat prin amenințări cărora victima le-a dat crezare datorită atitudinii violente a inculpaților și a numărului mare al acestora.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A.F., din chiar declarația acestuia, de la filele 54-55 din dosar urmărire penală, care se coroborează cu cea a inculpatului Ș.C. de la fila 65 verso, rezultă că acesta, la solicitarea celui din urmă, a stat de pază, lângă podul din apropiere, în timp ce ceilalți inculpați erau implicați în activitățile deja arătate mai sus.

Aspectul legat de identitatea cadavrului descoperit în canalul Bega la data de 01 aprilie 2002, și anume dacă cel găsit înecat era R.C. este lămurit de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, în procesul verbal întocmit de I.P.J. Timiș, semnat de plutonierul major A.A. - existent la fila nr. 1 dosar de urmărire penală se consemnează: „Azi data de mai sus ( 05 martie  2002), am fost anunțat telefonic de plutonierul S.V. dispecer P.M.T. despre faptul că la Poliția TF - Gara de Nord s-au prezentat doi copii ai străzii care au reclamat faptul că în jurul orelor 0,30, lângă podul de pe str. D. au fost agresați de mai mulți indivizi după care aceștia au aruncat un copil al străzii în canalul Bega. Față de cele sesizate, am luat măsura dirijării unui echipaj la Postul de Poliție T.F. Gara de Nord, care au stabilit că cei doi copii ai străzii sunt numiții: 1. B.C.V.; 2. G.V.

Cei doi copii au relatat verbal cele întâmplate, respectiv aruncarea în canalul Bega a altui copil declarând că acesta „se numește R.C. de 14 ani, ", proces verbal care confirmă starea de fapt reținută de instanța de fond.

La fila 2 a aceluiași dosar de urmărire penală, se află un proces verbal, în care se consemnează : unde se aflau 2 copii ai străzii care susțineau că au fost bătuți de 10-12 indivizi îmbrăcați în negru, cu păr lung printre care și o fată, care erau înarmați cu pari având un capăt rotund cu cuie și care au aruncat pe un al 3-lea copil al străzii pe nume R.C. din Sânnicolau Mare în canalul Bega pe str. N.T., în dreptul imobilului, proces verbal semnat de polițiștii sergent major G.D. și M.S., proces verbal care de asemenea confirmă starea de fapt din rechizitoriu, potrivit cărora inculpații sunt vinovați de decesul prin înec al victimei.

La fila nr. 15 dosar urmărire penală se află procesul verbal de cercetare la fața locului, în care se consemnează că la data de 01 aprilie 2002 „ cadavrul se afla pe malul drept al Canalului Bega la 200 metri de podul Modos. cadavrul unei persoane de gen masculin de 15-20 ani (...)", pe același proces verbal, făcându-se mențiunea : „identificat R.C."

La filele nr. 30-34 dosar urmărire penală se află procesul verbal de constatare tehnico-științifică din 09 aprilie 2002 întocmit de Poliția municipiului Timișoara - Serviciul Criminalistic care concluzionează : „cadavrul cu identitățile necunoscute de sex masculin găsit la data de 01 aprilie  2002 în canalul Bega - Podul Modos, a fost identificat în evidența dactiloscopică locală ca fiind R.C., ", astfel că este identificată și victima.

Deși inculpații au contestat susținerile parchetului în sensul că persoana de sex masculin descoperită în canalul Bega este R.C., adică victima care a fost determinată de ei ca în noaptea de 4/5 martie 2002, să sară în apă, probele administrate în ambele faze ale procesului penale dovedesc contrariul.

Astfel, concluziile raportului medico-legal din 04 aprilie 2002, întocmit de I.M.L. Timișoara (filele 165-166 din vol. I al dosarului de urmărire penală), avizate de comisia de control și avizare a actelor medico-legale din cadrul aceleiași instituții (fila 164 dosar urmărire penală) rezultă că moartea persoanei al cărei cadavru a fost supus expertizei a fost de natură violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec.

Totodată, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 09 aprilie 2002 (filele 29 - 37 din vol. II al dosarului parchetului) impresiunea degetului arătător de la mâna stângă prelevată de la cadavrul cu identitate necunoscută de sex masculin găsit la data de 01 aprilie 2002 în Canalul Bega - Podul Mozoș prezintă elementele dactiloscopice caracteristice coincidente ca formă și plasament cu impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a lui R.C., persoană a cărei fișă dactiloscopică se află în evidența organelor de politie. În mod corelativ, ultima expertiză medico-legală - examen A.D.N. -, efectuată la solicitarea instanței de I.N.M.L. Mina Minovici București, efectuată asupra fragmentelor de os (femur, humerus, tibie), prelevate la exhumarea dispusă de tribunal și efectuată la data de 09 iunie 2008 (evidențiată în cuprinsul planșei foto de la filele 331-334 din vol. II al dosarului instanței) a concluzionat că persoana decedată de sex masculin este numitul R.C., fiul numitei R.A. De altfel, prin același raport de expertiză au fost confirmate și primele analize de A.D.N., ale căror concluzii au fost menționate în cuprinsul R.E.M.L. din 12 octombrie 2004, întocmit de I.M.L. Timișoara.

Toate aceste constatări ale specialiștilor, coroborate cu declarațiile asistenților sociali B.M. și S.L.C., potrivit cărora după data de 05 martie  2002 R.C. nu a mai fost văzut în locurile și de prietenii cu care acesta își petrecea timpul (declarațiile de la filele 89-90 din dosarul de urmărire penală) determină concluzia că, cadavrul descoperit aparține acestuia și că există legătură de cauzalitate între acțiunile inculpaților și moartea victimei în sensul că urmare acțiunii inculpaților, R.C. a intrat în apele Canalului Bega producându-se decesul prin înec al acestuia.

Starea de fapt mai sus descrisă, verificată de instanța de recurs este susținută și cu declarațiile martorilor ascultați în cauză.

Astfel, în declarația existentă la fila nr. 75 dosar urmărire penală, martorul H.A.M., participant la petrecerea organizată în noaptea datei de 4/5 martie 2002 la locuința inculpatului B.P.D., precizează : „Îmi aduc aminte că proprietarul apartamentului era un tânăr brunet, numit „D.". După ce am ajuns la apartament cu prietena mea a apărut o tânără numită „H.„ care cred că a venit însoțită de un tânăr", același martor mai precizează : „Am recunoscut printre tinerii care se aflau în apartament, pe C. și pe U."

În aceeași declarație, martorul precizează că i-a auzit pe tinerii care se aflau la chef că vor să meargă să bată pe cineva, dar nu a înțeles despre cine era vorba, că la scurt timp după această discuție tinerii au părăsit apartamentul iar el (martorul) împreună cu prietena sa și cu U. au rămas într-o cameră; la scurt timp (15-20 min.) a apărut un tânăr pe care l-au văzut la chef și care a luat o sticlă cu alcool, apoi a plecat.

Declarația martorului indică persoanele care s-au aflat la acel „chef, dovedește luarea de către aceștia a rezoluțiilor infracționale de a săvârși infracțiunea și confirmă rechizitoriul în partea privind folosirea alcoolului pentru a-i determina pe „copiii străzii" - prin incendierea hainelor pe care le foloseau pentru a se acoperi - să iasă din canalul în care se adăposteau în acea noapte.

În continuarea aceleiași declarații, martorul a precizat că după aproximativ 20 minute, grupul de tineri a revenit în apartament și au povestit că s-au legat de un boschetar, care a sărit în Canalul Bega. A mai relatat că din discuția tinerilor a rezultat că l-au amenințat pe acesta cu bătaia. Ceea ce dovedește cauza decesului victimei R.C. este raportul medico-legal existent la filele nr. 86, 87 dosar primă instanță care a concluzionat că moartea numitului R.C. (C. șa. - în partea introductivă a raportului, numele fiind corect menționat), a fost de natură violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec, că aceasta poate data de 3-5 săptămâni."

Prin declarația de la fila nr. 76 dosar urmărire penală, martorul G.V. (martor înscris în procesul verbal existent la fila nr. 1 dosarul de cercetare penală al poliției) a precizat că într-o noapte (fără a preciza data exactă), a auzit vocea unei tinere care le cerea tuturor să iasă afară și că la un moment dat, tânăra a aruncat dintr-un flacon de plastic benzină în adăpost și a incendiat plapuma cu care se acopereau. A mai precizat că după ce tânărul a renunțat să o mai urmărească, s-a uitat la ce se întâmpla și cu acea ocazie a văzut cum 4 tineri „l-au prins pe C. de mâini și de picioare și l-au aruncat în Bega de pe mal; aruncat în apă, C. a dat de câteva ori din mâini după care a dispărut sub apă". În același sens este și declarația martorului B.C.V. - la rândul său martor ocular, care a relatat despre un „copil al străzii și despre victima R.C." (fila nr. 78 Dosar de urmărire penală nr. 336/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș).

În drept, faptele inculpaților B.P.D., S.C.C., F.E., A.C.H.A., Ș.C. și V.C.I. de a-l determina pe R.C. să intre în apă, cu consecința morții acestuia, prin înec, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective infracțiunea s-a realizat, în cazul fiecărui inculpat, prin acțiunea de determinare a victimei, prin amenințări cu acte de violență, cărora acesta nu avea nici un motiv să nu le acorde crezare având în vedere actele de violență exercitate de inculpați asupra celor trei copii descoperiți în canalul de pe malul Canalului Bega, să sară în apă. Aflată sub efectele puternice ale sentimentului de teamă, victima a înotat cu intenția de a se îndepărta de la malul pe care se aflau inculpații (B. și V.) care, pentru a o împiedica să revină, au aruncat niște crengi în apă. Victima R.C., care nu știa să înoate, având în vedere și temperatura scăzută a apei, s-a înecat, cadavrul acestuia fiind găsit ulterior, la un interval relativ lung de timp, în apropierea Podului M.

Sub aspectul laturii subiective inculpații au acționat cu intenție indirectă, în sensul că au prevăzut rezultatul faptei lor, rezultat pe care, deși nu l-au urmărit, l-au acceptat.

Inculpații nu aveau cunoștință de calitățile de înotător ale lui R.C. dar din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că au determinat-o pe victimă să intre în apa a cărei temperatură era în jurul a cinci grade, în timp ce în exterior temperatura se apropia de 0 grade. Având în vedere aceste împrejurări, precum și vârsta inculpaților care aveau capacitatea psihică de a aprecia critic conținutul și consecințele faptelor lor, corect s-a reținut că aceștia au acceptat producerea rezultatului prin neluarea în considerare a capacității victimei de a înota până la celălalt mal și plecarea de la locul faptei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A.F., ajutorul acestuia dat inculpaților, prin observarea unor eventuale persoane care puteau apărea în zona în care se aflau restul inculpaților, sporindu-le acestora încrederea în comiterea infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Instanța a reținut, în mod corect, agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. deoarece toate faptele au fost comise de inculpați în loc public. Din această perspectivă, în forma în care a fost redată, nu se poate reține incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. drept consecință nu se poate dispune achitarea inculpaților în baza temeiurilor de drept indicate.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților se constată că instanța a ținut seama de limitele speciale ale pedepsei, astfel cum acestea sunt reduse la jumătate, potrivit art. 109 C. pen., de modul concret în care fost comisă fapta, de persoanele inculpaților, minori la data comiterii infracțiunii, de comportamentul procesual al acestora, relativ sincer cu privire la majoritatea aspectelor cauzei, precum și de urmările produse - suprimarea vieții umane. Pentru că inculpații au acționat împreună instanța a mai reținut în sarcina acestora, în mod corect, și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., aceea a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Totodată, instanța a mai luat în considerare și comportamentul anterior al inculpaților, caracterizat prin lipsa unor antecedente penale și frecventarea unor instituții de învățământ facultativ.

Astfel, pedeapsa aplicată fiecărui recurent-inculpat atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare este just individualizată dându-se eficiență dispozițiilor art. 52 C. pen. privind scopul acesteia.

Cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, vizând dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații A.C.H.A., F.E., S.C.C., Ș.C., V.C.I., M.A.F. și B.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 12773/30/2002, pe care o menține ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.C.H.A., F.E., S.C.C., Ș.C., V.C.I., M.A.F. și B.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 12773/30/2002.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2011.