ÎCCJ, decizie (scj.ro #84320)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84320) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Lămurirea
cauzei pe bază de probe. Aprecierea probelor.
Declarațiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală. Probele și
mijloacele de probă. Dispoziții generale
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
lămurirea
cauzei pe bază de probe
- aprecierea probelor
- declarațiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului
C.
proc
.
pen
.,
art
. 62,
art
. 63
În
vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată, potrivit
art
. 62 C.
proc
.
pen
., să
lămurească
cauza sub
toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se,
conform
art
. 63 din același cod, în urma examinării
tuturor probelor administrate.
Dacă
între declarațiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului date
în cursul urmăriri penale și cele date de aceștia în cursul cercetării
judecătorești există contradicții, care creează dubii privind situația de fapt
cu care a fost sesizată instanța de judecată, iar în afara acestor declarații
nu există nici o probă din care să rezulte participarea inculpatului la
săvârșirea infracțiunii, instanța, achitând pe inculpat, a răspuns exigențelor
art
. 62 C.
proc
.
pen
. și a făcut o corectă aplicare a prevederilor
art
. 63 din același cod.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia
nr
. 5826 din 12 octombrie 2006
Prin sentința
nr
. 575 din 28 aprilie 2005 a
Tribunalului București, secția I penală, în baza
art
.
11
pct
. 2
lit
. a) raportat
la
art
. 10 alin. (1)
lit
.
c) C.
proc
.
pen
. a fost
achitat inculpatul V.A. pentru infracțiunea prevăzută în
art
.
9 din Legea
nr
. 143/2000, prin aceeași sentință fiind
condamnați, în temeiul
art
. 9 din Legea
nr
. 143/2000, inculpații G.B. și M.D.
În ceea ce-l privește pe inculpatul V.A., instanța a înlăturat susținerile
colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire, a căror folosire a fost
autorizată în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, potrivit cărora acesta ar fi adus la o masă din localul său, la 3
noiembrie 2003, un recipient cu anhidridă acetică cu capacitatea de 0,5 l.
Instanța a motivat că declarația colaboratorului nu se coroborează cu nici un
alt mijloc de probă, iar pe de altă parte există contradicții între
declarațiile colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire de la
urmărirea penală și instanță, precum și în conținutul proceselor verbale
încheiate de investigatorul sub acoperire. S-a relevat că în cursul cercetării
penale colaboratorul a declarat că a discutat cu inculpatul V.A. despre
posibilitatea procurării de anhidridă acetică din străinătate, în timp ce la
cercetarea judecătorească colaboratorul și investigatorul sub acoperire au
declarat că discuția s-a referit numai la înstrăinarea unor autoturisme.
Instanța a reținut ca fiind cert numai faptul că recipientul din plastic de 0,5
l ce conținea anhidridă acetică i-a fost remis colaboratorului de inculpatul
G.B., care l-a predat investigatorului sub acoperire.
Față de aceste considerente instanța a dispus achitarea inculpatului V.A.,
făcând aplicarea
art
. 10 alin. (1)
lit
. c) C.
proc
.
pen
. - fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Prin decizia
nr
. 954 din 7 decembrie 2005, Curtea de
Apel București, secția I penală, a admis apelul procurorului și a desființat în
parte sentința, dispunând, între altele, condamnarea inculpatului V.A. pentru
infracțiunea prevăzută în
art
. 9 din Legea
nr
. 143/2000.
Recursul declarat, între alții, de inculpatul V.A. este fondat.
Prima instanță a răspuns exigențelor
art
. 62 C.
proc
.
pen
., potrivit cărora era
obligată să
lămurească
cauza sub toate aspectele, pe
bază de probe și a făcut o corectă aplicare a prevederilor
art
.
63 din același cod referitor la aprecierea probelor.
În mod corect a relevat contradicțiile între declarațiile colaboratorului și
investigatorului sub acoperire de la urmărirea penală și cercetarea
judecătorească, ceea ce creează dubii în reținerea stării de fapt cu care a
fost sesizată instanța.
Chiar trecând peste aceste contradicții și reținând ca fapt real împrejurarea
că inculpatul V.A. ar fi fost prezent la momentul în care a fost manipulat
recipientul ce s-a dovedit a conține anhidridă acetică, aceasta nu este
suficientă pentru a concluziona că inculpatul a fost angrenat într-o acțiune de
traficare de precursori în scopul producerii sau fabricării ilegale de droguri
de mare risc. Această acțiune rămâne singulară în contextul faptelor
investigate de organele de urmărire penală.
Or, aceste organe au avut autorizații de ascultare a convorbirilor persoanelor
implicate în operațiile ilicite cu anhidridă acetică și nici una dintre
transcrierile aflate la dosarul cauzei nu relevă participarea lui V.A. la
procurarea și vânzarea substanței menționate. În afară de declarațiile
colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire nu există nici o probă
care să susțină participarea lui V.A. la comercializarea anhidridei acetice.
Pe de altă parte, potrivit
art
. 9 din Legea
nr.143/2000, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la
10 ani și interzicerea unor drepturi producerea, fabricarea, importul,
exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea,
procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale,
în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de
droguri de mare risc.
Din examinarea textului rezultă că pentru realizarea laturii subiective a
infracțiunii, atunci când obiectul material al infracțiunii este un precursor,
este necesar ca făptuitorul să fi acționat cu intenție calificată - adică să fi
efectuat operații cu precursori în scopul producerii sau fabricării ilicite de
droguri de mare risc.
Or, în cauză, chiar dacă s-ar accepta că a avut în mână recipientul cu
anhidridă acetică, din nici o probă nu rezultă că V.A. ar fi fost conștient de
un astfel de scop, care în cazul inculpatului G.B. a fost dovedit prin referire
expresă în discuțiile înregistrate.
Este acceptabil a se raționa că un astfel de scop poate fi relevat și prin alte
elemente de fapt care nu implică o discuție explicită, cum ar fi
clandestinitatea operației, anvergura operațiilor, cantitatea de substanță
etc
. În cauză, însă, nici un element de fapt nu susține
participarea inculpatului V.A. la operațiuni cu precursori în scopul producerii
sau fabricării drogurilor de mare risc.
Așa fiind, fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii din punct de vedere al vinovăției, așa cum este reglementată în
art
. 19 C.
pen
. și, prin urmare,
recursul inculpatului a fost admis, dispunându-se achitarea sa în temeiul
art
. 11
pct
. 2
lit
. a) raportat la
art
. 10 alin.
(1)
lit
. d) C.
proc
.
pen
.