ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5884/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 30 iunie 2016 înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Cluj-Napoca - Direcția Impozite și Taxe Locale, Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, anularea Deciziilor de impunere nr. x și x/31.03.2016, precum și a Dispoziției 402 din 03.06.2016, înlăturarea obligațiilor fiscale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe pârâți.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 322/2016 pronunțată în data de 20 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A, a dispus anularea deciziilor de impunere x și x din 31.03.2016, precum și a dispoziției 2402 din 03.06.2016 cu consecința înlăturării obligațiilor fiscale menționate cu obligarea Municipiului Cluj-Napoca, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON taxă judiciară și 3.600 RON onorariu avocațial.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Municipiului Cluj-Napoca - Direcția Impozite și Taxe Locale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond să se respingă cererea de chemare în judecată.

Apărări formulate în cauză Intimatului-pârât Primarul Municipiului Cluj a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, ca urmare a rejudecării pe fond, respingerea cererii dechemare în judecată ca neîntemeiată. Prin întâmpinare intimatul-reclamant Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj R.A. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca fiind nul, și, în subsidiar, ca fiind nefondat. Recurentul-pârât Municipiului Cluj Napoca a depus răspuns la întâmpinare. S-a formulat o cerere din partea recurentului pârât de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5950 RON.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 octombrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 10 decembrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 26 noiembrie 2019, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. În speță, recurentul pârât prin cererea de recurs s-a rezumat la a prelua argumentele din întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, fără a aduce reale critici raționamentului logico-juridic expus în considerentele sentinței recurate, și pentru care au fost reținute ca neîntemeiate apărările sale expuse prin întâmpinarea formulată la judecata în fond. Potrivit considerentelor care au condus la pronunțarea sentinței recurate reclamanta este o persoană juridică de interes public înființată ca regie autonomă în conformitate cu Legea 15/1990, prin H.G. nr. 125/1992, prin care s-au înființat regiile autonome ale aeroporturilor din România, ulterior, tot ca regie autonomă aeroportuară, fiind trecută sub autoritatea Consiliului Județean Cluj. Față de statutul reclamantei instanța de fond a reținut că aceasta este scutită de la plata impozitului pe clădiri potrivit art. 455 alin. (2) Codul fiscal. Or, intimata prin cererea de recurs nu aduce nicio critică acestui raționament ci, așa cum s-a precizat anterior, se rezumă la a relua apărările formulate în fața instanței de fond. Deoarece recurentul pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca - Direcția Impozite și Taxe Locale prin primar. Cererea recurentului-pârât de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vedere pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu va mai fi analizată, întrucât această cerere, având caracter incidental și vizând fondul cauzei, putea fi examinată numai după confirmarea regularității învestirii instanței de judecată cu calea de atac declarată.