ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5768/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2023/30.10.2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2017, solicitând anularea acestei decizii.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3 din 14 ianuarie 2019, a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 2023/30.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2017, apreciind că argumentele invocate în susținerea demersului său judiciar sunt incompatibile cu structura procedurii contestației în anulare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs contestatorii A., B. și

C., invocând prevederile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac exercitate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de recurenți nefiind prevăzută de lege.

Conform prevederilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată"

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, ci este pronunțată de o instanță de recurs, în contestație în anulare, iar potrivit art. 634 alin. (1) și (5) din C. proc. civ. are caracter definitiv.

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeași cale de atac.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de contestatorii A., B. și

C. împotriva Deciziei nr. 3 din 14 ianuarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2019.