ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5956/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 02.03.2016, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat anularea deciziei nr. 33512/09.09.2015 prin care Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a soluționat calea administrativă de atac exercitată împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 03.07.2015.

Prin sentința civilă nr. 2770 din data de 27.09.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2770 din data de 27.09.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., fără a invoca vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

O primă critică a hotărârii atacate se referă la interpretarea greșită de către prima instanță a prevederilor Ghidului solicitantului referitoare la condiția ca exploatația agricolă să fie o unitate tehnico-economică ce își desfășoară activitatea sub o gestiune unică, având ca obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole și/sau activitatea zootehnică.

La baza raționamentului juridic, Curtea de Apel București a avut în vedere, pe de o parte, obiectul Contractului de donație cu încheierea de autentificare nr. 2917 din 16 mai 2012, dată de către Biroul Notarilor Publici Asociați, de către Notarul Public B., prin care recurenta-reclamantă a dobândit ca bun propriu, în condițiile prevăzute de art. 340 lit. a) C. civ., dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 40.000/49.944 din imobilul înscris în CF nr. x Beba Veche, iar pe de alta parte împrejurarea potrivit căreia în cazul proprietății indivize, dreptul de folosință se exercită conform dispozițiilor art. 636 C. civ.

În acest context, Curtea de Apel București, a apreciat în mod eronat că recurenta-reclamantă ar fi fărâmițat exploatația agricolă de la care a primit donația, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de plățile AFIR și de a obține un avantaj, fapt care contravine obiectivelor FEADR.

În realitate, în Ghidul Solicitantului ori în altă anexă a acestuia ori a Contractului de finanțare, nu se prevede prohibiția ca dreptul de proprietate dobândit asupra terenului să fie sub forma unei cote indivize.

Mai mult, prevederile art. 555 C. civ., referitoare la conținutul dreptului de proprietate privată arată că:

(1) Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

(2) în condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 634 C. civ., referitoare la întinderea cotelor-părți se arată că:

(1) Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate și poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulație contrară.

Astfel, chiar dacă suprafața înscrisă în CF nr. x Beba Veche a fost de 49.944 mp, soții C. si D. au dat în donație recurentei-reclamante A. suprafața de 40.0000 mp, suprafață ce a reprezentat actul de voință a E. și pe care s-a înființat exploatația agricolă, pe baza terenului arabil primit în donație, teren ce este în proprietatea donatarei.

2). Totodată, Curtea de Apel București a reținut, în mod greșit, faptul că nu s-a îndeplinit scopul vizat de către autoritatea publică și anume acela de a finanța exploatații agricole care să aibă o dimensiune mică sau medie pe piața de profil, exploatație care să fie preluată ca atare în integralitatea ei de către tânărul fermier de la cedent.

În realitate, în conformitate cu Metodologia de verificarea eligibilității Cererii de finanțare (Fișa de verificare a eligibilității M112 - E 3.1 - punctul 1.9), crearea de către un beneficiar, în speță de către recurenta-reclamantă a unor condiții artificiale necesare pentru a beneficia de plăți (sprijin) și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor FEADR, ar fi trebuit să presupună, acțiuni precum:

- Fracționarea investiției/terenului/patrimoniului, cu scopul de a nu depăși plafonul maxim în cadrul măsurii 40 UDE sau pentru a putea beneficia mai mulți solicitanți;

- Necorelarea documentelor din IACS, Registrul agricol și ANSVSA/DSVSA/certificate veterinare cu cererea de finanțare, planul de afaceri și controlul Ia fața locului, în cazul exploatațiilor cu prag minim de 6 UDE;

- Fărâmițarea exploatației agricole în scopul accesării de către fermieri a unor porțiuni din aceeași exploatație Agricolă;

- Cultivarea unor specii de plante în zone care nu îndeplinesc condițiile pedoclimatice favorabile, în scopul obținerii volumului maxim al sprijinului acordat acestei masuri.

Astfel, este vădit și neîndoielnic faptul că aceste prohibiții se referă în mod strict numai la exploatația agricolă care face obiectul Contractului de finanțare și al controlului și nicidecum la alte exploatații agricole cum ar fi cea a Cedentului de la care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului agricol.

Interpretarea Curții de Apel București este incorectă și neconformă Fișei de verificare a eligibilității M 112 - E 3.1 - punctul 1.9, întrucât în cazul în care o astfel de poziție ar fi agreată de către AFIR ori de către instanțele de judecată, toți beneficiarii unor asemenea Contracte de finanțare ar trebui să fie obligați la restituirea sumelor de bani primite ca și finanțare în cadrul primei tranșe, întrucât este de la sine înțeles faptul că pentru a înființa o exploatație Agricolă, beneficiarul este obligat să dobândească în proprietate o suprafață de teren agricol, iar terenul agricol aflat în circuitul civil este înscris la APIA pe numele celui de la care beneficiarul îl va dobândi, și astfel se va produce o inevitabilă "fărâmițare" a exploatației agricole a celui de Ia care beneficiarul a dobândit într-o formă sau alta terenul agricol.

3). Mai mult, Curtea de Apel București, a ignorant apărarea recurentei-reclamante potrivit căreia, prohibiția de "fărâmițare" a exploatației agricole se referă la exploatația Agricolă a acesteia și nu a numitului C. de la care a dobândit în proprietate terenul agricol, așa cum eronat și incorect a înțeles să aprecieze echipa de control, în opinia căreia, prohibiția de fărâmițare s-ar referi la exploatația cedată și nu cea pentru care s-a obținut finanțarea.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul anulării Deciziei nr. 33512/09.09.2015, prin care Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a soluționat calea administrativă de atac exercitată împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 noiembrie 2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin concluziile scrise depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea deciziei nr. 33512/09.09.2015 prin care Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a soluționat calea administrativă de atac exercitată împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 03.07.2015.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că a existat o coordonare deliberată între recurenta-reclamantă și donatori (vânzători) cu scopul de a obține fonduri nerambursabile în condițiile în care suma pentru care s-a cumpărat cealaltă parte a terenului este foarte apropiată de procentul din finanțare pe care, potrivit contractului de finanțare, reclamanta era obligată să îl reinvestească (respectiv 30% din 40.000 euro - 12.000 euro, prețul terenului fiind, conform mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare de 13.950 euro). De asemenea, prima instanță a reținut că atât contractul de donație, cât și cel de vânzare - cumpărare a fost încheiat între aceleași părți, care, dată fiind chiar existența contractului de donație, este evident că sunt legate de anumite relații de colaborare.

Prin motivele de recurs se critică hotărârea primei instanțe cu privire la dobândirea proprietății ce a făcut obiectul contractului de finanțare.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că principala neregulă care face obiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a a creanțelor bugetare nr. x din data de 10.07.2015 a avut ca obiect lipsa documentelor care fac dovada ieșirii din indiviziune pentru suprafața de teren dobândită prin donație precum și nerespectarea criteriilor de eligibilitate referitoare la preluarea integrală a exploatației prin care se instalează beneficiarul pentru prima dată ca șef de exploatație.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță faptul că, potrivit Ghidului Solicitantului pentru accesarea Măsurii 112 "Instalarea tinerilor fermieri" versiunea 06, în vigoare la data depunerii cererii de finanțare, se menționează:

"Nu se acordă sprijin prin această măsură exploatațiilor care nu sunt preluate integral de la cedenți. In această situație, cedenții, nu trebuie să mai fie înregistrați în Registrul unic de identificare de la APIA și/sau la ANSVSA", precum și faptul că, preluarea unei exploatații agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA, de la cedent la cesionar, cu excepția locuinței și a terenului aferent locuinței (anexe gospodărești).

De asemenea, tot Ghidul solicitantului prevede că exploatația agricolă este o unitate tehnica-economică ce își desfășoară activitatea sub o gestiune unică ce are ca obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole și/sau activitatea zootehnică.

Aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și nu pot fi coroborate cu dispozițiile art. 555 și 634 din C. civ. referitoare la conținutul dreptului de proprietate privată și întinderea cotelor indivize deoarece, dispozițiile Ghidului Solicitantului reprezintă norma specială ce reglementează condițiile de accesare a fondurilor nerambursabile, în timp ce dispozițiile C. civ. reprezintă norma generală ce ar putea fi aplicabilă doar în situația în care nu ar exista o normă specială.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect prima insanță a reținut crearea unor condiții aritificiale pentru obținerea fondurilor nerambursabile prin întocmirea contractului de donație nr. x/16.05.2012 prin care beneficiarul a dobândit, în proprietate, suprafața de 4 ha de la C. și D., precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.01.2014 prin care a achiziționat, tot de la C. și D., suprafața de 9944 mp.

Față de aceste aspecte nu poate fi primit raționamentul recurentei-reclamante conform căruia exploatația nu a fost fărâmițată în scopul obținerii acestor fonduri, având în vedere că, interdicția fărâmițării nu poate viza decât exploatația cedată, nu și cea pentru care s-a obținut finanțarea pentru că, pentru a fi eligibil un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate, iar cea mai importantă este preluarea unei exploatații agricole.

Conform definiției date de Ghidul solicitantului aferent măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri:

"Preluarea unei exploatații agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la APIA sau în Registrul exploatațiilor de la ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară de la cedent la cesionar, cu excepția locuinței și a terenului aferent locuinței (anexe gospodărești).

Înființarea unei exploatații agricole reprezintă prima înregistrare a terenurilor agricole la APIA și/sau a animalelor la ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară, în numele solicitantului.

Solicitanții care preiau mai multe exploatații agricole trebuie să preia integral cel puțin o exploatație agricolă, care reprezintă ponderea majoritară în calculul UDE, de la un cedent înregistrat în Registrul unic de identificare de la APIA și/sau în Registrul exploatațiilor de Ia ANSVSA/DSVSA/circumscripție veterinară. Exploatația majoritară trebuie să reprezinte peste 50% din total calcul UDE.

De asemenea, Înalta Curte constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță care a reținut că beneficiarul s-a instalat pentru prima dată ca șef de exploatație având în proprietate suprafața de 40.000 mp, reprezentând teren extravilan, preluată în cotă indiviză din suprafața de 49.944 mp, așa cum rezultă din CF nr. x Beba Veche, nr. Cadastral nr. tarla x parcelă x și din Extrasul de Carte funciară pentru informare nr. x/14.05.2012 din care rezultă că beneficiarul are intabulat dreptul de proprietate asupra celor 40.000 mp, restul de 9.944 mp rămânând în proprietatea cedentului.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a respectat dispozițiile menționate în Ghidul solicitantului aferent măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri, nu pot fi primite argumentele recurentei-reclamante referitoare la lipsa unor prevederi legale care să menționeze în mod expres obligația de ieșire din indiviziune cu privire la suprafața de teren ce a făcut obiectul contractului de finanțare din fonduri nerambursabile.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că este întemeiată apărarea intimatei-pârâte referitoare la faptul că recurenta-reclamantă a procedat la crearea unor condiții artificiale necesare pentru a beneficia de plăți (sprijin) și a obține astfel de un avantaj contrar obiectivelor FEADR, prin fărâmițarea investiției/terenului/pastrimoniului, în condițiile în care cedentul C. figura în baza de date APIA -IACS cu suprafața de 43,77 la în anii 2012 și 2013 și cu 39,61 ha în anul 2014, pentru care a beneficiat de subvenții.

În acest context, instanța de control judiciar reține că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat, criticile formulate de recurenta-reclamantă fiind neîntemeiate, iar judecătorul fondului a pronunțat o soluție motivată, cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - Întreprindere Individuală, împotriva sentinței nr. 2770 din 27 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.