ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub numărul x/33/2016 în data de 17.06.2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, P-ța Avram Iancu, nr. 19, jud. Cluj și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor, cu sediul în București, str. x, pronunțarea unei sentințe civile prin care să se dispună:

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 230/2016 pronunțată la data de 10 august 2016 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 22.11.2012; a admis excepția de inadmisibilitate și în consecință, a respins, ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în București, str. x, având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 184/21.06.2013, dispunând restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 23.063 RON consemnată prin recipisa B. Suc. Cluj nr. 893285/1 din 8.07.2016.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 230/2016 pronunțată la data de 10 august 2016 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. solicitând casarea în parte a sentinței și rejudecând, admiterea cererii și în consecință, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/22.11.2012 privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații stabilite de inspecția fiscală prin care s-a stabilit existența unei baze impozabile de 23.078.00 RON, calculându-se în sarcina sa suma de 4.429.264 RON cu titlu de TVA, 4.469.169 RON reprezentând dobânzi și majorări de întârziere și penalități de întârziere în cuantum de 664.395 RON.

S-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurenta-reclamantă ambele autorități publice intimate-pârâte au formulat întâmpinări, solicitând, în esență, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală, respingându-se acțiunea reclamantei.

În plus, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. recurenta neindicând în cuprinsul recursului nici un motiv de casare din cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar din cuprinsul recursului acesteia nu reiese în care din punctele de casare s-ar încadra.

Cererea de renunțare la judecata recursului

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18.02.2019, recurenta-reclamantă A. a solicitat instanței a lua act de renunțarea la judecarea prezentului recurs, conform Declarației pe proprie răspundere autentificate la Biroul Individual Notarial C., anexată prezentei cereri.

Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de renunțare la judecata prezentului recurs, astfel cum a fost formulată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

În cauză, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.

Constatând că, în cauză, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata căii de atac, instanța de control judiciar va avea în vedere deopotrivă dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd că "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel", precum și dispozițiile art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, ce reglementează " Dreptul de dispoziție al părților", dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate renunța oricând la judecată, sau la însuși dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 230/2016 pronunțată în data de 10 august 2016 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei-reclamante A. la judecata recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 230/2016 din 10 august 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV