ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 406/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 406/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra, recursului declarat de

contestatorul M.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 117 din 18 octombrie 2011 a

Curții de Apel Bacău, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117 din 18 octombrie

2011, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a

respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat M.C.V.,

ca nefondată.

A constatat că contestatorul a fost

reprezentat de apărător ales.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a

obligat pe contestator la plata a 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de

stat.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de

Apel Bacău a avut în vedere următoarele:

Sub nr. 531/32/2011 s-a înregistrat la Curtea

de Apel Bacău contestația la executare formulată de contestatorul inculpat

M.C.V. prin care solicita în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen. modificarea

condițiilor și intervalului de timp la care era obligat să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

În motivarea cererii s-a arătat că după

condamnare s-a stabilit în Anglia unde lucrează cu forme legale, că s-a înscris

la o instituție de învățământ pentru a dobândi calificare în meseria de

electrician. S-a arătat că obligația impusă de către instanță de a se prezenta

din trei în trei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău

îi pune în pericol serviciul, iar deplasarea cu avionul este foarte

costisitoare.

A solicitat a se majora intervalul de timp de

prezentare sau a se lăsa stabilirea acestuia la latitudinea consilierului de

probațiune.

În susținerea contestației s-au depus o serie

de înscrisuri referitoare la locul de muncă și instituția de învățământ

frecventată de contestator.

Examinând lucrările dosarului, instanța a

constatat că prin Sentința penală nr. 147 din 29 octombrie 2009, contestatorul

M.C.V. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6, 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa închisorii de 4 ani, suspendată condiționat

sub supraveghere în temeiul art. 86

1

C. pen. Printre obligațiile

stabilite de către instanță a fost și aceea de a se prezenta din trei în trei

luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

Prin prezenta contestație, contestatorul a

invocat incidența cazului de contestație prevăzut la art. 461 lit. d) C. proc.

pen.

Analizând contestația de față prin prisma

motivelor invocate, instanța a constatat că aceasta este nefondată.

Este adevărat conform înscrisurilor de la

dosar că inculpatul și-a găsit un loc de muncă în Anglia, însă, tot atât de

reală este și instituirea unei obligații în sarcina sa de către o autoritate

judiciară, printr-o hotărâre judecătorească de condamnare.

În altă ordine de idei, derularea unui

contract de muncă în străinătate nu-l disculpă pe condamnat și nu-i conferă

acestuia dreptul de a opta între îndeplinirea obligațiilor de serviciu și

îndatorirea impusă de o autoritate judiciară, de prezentare la serviciul

însărcinat cu executare hotărârii judecătorești.

Motivele invocate de contestator - pierderea

locului de muncă și costul transportului - nu sunt suficiente, pentru că în

speță neîndeplinirea obligației impuse printr-o hotărâre judecătorească atrage

revocarea suspendării și executarea pedepsei în penitenciar. Sub un alt aspect,

intervalul de timp stabilit de instanță de trei luni este mai mult decât

rezonabil, iar mărirea acestuia ar lipsi de eficacitate supravegherea

instituită în sarcina contestatorului.

Nu a putut fi primită nici cererea

contestatorului de a se lăsa stabilirea intervalelor de prezentare la

latitudinea consilierului de probațiune, atâta vreme cât această obligație a

fost stabilită expres de instanță prin sentința de condamnare și pe calea

contestației la executare nu se pot schimba cele hotărâte cu autoritate de

lucru judecat. Sub un alt aspect, cele invocate de către contestator nu pot

constitui împiedicări ivite la executare, plecarea și stabilirea în străinătate

fiind opțiunea personală a contestatorului.

În fine, în acord cu practica CEDO, s-a

amintit că mai presus de interesul particular al contestatorului de a-și păstra

locul de muncă este interesul general al societății, care constă în reeducarea

condamnaților și formarea unei conduite corecte față de valorile sociale

ocrotite de legea penală. Dacă s-ar accepta ideea ca un condamnat să se

prezinte la Serviciul de Probațiune numai atunci când îi permite programul de

lucru la serviciu, trebuie să fim de acord cu consecința, și anume reabilitarea

sa la îndeplinirea termenului de încercare fără ca inculpatul să-și fi

îndeplinit cu regularitate îndatorirea impusă de instanța de judecată, ceea ce

este inadmisibil.

Față de aceste considerente, contestația

formulată de contestatorul inculpat M.C.V. a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva Sentinței penale nr. 117 din 18

octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs la 20 octombrie 2011

contestatorul M.C.V.

În motivele de recurs orale avocatul din

oficiu a lăsat la aprecierea instanței de judecată admiterea recursului în

raport de actele depuse de contestator la dosarul cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., urmează să admită recursul pentru următoarele

considerente:

Contestatorul M.C.V. a fost condamnat prin

Sentința penală nr. 147 din 29 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr.

505/32/2009 al Curții de Apel Bacău la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere. Instanța a dispus ca pe durata termenului de încercare de 6 ani

condamnatul să se prezinte din 3 în 3 luni la Serviciul de protecție a

victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău.

Hotărârea judecătorească a rămas definitivă la 18 septembrie 2009, conform

Deciziei nr. 2964, pronunțată în Dosarul nr. 7394/1/2009 al Secției penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La 9 septembrie 2011, prin cerere scrisă,

persoana condamnată M.C.V. a solicitat modificarea frecvenței termenelor de

prezentare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, arătând că

în prezent lucrează în mod legal în Anglia în construcții, având drept de

rezidență în Harrow, Middleesex. Totodată contestatorul arată că s-a înscris la

WLC, unde a început studiile în tehnologie electrotehnică.

În drept, a fost invocat art. 461 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen. Conform art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

contestația contra executării hotărârii penale se poate face când intervine un

incident în cursul executării.

Ministerul Public a solicitat respingerea

recursului deoarece contestația la executare nu se încadrează în dispozițiile

prevăzute de lege.

În acord cu Secția penală a Curții de Apel

Bacău, instanța de recurs apreciază că este posibilă examinarea pe fond a

contestației. Astfel, art. 461 C. proc. pen. vizează contestația contra

executării hotărârii penale și nu doar o contestație împotriva unui incident

vizând pedeapsa. Contestația împotriva executării hotărârii penale nu vizează

în mod exclusiv chestiunile referitoare la executarea unei pedepse privative de

libertate. Dimpotrivă, legiuitorul permite contestarea în conformitate cu art.

461 C. proc. pen. și clarificarea oricăror nelămuriri cu privire la hotărârea

care se execută, înlăturarea unei împiedicări la executare, judecarea oricărui

alt incident ivit în cursul executării. Modul de reglementare a contestației la

executare indică faptul că aceasta este admisibilă și în situațiile în care nu

este vizată strict executarea pedepsei. În mod corect Curtea de Apel Bacău a

apreciat că cererea contestatorului vizând imposibilitatea de a se prezenta din

3 în 3 luni la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău conform

celor dispuse prin Sentința penală nr. 147 din 29 octombrie 2009 poate fi

examinată pe fondul său. Instanța de recurs apreciază, de asemenea, că o

contestație care vizează punerea în executare a măsurilor de supraveghere

dispuse conform art. 86

3

C. pen. cade sub incidența art. 461 C.

proc. pen.

Examinând cererea formulată de contestator,

Curtea apreciază că aceasta este fondată.

La dosarul cauzei au fost depuse acte de

natură să justifice schimbarea situației avută în vedere de instanța de fond în

anul 2009, atunci când a stabilit ca persoana condamnată să se prezinte din 3

în 3 luni pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere și a

obligațiilor impuse. Astfel, persoana condamnată este înmatriculată ca student

în Marea Britanie, având nr. de înmatriculare ..... . De asemenea,

contestatorul are un Contract individual de muncă încheiat la 23 februarie 2011

în vigoare pentru 12 luni de la data încheierii sale. La dosar au fost depuse

și acte din care rezultă acreditarea contestatorului ca instalator pe

teritoriul Marii Britanii. A fost dovedită și legalitatea șederii acestuia pe

teritoriul Marii Britanii.

Având în vedere actele depuse la dosarul

cauzei prin care se arată că cel condamnat la o pedeapsă cu suspendarea

executării sub supraveghere are venituri licite, are un loc de muncă în afara

teritoriului României, pe teritoriul unei țări unde s-a stabilit în mod legal,

urmează cursuri de calificare pe teritoriul țării respective, Curtea apreciază

că cererea acestuia de lăsare la latitudinea Serviciului de probațiune de pe

lângă Tribunalul Bacău a frecvenței prezentării în fața ofițerului de

probațiune este fondată. În cauza de față interesul particular al contestatorului

de a-și păstra locul de muncă și de a obține venituri licite coincide cu

interesul general al societății în a evita pentru viitor în ceea ce-l privește

pe acesta săvârșirea de noi infracțiuni. Conduita contestatorului până în acest

moment (desfășurarea unei activități licite, urmarea de cursuri de calificare

profesională, respectarea regulilor referitoare la rezidență) confirmă

aprecierea instanței de fond la pronunțarea Sentinței nr. 147/2009 că scopul

educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privare de libertate.

Înalta Curte constată că cererea

contestatorului privind lăsarea la latitudinea Serviciului de probațiune a

frecvenței de prezentare se încadrează în dispozițiile art. 461 C. proc. pen.,

constituind un incident cu privire la executarea măsurilor de supraveghere și

este justificată de actele depuse la dosar, care probează existența unui loc de

muncă, desfășurarea de activități în conformitate cu contracte de muncă

încheiate pe teritoriul Marii Britanii, urmarea unor cursuri de pregătire

profesională.

Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de condamnatul M.C.V.

împotriva Sentinței penale nr. 117 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel

Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa Sentința penală nr. 117 a Curții de

Apel Bacău și pe fond, rejudecând, în baza art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., va admite contestația la executare formulată de M.C.V. cu privire la

Sentința penală nr. 147 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va înlocui obligația

condamnatului M.C.V. de a se prezenta, conform art. 86

3

alin. (1) C.

pen. din trei în trei luni la Serviciul de protecție a victimelor și

reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău cu obligația

condamnatului M.C.V. de a se prezenta, conform art. 86

3

alin. (1) C.

pen. la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele fixate de acesta. Va

dispune ca M.C.V. să se prezinte, conform art. 86

3

alin. (1) C. pen.

la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor

de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele fixate de acest serviciu.

Va face aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Conform art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen.: Admite recursul declarat de condamnatul M.C.V. împotriva

Sentinței penale nr. 117 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează Sentința penală nr. 117 a Curții de

Apel Bacău și pe fond, rejudecând, în baza art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., admite contestația la executare formulată de M.C.V. cu privire la

Sentința penală nr. 147 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie. înlocuiește obligația

condamnatului M.C.V. de a se prezenta, conform art. 86

3

alin. (1) C.

pen. din trei în trei luni la Serviciul de protecție a victimelor și

reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău cu obligația

condamnatului M.C.V. de a se prezenta, conform art. 86

3

alin. (1) C.

pen. la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău, la datele fixate de acesta. Dispune

ca M.C.V. să se prezinte, conform art. 86

3

alin. (1) C. pen. la

Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de

pe lângă Tribunalul Bacău, la datele fixate de acest serviciu.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 25 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14

februarie 2012.

Procesat de GGC - LM