ÎCCJ, decizie (scj.ro #84320)

Lămurirea cauzei pe bază de probe. Aprecierea probelor. Declarațiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Probele și mijloacele de probă. Dispoziții generale Indice alfabetic: Drept procesual penal - lămurirea cauzei pe bază de probe - aprecierea probelor - declarațiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului C. proc . pen ., art . 62, art . 63 În vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată, potrivit art . 62 C. proc . pen ., să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se, conform art . 63 din același cod, în urma examinării tuturor probelor administrate.

Dacă între declarațiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului date în cursul urmăriri penale și cele date de aceștia în cursul cercetării judecătorești există contradicții, care creează dubii privind situația de fapt cu care a fost sesizată instanța de judecată, iar în afara acestor declarații nu există nici o probă din care să rezulte participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii, instanța, achitând pe inculpat, a răspuns exigențelor art . 62 C. proc . pen . și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art . 63 din același cod. I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 5826 din 12 octombrie 2006 Prin sentința nr . 575 din 28 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art . 11 pct . 2 lit . a) raportat la art . 10 alin. (1) lit . c) C. proc . pen . a fost achitat inculpatul V.A.

pentru infracțiunea prevăzută în art . 9 din Legea nr . 143/2000, prin aceeași sentință fiind condamnați, în temeiul art . 9 din Legea nr . 143/2000, inculpații G.B. și M.D. În ceea ce-l privește pe inculpatul V.A., instanța a înlăturat susținerile colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire, a căror folosire a fost autorizată în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cărora acesta ar fi adus la o masă din localul său, la 3 noiembrie 2003, un recipient cu anhidridă acetică cu capacitatea de 0,5 l. Instanța a motivat că declarația colaboratorului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, iar pe de altă parte există contradicții între declarațiile colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire de la urmărirea penală și instanță, precum și în conținutul proceselor verbale încheiate de investigatorul sub acoperire.

S-a relevat că în cursul cercetării penale colaboratorul a declarat că a discutat cu inculpatul V.A. despre posibilitatea procurării de anhidridă acetică din străinătate, în timp ce la cercetarea judecătorească colaboratorul și investigatorul sub acoperire au declarat că discuția s-a referit numai la înstrăinarea unor autoturisme. Instanța a reținut ca fiind cert numai faptul că recipientul din plastic de 0,5 l ce conținea anhidridă acetică i-a fost remis colaboratorului de inculpatul G.B., care l-a predat investigatorului sub acoperire. Față de aceste considerente instanța a dispus achitarea inculpatului V.A., făcând aplicarea art . 10 alin. (1) lit . c) C. proc . pen . - fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Prin decizia nr . 954 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul procurorului și a desființat în parte sentința, dispunând, între altele, condamnarea inculpatului V.A. pentru infracțiunea prevăzută în art . 9 din Legea nr . 143/2000. Recursul declarat, între alții, de inculpatul V.A. este fondat. Prima instanță a răspuns exigențelor art . 62 C. proc . pen ., potrivit cărora era obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art . 63 din același cod referitor la aprecierea probelor. În mod corect a relevat contradicțiile între declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, ceea ce creează dubii în reținerea stării de fapt cu care a fost sesizată instanța.

Chiar trecând peste aceste contradicții și reținând ca fapt real împrejurarea că inculpatul V.A. ar fi fost prezent la momentul în care a fost manipulat recipientul ce s-a dovedit a conține anhidridă acetică, aceasta nu este suficientă pentru a concluziona că inculpatul a fost angrenat într-o acțiune de traficare de precursori în scopul producerii sau fabricării ilegale de droguri de mare risc. Această acțiune rămâne singulară în contextul faptelor investigate de organele de urmărire penală. Or, aceste organe au avut autorizații de ascultare a convorbirilor persoanelor implicate în operațiile ilicite cu anhidridă acetică și nici una dintre transcrierile aflate la dosarul cauzei nu relevă participarea lui V.A.

la procurarea și vânzarea substanței menționate. În afară de declarațiile colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire nu există nici o probă care să susțină participarea lui V.A. la comercializarea anhidridei acetice. Pe de altă parte, potrivit art . 9 din Legea nr.143/2000, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc.

Din examinarea textului rezultă că pentru realizarea laturii subiective a infracțiunii, atunci când obiectul material al infracțiunii este un precursor, este necesar ca făptuitorul să fi acționat cu intenție calificată - adică să fi efectuat operații cu precursori în scopul producerii sau fabricării ilicite de droguri de mare risc. Or, în cauză, chiar dacă s-ar accepta că a avut în mână recipientul cu anhidridă acetică, din nici o probă nu rezultă că V.A. ar fi fost conștient de un astfel de scop, care în cazul inculpatului G.B. a fost dovedit prin referire expresă în discuțiile înregistrate. Este acceptabil a se raționa că un astfel de scop poate fi relevat și prin alte elemente de fapt care nu implică o discuție explicită, cum ar fi clandestinitatea operației, anvergura operațiilor, cantitatea de substanță etc . În cauză, însă, nici un element de fapt nu susține participarea inculpatului V.A.

la operațiuni cu precursori în scopul producerii sau fabricării drogurilor de mare risc. Așa fiind, fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere al vinovăției, așa cum este reglementată în art . 19 C. pen . și, prin urmare, recursul inculpatului a fost admis, dispunându-se achitarea sa în temeiul art . 11 pct . 2 lit . a) raportat la art . 10 alin. (1) lit . d) C. proc . pen .