ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1150/2011

Asupra recursurilor penale de față;

Prin Sentința penală nr. 460 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța au fost condamnați inculpații P.I. și P.T. la 13 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL Constanța la plata sumei de 396 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, a sumelor de 4.500 RON daune materiale și 30.000 RON daune morale către partea civilă B.V., precum și a sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă B.D.G..

Prin aceeași sentință, s-au respins pretențiile civile formulate de B.C. - moștenitor al victimei decedate, precum și celelalte pretenții civile formulate de către părțile civile B.V. și B.D.G..

Pentru a pronunța soluția, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații P.I. și P.T. erau angajați pe o perioadă determinată, ca muncitori piscicoli, la SC C.P. SRL Medgidia, la crescătoria piscicolă T., unde, alături de ceilalți șase angajați permanenți ai societății, aveau și atribuții de pază a bunurilor.

În seara zilei de 29 octombrie 2004, după o înțelegere anterioară, martorul B.I. i-a propus victimei B.A., cu care era vecin, dar nu rude, să îl însoțească cu căruța sa, la iazul T., pentru a bracona pește cu plase de pescuit. După ce au pus un număr de cincisprezece setci, acoperite cu o pătură și o barcă pneumatică cu două vâsle, în jurul orelor 22,00, s-au deplasat împreună cu căruța din satul Seimenii Mici către iazul T., unde s-au oprit la circa 200 metri de crescătorie și au așteptat să se întunece bine. În jurul 22,00, s-au apropiat de iaz, pentru a întinde plasele de pescuit în apă, însă au fost surprinși de paznicii crescătoriei și de aceea au încercat să fugă. Întrucât calul s-a împiedicat, martorul B.I. a coborât din căruță și a fugit spre deal, lăsând-o pe victimă singură în căruță. Din declarațiile acestui martor a rezultat că observase mai multe siluete, o altă căruță, o barcă ce venea la mal și, crezând că toate aparțin paznicilor, s-a ascuns la circa 50 - 100 de metri de căruță, printre buruieni, a fost urmărit de câțiva paznici și chiar a auzit focuri de armă în spatele său. Din locul în care se ascunsese, martorul a auzit zgomote caracteristice unor lovituri și a văzut că victima era lovită de către paznici, apoi a observat că paznicii au dus victima și căruța spre clădirile fermei, motiv pentru care și el a plecat acasă.

În dimineața zilei de 30 octombrie 2004, lucrătorii Postului de poliție Seimeni au fost sesizați de către martorul M.C., administratorul SC C.P. SRL, cu privire la împrejurarea că, în cursul nopții, angajații societății au depistat un braconier pe malul iazului mare T., cu o căruță în care se aflau plase de pescuit și că l-au condus la sediul fermei piscicole, pentru a-l pune la dispoziția organelor de urmărire penală. Ca urmare a acestei sesizări, agenți de poliție în cadrul Postului de poliție Seimeni, martorii M.L. și P.N. s-au deplasat cu un autoturism la sediul fermei piscicole, unde au ajuns în jurul orelor 07,30, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni la regimul pescuitului. Din declarațiile celor doi agenți de poliție, rezultă că atunci când au ajuns la ferma piscicolă, au găsit-o pe victima B.A. așezată ghemuit pe platoul betonat al fermei, direct pe ciment, lângă clădirea administrativă, vorbind greu, având hainele ude și plângându-se de dureri. Când a observat că aceasta prezenta o vânătaie la ochiul stâng și o umflătură la obrazul stâng, martorul M.L. le-a reproșat paznicilor că au bătut-o, dar aceștia nu au comentat. Singurul care a comentat a fost inculpatul P.I., care a susținut că victima ar fi căzut din căruță, când aceasta s-a răsturnat. Atunci polițistul a verificat căruța și a observat în coșul acesteia mai multe pietre, făcând remarca retorică în sensul că dacă s-a răsturnat căruța, de ce nu au căzut și pietrele de acolo?! Cei doi lucrători de poliție le-au cerut paznicilor să îi dea haine uscate victimei și să o ducă în clădire pentru că tremura de frig, așa încât aceasta a fost schimbată de hainele ude, introdusă într-o cameră a paznicilor, unde, pentru a se încălzi, i s-au oferit o țigară și o cafea.

Cei doi polițiști au întocmit un proces-verbal de sesizare și constatare la fața locului, în care au consemnat că au identificat un număr de 15 setci, dintre care 10 monofilament și 5 din ață de relon, cu plute, radină și cadulă, despre care victima a relatat că îi aparțin și că a încercat în cursul nopții să le folosească la prins pește din crescătoria T.. În procesul-verbal, s-a mai consemnat că victima prezenta urme de lovituri la față și urechea stângă, plângându-se de dureri de spate, mâini și picioare. Când au rămas singuri în cameră cu victima, cei doi lucrători de poliție au întrebat-o dacă fusese bătută, iar aceasta a răspuns că o bătuseră, fără însă a preciza cine anume, apoi i-a rugat pe polițiști să o ducă mai repede acasă. Victimei i s-a dat procesul-verbal să îl semneze, iar cei doi lucrători de poliție au luat hotărârea, după ce s-au consultat telefonic cu șeful de post, să o transporte la spital. Când a fost ajutată de paznici să se deplaseze spre autoturismul cu care veniseră polițiștii, victimei i s-a făcut rău și a leșinat și nu și-a revenit nici când i s-a dat cu oțet la nas. Cei doi polițiști au transportat-o pe victimă imediat la Spitalul Orășenesc Cernavodă, iar pe drum au observat că aceasta nu mai răspundea la întrebări, ci respira greu. La Spitalul Cernavodă, victima a fost adusă la orele 09,40, cu diagnosticul de șoc hipotermic, comă de gradele II - III, posibil politraumatizat, iar la orele 09,49, s-a solicitat o ambulanță, care a preluat-o la orele 09,53 și a transportat-o la Spitalul Municipal Medgidia, unde a ajuns la orele 10,20 și a primit îngrijiri medicale de urgență între orele 10,25 și 10,35. Întrucât starea era gravă, victima a fost transferată cu aceeași ambulanță la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, unde a fost adusă la orele 11,10, în unitatea de primiri urgențe, cu diagnosticul de comă de etiologie neprecizată, colaps, hipotermie, în observare traumatism prin agresiune. După acordarea îngrijirilor medicale de urgență și examinarea pluridisciplinară, victima a fost internată în secția medicală de terapie intensivă la orele 13,15, cu diagnosticul prezumtiv de comă profundă, politraumatism, hematom hepatic subcapsular, colaps, șoc hipotermic, însă cu toate îngrijirile acordate, la orele 17,00, aceasta a decedat.

În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, avizat sub numărul x/2006 din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M.M. București, s-a concluzionat că moartea victimei B.A. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă unui traumatism toracico-pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral și atelectazie pulmonară posttraumatice, în cadrul unui politraumatism cranio-cerebral (hematom periorbitar stâng, tumefacție obraz stâng, plagă plesnită sprâncenoasă stânga, plăgi contuze la buze, echimoze, cu hemoragie subarahnoidiană și sânge în ventriculii cerebrali), vertebral-cervical (infiltrat hemoragie latero-cervical bilateral și perihioidian), toracico-abdominal (fracturi costale C7-10 stânga scapular, C8 dreapta medio-clavicular, C8-9 dreapta scapular, infiltrat hemoragie mezenter și ruptură de mezocolon transvers) și membre (echimoze, excoriații și tumefacții), favorizată de expunerea la frig. S-a apreciat că leziunile de violență au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, corp dur alungit, cu mențiunea că leziunile de la nivelul gâtului au putut fi produse prin comprimare digitală în acțiunea de sugrumare și că leziunile au legătură directă cu cauza morții. În sângele recoltat la necropsie aparținând grupei sanguine 01 s-a constatat o alcoolemie de 1 gram ‰. Medicul legist a precizat că tratamentul aplicat atât în urgență, cât și în timpul internării a fost indicat și corect efectuat.

Până la sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, organele de poliție din cadrul Poliției orașului Cernavodă au efectuat cercetări în zona crescătoriei piscicole, ocazie cu care au fost identificate la ferma piscicolă patru bâte cu lungimi între 0,85 m și 1,20 m, în camera paznicilor, folosite pentru autoapărare, precum și două bâte în căruța victimei.

De asemenea, în zona în care fusese prinsă victima au fost găsite un număr de 5 tuburi cartuș de vânătoare folosite, despre care martorul B.I. a relatat că proveneau de la focurile executate de paznici în cursul nopții, în timpul urmăririi. Despre aceste tuburi, inculpatul P.I. a declarat că proveneau de la arma sa de vânătoare, cu care executase mai multe focuri în dimineața de 28 octombrie 2004, când vânase grauri, iar nu în cursul nopții de 29 - 30 octombrie 2004, când fusese depistată victima. Acest aspect însă s-a dovedit irelevant întrucât nici o persoană nu a fost rănită de o armă de foc în noaptea când a fost ucisă victima.

În prima fază a cercetărilor, când a fost audiat atât de organele de poliție, cât și de către procuror, la data de 30 octombrie 2004, un angajat al crescătoriei piscicole, martorul P.C.N. a declarat că, după ce a fost prinsă, victima a fost agresată atât lângă căruță, cât și după ce a fost condusă la fermă, de către inculpații P.I., P.T., precum și de numiții B.V., P.D., P.B.C. și I.F., fiind lovită cu parii peste tot corpul, în mod repetat, timp de circa o oră, cele mai multe și intense lovituri aplicându-le inculpatul P.I. zis "P.". Martorul a precizat că el însuși îi aplicase o lovitură victimei, însă cu un bici peste o palmă, iar nu în altă parte a corpului, din cauză că văzuse în căruță mai multe pietre, în condițiile în care de regulă braconierii îi atacau pe paznicii crescătoriei cu pietre. De asemenea, martorul a făcut vorbire și de un anume S., despre care însă nu s-a dovedit ulterior că fusese la fermă în noaptea respectivă, acesta fiind o persoană din afara fermei care îi mai ajuta pe angajați la pescuit.

Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel inculpații P.I., P.T., părțile civile B.V., B.D.G., B.C. și partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL Constanța cu privire atât la acțiunea penală, cât și la acțiunea civilă.

Prin Decizia penală nr. 90/P din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile declarate de inculpații P.I. și P.T. și partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL Constanța, a desființat în totalitate Sentința penală nr. 460 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., i-a achitat pe apelanții inculpați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de părțile civile.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de părțile civile B.V., B.D.G., B.C. și a casat decizia atacată cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel deoarece există contradicție între considerente și dispozitiv prin indicarea ca temei al achitării a art. 10 lit. d) C. proc. pen. în condițiile în care a motivat că fapta nu a fost comisă de inculpați, respectiv nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile.

Cu ocazia rejudecării, s-au constatat următoarele:

În susținerea apelurilor, apelanții inculpați au motivat că probatoriul este incert și contradictoriu, nu au săvârșit fapta, solicitând achitarea.

Pentru apelantele părți civile B.V., B.D.G. și B.C., avocatul a precizat că partea civilă B.C. a formulat apel în ceea ce privește latura penală a cauzei, iar apelurile primelor două părți civile vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.

Astfel, în ceea ce privește latura penală a cauzei, părțile au susținut că victima a fost bătută și abandonată și se impune condamnarea inculpaților P.I. și P.T. la cuantumul maxim al pedepsei prevăzut de lege.

Cu privire la latura civilă a cauzei, au considerat că acțiunea civilă formulată de B.V. ar fi trebuit să fie admisă în totalitate, pretențiile exprimate de aceasta fiind inferioare în raport cu prejudiciul suferit.

Prin Decizia penală nr. 90/P din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.I., P.T., de părțile civile B.V. și B.D.G., B.C. și de partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL împotriva Sentinței penale nr. 460 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Constanța.

Verificând în baza competențelor legale modul în care s-au aplicat dispozițiile legale referitoare la garanțiile procesuale, a regulilor de procedură în fazele anterioare ale cauzei (urmărire penală, judecata în primă instanță), s-a constatat că atât inculpații P.I. și P.T., cât și celelalte părți au dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistență juridică calificată și au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în ședințe publice, a probelor acuzării - martori, înscrisuri, examinări medico-legale precum și a probelor apărării - audieri martori, înscrisuri privind acțiunea civilă, circumstanțele personale inculpaților; în condițiile în care apărarea solicită efectuarea unei expertize medico-legale pe baza actelor de la dosar pentru a se verifica "zdrobirea" ca leziune a decesului victimei, iar Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "M.M." București a comunicat cu Avizul nr. x/2008 din 27 iunie 2008 că "Leziunile traumatice au fost prin ele însele tanatogeneratoare indiferent de intervenția factorului termic. Termenul de sindrom de zdrobire e inadecvat cazului de față și se referă la zdrobiri întinse de masă musculară și părți moi, termenul corect fiind de strivire", aprobând raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, nu este utilă efectuarea unei expertize medico-legale de către I.N.M.L. "M.M." București deoarece nu au apărut date noi și nu sunt nulități ale actelor medico-legale efectuate în cauză. În același sens, se are în vedere și "Avizul" aceleiași Comisii Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. "M.M." București nr. x/2008 din 25 iunie 2009 (emis în apel cu ocazia judecății), care confirmă actele medico-legale efectuate anterior, dar și explicitează că "Nu se confirmă din punct de vedere medical concluzia Prof. Dr. F.V. expusă în referatul din 10 noiembrie 2005, conform căreia decesul s-a datorat șocului hipotermic și sindromului de zdrobire. Sindromul de zdrobire (termenul corect: sindrom de strivire, crush syndrome) poate apare și în cadrul unor traumatisme întinse musculare și de părți moi, cu creșteri importante ale nivelurilor serice ale creatinkinazei, potasiului, ureei și creatininei, ceea ce nu se constată în cazul de față. În sindromul de strivire decesul se produce prin tulburări majore biochimic-metabolice și insuficiență renală acută. Parametrii biochimici și evoluția descrise la acest caz infirmă existența sindromului de strivire. Nu s-au constatat erori în acordarea asistenței medicale."

Sub aspectul acțiunii penale, pe baza probelor administrate în primă instanță, precum și în cursul urmăririi penale în condiții de legalitate - procesele-verbale de cercetare la fața locului cu planșa foto, procesul-verbal din 2 noiembrie 2004 de verificare a căruței cu care se deplasa victima în premomentele agresiunii cu planșa foto, copia foii de observație din spital a victimei și adresele spitalelor și a serviciului de ambulanță, proces verbal de verificare a victimei la spital, raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, avizat sub numărul x/2006 din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "M.M." București prin "Avizul" nr. x/2006 din 19 iulie 2006, declarațiile martorilor P.C.N., M.L., P.N., B.I., M.C., C.C., L.D., procese-verbale de confruntare, rezultă că tribunalul a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică corespunzătoare, dovedindu-se cu certitudine că, în noaptea de 29 - 30 octombrie 2004, în zona crescătoriei piscicole T., comuna Mircea Vodă, județul Constanța, angajați pe o perioadă determinată ca muncitori piscicoli la SC C.P. SRL Medgidia - crescătoria piscicolă T., depistând-o la iaz cu scule de pescuit pentru braconaj, inculpații P.I. și P.T. au lovit-o în mod repetat, cu obiecte contondente pe toată suprafața corpului, într-o acțiune conjugată, pe victima B.A., în vârstă de 44 de ani, abandonând-o pe o platformă de ciment neacoperită și i-au provocat leziuni grave (traumatism toracico-pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral și atelectazie pulmonară posttraumatice, politraumatism cranio-cerebral cu hematom periorbitar stâng, tumefacție obraz stâng, plagă plesnită sprâncenoasă stânga, plăgi contuze la buze, echimoze, cu hemoragie subarahnoidiană și sânge în ventriculii cerebrali, vertebral-cervical-infiltrat hemoragie latero-cervical bilateral și perihioidian, toracico-abdominal cu fracturi costale C7-10 stânga scapular, C8 dreapta medio-clavicular, C8-9 dreapta scapular, infiltrat hemoragie mezenter și ruptură de mezocolon transvers și membre) favorizate de expunerea la frig care, în spital la data de 30 octombrie 2004, au condus la moartea victimei.

Apărarea inculpaților referitoare la dubiul asupra participării la comiterea faptei este infirmată de:

- declarațiile martorului B.I., care a declarat constant că se afla împreună cu victima B.A. în căruță în timp ce fugeau de paznicii fermei, fiind surprinși la braconaj, le-au ieșit în față vreo 3 - 4 paznici, iar din spate veneau alții cu o pușcă, a întors căruța brusc, calul s-a împiedicat și a căzut neputând continua deplasarea cu acel vehicul, i-a propus victimei să fugă, dar aceasta a rămas și, după ce s-a îndepărtat aproximativ 100 metri spre deal s-a oprit și a văzut că victima era bătută de indivizii care se îndreptaseră înspre ei, că aceștia loveau cu niște bețe, l-a auzit pe B.A. țipând, a văzut că "toți erau la grămadă", însă nu a observat câți îl loveau; precizarea martorului că, deși calul a căzut, căruța nu s-a răsturnat este confirmată de declarațiile martorilor agenți de pază, care au declarat că cel mult căruța era înclinată și niciunul nu a susținut că victima ar fi fost sub căruță, precum și de agentul de poliție M.L. care a făcut observația care se regăsește și în procesul-verbal întocmit cu prilejul deplasării la fața locului, că, în situația în care căruța s-ar fi răsturnat, pietrele nu ar mai fi rămas în aceasta;

- declarațiile martorului P.C. care a arătat că l-a văzut pe inculpatul P.I. lovind victima cu pumnii și cu picioarele, precum și pe inculpatul P.T. aplicându-i lovituri cu o bâtă din cauciuc.

- martorii P.B.C., P.D., P.F. și Z.V., care au declarat că au urmărit căruța cu care fugea victima, calul a căzut, neputând să se ridice, victima era lângă căruță.

Or, câtă vreme toate amănuntele date de inculpați (cu unele inexactități legate de locul faptei neconfirmate însă de ceilalți martori), de agenții de pază P.B.C., P.D., P.F. și Z.V. coincid cu relațiile date de martorul B.I., agentul de poliție M.L. cu privire la poziția și starea căruței, la leziunile prezentate de victimă, la obiectele contondente aflate în posesia inculpaților, retractarea afirmațiilor făcute de martori în cursul urmăririi penale cu privire la agresiunea exercitată de inculpați este nejustificată. De altfel, poziția martorilor P.B.C., P.D., P.F. și Z.V. la instanță se și explică având în vedere că, în calitate de paznici ai echipelor care au urmărit braconierii reușind să prindă victima, erau într-o situație asemănătoare, toți fiind suspectați de uciderea victimei, pe lângă declarațiile martorului B.A. recunoscând și unii dintre ei (ex. martorul P.C.), în cursul urmăririi penale s-a manifestat "instinctul de apărare", în timp ce, în prezent văzând că nu răspund penal, operează sentimentul de "așa zisă solidaritate" rău înțeleasă, așa încât nici măcar explicațiile martorilor P.B.C. și P.F. referitoare la declarațiile inițiale, primul precizând că inculpatul P.I. avea un băț de lemn și inculpatul P.C.N. avea un baston de cauciuc, ceea ce l-a făcut să și creadă că inculpații au lovit victima, iar ultimul susținând că inculpatul P.I. este șeful ceea ce l-a determinat să-l acuze, nu sunt credibile.

- concluziile raportului de constatare medico-legală nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al S.M.L. Constanța (avizat sub numărul x/2006 din 19 iulie 2006 de către Comisia de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. "M.M." București, aprobat cu "Avizul" nr. x/2008 din 27 iunie 2008 și nr. y/2008 din 25 iunie 2009 Comisiei Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. "M.M." București) potrivit cărora moartea victimei a fost violentă, din cauza insuficienței respiratorii acute, consecutivă unui traumatism toracico-pulmonar, cu fracturi costale, hemotorax bilateral și atelectazie pulmonară posttraumatice, în cadrul unui politraumatism cranio-cerebral (hematom periorbitar stâng, tumefacție obraz stâng, plagă plesnită sprâncenoasă stânga, plăgi contuze la buze, echimoze, cu hemoragie subarahnoidiană și sânge în ventriculii cerebrali), vertebral-cervical (infiltrat hemoragie latero-cervical bilateral și perihioidian), toracico-abdominal (fracturi costale C7-10 stânga scapular, C8 dreapta medio-clavicular, C8-9 dreapta scapular, infiltrat hemoragie mezenter și ruptură de mezocolon transvers) și membre (echimoze, excoriații și tumefacții), favorizată de expunerea la frig, leziunile de violență au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, corp dur alungit și leziunile au legătură directă cu cauza morții.

Cum, în cuprinsul Avizelor nr. x din 27 iunie 2008 și din 25 iunie 2009, infirmând fără putință de tăgadă apărarea inculpaților, Comisia Superioară de Medicină Legală de pe lângă I.N.M.L M.M. București a precizat că sindromul de zdrobire în legătură cu care s-a concluzionat de către prof. F.V. șeful Clinicii Medicale 1 din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, în referatul medical din 10 noiembrie 2005, denumit corect "de strivire" presupune de fapt zdrobiri întinse de masă musculară și părți moi este inadecvat cazului de față, că leziunile traumatice descrise în actul medical aprobat au fost prin ele însele tanatogeneratoare, indiferent de intervenția factorului termic, este corectă convingerea că multitudinea și gravitatea leziunilor, precum și localizarea acestora în zone corporale diferite, astfel cum s-a stabilit la necropsie, învederează un mecanism de producere activ, prin loviri repetate, iar nu printr-o simplă cădere din căruță sau strivire sub cal ori sub căruță.

Cu toate contradicțiile referitoare la poziționarea victimei în momentul prinderii, din declarațiile martorului B.A. coroborate cu declarațiile martorilor P.B.C., P.F., P.C.N., Z.V. și ale celor doi inculpați, rezultă că victima a fost găsită și agresată în apropierea căruței oprită în momentul căderii calului, concluzie demonstrată și de conducerea victimei de către inculpatul P.T. cu martorul P.F., care au susținut-o, neputând să se deplaseze singură. Ulterior, nu mai sunt dovezi de lovire a victimei și la fermă, dar procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30 octombrie 2004, precum și procesul-verbal de cercetare la fața locului din 2 noiembrie 2004 cu care se coroborează declarațiile martorilor și ale inculpatului P.T. confirmă că victima a fost lăsată câteva ore (de la 02,00 noaptea până la 08,00 dimineața) în frig, cu hainele ude, fără a i se acorda primul ajutor sau a se lua măsuri în acest sens, poliția fiind anunțată cu întârziere pe la orele 06,40 dimineața, când a și dispus măsurile necesare transportării victimei la spital.

Împrejurarea că toți paznicii de serviciu în acea noapte au fost implicați în acțiunea de prindere, urmărire a victimei și a martorului B.I. creează temeri și asupra exercitării violențelor de către toți, însă nu produce dubii cu privire la acuzațiile aduse celor doi inculpați, a căror conduită violentă asupra victimei a reușit să fie dovedită fără nicio îndoială - acuzarea demonstrând agresiunile exercitate de aceștia, corpurile contondente folosite, intensitatea cu care au lovit și zonele afectate de pe corpul victimei prin acțiunea acestora.

Sub aspectul încadrării juridice, se știe că infracțiunea de "omor" prevăzută de art. 174 C. pen., constă în uciderea unei persoane, cea de "loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen. există dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180 - art. 182 C. pen. a avut ca urmare moartea victimei, iar infracțiunea de "lăsare fără ajutor" prevăzută de art. 315 C. pen. constă în omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înștiința autoritatea, de către cel care a găsit o persoană a cărei viață, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită de putința de a se salva.

Or, ceea ce distinge infracțiunea de "omor" de infracțiunea de "lovituri cauzatoare de moarte" este definirea laturii subiective, respectiv a intenției cu care s-a acționat; în cauză, prin manifestarea violentă, aplicând lovituri, cu pumnii, cu intensitate, continuu timp de aproape 1 oră, pe toată suprafața corpului, cu pumnii și picioarele, cu baston din cauciuc, cu putere, producând leziuni ce au condus la moartea victimei, chiar dacă au urmărit numai aplicarea "unei corecții", inculpații P.I. și P.T. au acționat cu intenție indirectă conștientizând și acceptând producerea morții victimei motiv pentru care fapta constituie "infracțiunea de omor" prevăzută de art. 174 C. pen. și nu infracțiunea de "lovituri cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen.

Apoi, cum acțiunea inculpaților a fost generatoarea leziunilor victimei ce i-au produs moartea, conduita lor ulterioară de neajutorare a acesteia este absorbită în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., neputându-se reține infracțiunea prevăzută de art. 315 C. pen.

Reținându-se pe plan subiectiv intenția inculpaților, nu se pune problema existenței unei infracțiuni din culpă cum ar fi "uciderea din culpă" prevăzută de art. 178 C. pen., susținerea apelantei părți responsabile civilmente SC C.P. SRL Constanța fiind lipsită de orice temei.

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., printre care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea deosebit de violentă a inculpaților, lovirea unei persoane aflată în inferioritate numerică și fizică dată fiind și starea de ebrietate, cu intensitate, producându-i leziuni grave care au și condus la suprimarea vieții acesteia, pedeapsa aplicată ținând seama și de contribuția fiecăruia trebuie să fie aspră, considerente pentru care pedeapsa de câte 13 ani 6 luni închisoare stabilită pentru fiecare, este de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpaților, să dea o minimă satisfacție opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viață; în mod corect, la determinarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere și conduita ilicită a victimei, dar care nu justifică reacția atât de agresivă a inculpaților.

În contextul activității infracționale, față de circumstanțele personale celor doi apelanți, nu sunt împrejurări care să constituie circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen. și, cum de la momentul pronunțării sentinței, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală, periculozitatea faptei sau autorilor, nu se poate proceda la reindividualizarea pedepselor aplicate.

În concluzie, niciuna dintre obiecțiile formulate de apelanții inculpați, personal și prin apărători, nu este admisibilă.

Referitor la acțiunea civilă, potrivit dispozițiilor art. 14 - art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., nașterea atât a dreptului persoanei vătămate de a cere repararea prejudiciului cât și, corelativ, a obligației autorului faptei ilicite (infracțiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existența unui prejudiciu.

Alăturată acțiunii penale, acțiunea civilă are ca scop repararea prejudiciilor generate prin infracțiune persoanelor vătămate constituite părți civile.

Probele administrate în cauză au dovedit că victima a decedat fiind lovită de către inculpații-agenți de pază care nu au înțeles să se limiteze la luarea măsurilor legale și la respectarea atribuțiilor de serviciu în situația prinderii unei persoane care încerca să-și însușească fără drept din bunurile a căror pază o asigurau.

În cauză, s-au constituit părți civile soția victimei B.V., cu sumele de 4.500 RON, reprezentând daune materiale, 40.000 RON, cu titlu de daune morale, precum și la plata unei prestații periodice lunare de 100 euro, B.D.G., cu sumele de 10.000 RON, reprezentând daune morale, precum și la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 25 euro până la data angajării în muncă și B.C., în vârstă de 22 de ani pentru plata unei prestații periodice lunare de 25 euro, ultimii doi ca fii ai victimei.

Având în vedere notorietatea cheltuielilor ocazionate de ritualul înmormântării precum și de pomenirile ulterioare, precum și depozițiile martorilor B.P. și S.L.C., s-a dovedit că partea civilă B.V. este îndreptățită la daune materiale în sumă de 4.500 RON.

Totodată, s-a apreciat că sumele de 30.000 RON pentru soția victimei și 10.000 RON pentru fiul acesteia, B.D.G., cu titlu de daune morale sunt de natură să compenseze durerea profundă suferită, pe termen îndelungat și trauma psihică severă din cauza pierderii unui membru al familiei, prin uciderea acestuia în mod brutal, pierdere conștientizată și resimțită de către soție, fiul major.

În ceea ce privește acordarea unei prestații periodice solicitată atât de partea civilă B.V. cât și de către fiii acesteia, B.D.G. și B.C., nu este posibil, deoarece nu au dovedit existența unei diferențe între veniturile pe care victima le realiza în mod curent și cuantumul pensiei de urmaș.

Împotriva Deciziei penale nr. 90/P din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, în termen legal, au declarat recurs părțile civile B.V., B.D.G. și B.C., inculpații P.T. și P.I. și partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL

Părțile civile au criticat decizia recurată, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților spre maximul special prevăzut de lege - față de circumstanțele concrete în care s-a comis fapta, multitudinea loviturilor aplicate victimei, precum și majorarea daunelor morale acordate părții civile B.V. la suma de 40.000 RON.

Inculpații P.I. și P.T. au criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.

O primă critică întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. vizează împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în cauză și care erau de natură să influențeze soluția procesului, respectiv declarația martorului A.A.I., declarațiile tuturor paznicilor, potrivit cărora inculpații, când au ajuns la locul prinderii victimei, aceasta era deja lovită, a respins proba expertizei medico-legale, deși aceasta era utilă cauzei.

Pentru acest motiv se solicită de către inculpați casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță sau casarea numai a deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se stabili cu exactitate starea de fapt.

A doua critică vizează netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., întrucât probele administrate în cauză nu conduc la concluzia că inculpații sunt autorii faptei, motiv pentru care solicită achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Dacă se va trece peste aceste apărări, inculpații solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere activitatea ilicit penală a victimei și antecedentele acesteia, ca și ale celorlalți braconieri privind lovirea cu pietre a paznicilor.

Inculpații P.I. și P.T. au înțeles să critice decizia recurată pentru netemeinicie și în ceea ce privește individualizarea pedepsei, pe care o consideră mult prea aspră, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Sub aspectul laturii civile, inculpații au solicitat respingerea acțiunii civile exercitate de părțile civile.

În recursul său, partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL a solicitat achitarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și respingerea acțiunii civile.

În drept, recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 10, 14 și 17 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Referitor la recursurile declarate de inculpați, cazurile de casare invocate de aceștia nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.

Astfel, în sarcina acestora s-a reținut corect săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., constând în aceea că în noaptea de 29 - 30 octombrie 2004, inculpații - angajați ca muncitori piscicoli la SC C.P. SRL Medgidia - crescătoria piscicolă T. - au lovit-o pe victima B.A., pe care au depistat-o la iaz cu scule de pescuit pentru braconaj - în mod repetat, cu obiecte contondente pe toată suprafața corpului, producându-i leziuni grave, după care au abandonat-o pe aceasta pe o platformă, unde victima a rămas până în jurul orelor 08,00.

Ca urmare a leziunilor produse, victima a decedat la spital la data de 30 octombrie 2004.

Inculpații au negat lovirea victimei, apărându-se în sensul că aceasta a căzut din căruță în încercarea de a fugi, când a fost depistată la braconaj și a fost strivită de carul ce s-a răsturnat peste ea.

Susținerile inculpaților sunt contrazise de depozițiile martorului P.C., ce a declarat atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești că i-a văzut de inculpați cum au agresat-o pe victimă - inculpatul P.I. cu pumnii și picioarele, iar inculpatul P.T. cu o bâtă din cauciuc, de declarațiile date în cursul urmăririi penale de martorii P.B.C., P.F. și din care rezultă că inculpații au lovit victima.

Ulterior, cei doi martori au revenit nejustificat asupra acestor declarații date în prezența apărătorului ales, iar instanțele au avut în vedere în mod corect numai declarațiile inițiale ale acestora, ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Martorul B.I. a relatat împrejurarea că, în încercarea de a fugi, când a întors căruța în care se afla împreună cu victima, calul s-a împiedicat și a căzut, iar victima a fost luată de agresori chiar din căruță și lovită cu niște bețe.

Declarațiile martorilor se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. x/2004 din 28 iunie 2005 al I.M.L. Constanța în sensul că leziunile s-au produs prin lovituri repetate cu corp dur, corp dur alungit, cu mențiunea că leziunile de la nivelul gâtului au putut fi produse prin comprimare digitală în acțiunea de sugrumare, leziuni ce au legătură directă cu cauza morții.

Potrivit avizului nr. x/2008 din 27 iunie 2008 și 2 septembrie 2009 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. M.M., leziunile traumatice au fost prin ele însele tanatogeneratoare indiferente de intervenția factorului termic și termenul de sindrom de zdrobire este inadecvat cazului de față și se referă la zdrobiri întinse de masă musculară și părți moi, iar parametrii biologici și evoluția descrise la acest caz infirmă existența sindromului de strivire.

În motivarea recursului întemeiat pe art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., inculpații au arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra declarației martorului A.A.I., or aceasta nu atrage casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerentele hotărârii recurate examinându-se pe larg probele care conduc la formarea convingerii instanței că inculpații au comis fapta pentru care sunt trimiși în judecată.

De altfel, nici inculpații în declarațiile date, nici martorii din acte, nu au făcut referire la prezența martorului A.A.I. la locul faptei în noaptea respectivă.

De asemenea, respingerea unei probe, respectiv a unei expertize medico-legale, nu atrage incidența dispozițiilor art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., din moment ce instanța s-a pronunțat asupra acestei solicitări a inculpaților în sensul respingerii acesteia.

Critica referitoare la încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, nefondată.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. este o infracțiune praeterintenționată, ce presupune atât intenția - în ceea ce privește fapta de lovire sau vătămare corporală, cât și culpa - în ceea ce privește moartea victimei.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de omor se comite cu intenție directă sau indirectă, pentru delimitarea celor două infracțiuni fiind importantă determinarea poziției psihice cu care a acționat făptuitorul.

În speță, inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide, respectiv au prevăzut rezultatul faptei lor și, deși nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.

Astfel, inculpații au aplicat victimei lovituri de mare intensitate, pe toată suprafața corpului, cu corpuri contondente, producându-i leziuni grave ce au condus la decesul acesteia.

În favoarea inculpaților nu poate fi reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Încercarea victimei de a pescui ilegal nu poate justifica reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere disproporția vădită între actul pretins provocator și riposta inculpaților.

Pedeapsa aplicată inculpaților a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia - lovirea victimei cu intensitate, violența de care au dat dovadă inculpații, persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au în întreținere copii minori, nu au recunoscut faptele pentru care au fost condamnați, iar după comiterea faptei au lăsat victima în frig pe toată durata nopții, privând-o de posibilitatea acordării de îngrijiri medicale.

Inculpații au mai solicitat respingerea acțiunii civile exercitată de către părțile civile.

Prin fapta lor inculpații au cauzat indubitabil un prejudiciu material și moral ce se impune a fi acoperit în raport cu dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ. și art. 14 și art. 346 C. proc. pen., astfel că solicitarea acestora cu privire la latura civilă nu poate fi primită.

De asemenea, nu se impune nici reducerea cuantumului despăgubirilor acordate, acestea acoperind integral prejudiciul cauzat.

Criticile formulate de părțile civile sunt, de asemenea, nefondate.

În raport de aspectele arătate în analiza recursurilor declarate de inculpați, nu se impune o reindividualizare a pedepsei, aceasta făcându-se în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Celălalt motiv de recurs ce vizează latura civilă, respectiv majorarea daunelor morale acordate părții civile B.V. la suma de 40.000 RON, este nefondat, suma acordată de 30.000 RON fiind în măsură să compenseze prejudiciul moral încercat de partea civilă prin uciderea soțului său.

Referitor la recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL, acesta este nefondat pentru considerentele deja expuse în analiza recursurilor inculpaților.

Față de cele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.T. și P.I., părțile civile B.V. și B.D.G., partea vătămată B.C. și de partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL și împotriva Deciziei penale nr. 90 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat P.T. la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat P.I. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele părți civile, recurenta parte vătămată și recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.

Procesat de GGC - CL