ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3545/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3545/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penaL de față, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 24/D din 29

ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2587/110/2012 s-a dispus:

În temeiul art. 345 alin. (2) din C.

proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza

a-II-a și lit. b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare

de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art,64 lit. a) teza a II a

și b) din C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) din C. pen.

Conform art. 86

1

și art. 86

2

din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău , pe durata termenului de încercare

de 8 ani.

Conform art. 71 alin. (5) din C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare

de 8 ani.

Conform art. 86

3

alin. (1) din

C. pen. inculpatul L.G. va avea următoarele obligații:

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău,

să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu , reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele sale de existență.

Toate aceste date s-au comunicat Serviciului

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

și art. 83 din C. pen. referitoare la revocarea beneficiului

suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori neîndeplinirii cu rea credință

a obligațiilor stabilite de lege și de instanță.

În temeiul art. 14 alin. (3) și art. 346

din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul să

plătească suma de 768,86 RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău , suma de

58,49 RON către Spitalul Municipal Onești reprezentând cheltuieli de spitalizare

a victimei M.V. și suma de 582,20 RON către Serviciul de Ambulanță Bacău reprezentând

cheltuielile de transport pentru aceeași victimă.

În temeiul art. 14 alin. (5) și art. 346

din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata unor daune morale de 50.000

RON către partea civilă N.C.

În temeiul art. 14 alin. (5) și art. 346

din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata unor daune morale de 50.000

RON către partea civilă M.F.

A fost obligat inculpatul să plătească

în fiecare lună suma de 711 RON către partea civilă M.F. începând cu luna octombrie

2012 și până în luna aprilie 2014.

S-au respins restul pretențiilor ca nefondate.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive

a hotărârii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON către stat cu titlu de

cheltuieli judiciare.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat

de apărător ales .

Pentru a pronu

i

r

r

a

această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău din 29 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

L.G., pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de

art. 183 C. pen. constând în aceea că în seara zilei de 09 martie 2012 , în timp

ce se afla pe drumul comunal din sat B., jud. Bacău a lovit victima M.V. cu pumnul

în zona capuiui, lovitură în urma căreia aceasta a căzut pe spate lovindu-se puternic

de partea carosabilă (asfalt), fiindu-i provocate astfel leziuni ce au dus la deces.

Înaintea citirii actului de sesizare inculpatul

L.G. a declarat că recunoaște comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată , așa cum s-a reținut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se

facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, aplicându-se astfel

procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

din C. proc. pen.

Examinând ansamblul materialului probator

administrat în cauză, în embele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea

situație de fapt:

În seara zilei de 09 martie 2012, în jurul

orei 20.30 inculpatul L.G. se deplasa spre domiciliu împreuna cu soția sa, pe drumul

comunal din satul B.

Când au ajuns în dreptul locuinței numitului

M.I. cei doi s-au întâlnit cu un grup format din M.V., soția acestuia M.F., M.L.E.

și M.E.E. ce se deplasau în sens opus.

În momentul în care au trecut unii pe lângă

alții, M.E.E., neintenționat, a atins cu rucsacul ce îl purta pe umăr pe soția inculpatului,

însâ tot acesta l-a apostrofat pe inculpat: „Nu încapi de rucsacul meu ?„ .

Acest incident a dus ia declanșarea unui

mic conflict între inculpat și bărbații din celalalt grup, aceștia prinzându--se

de haine și având un schimb de replici. În acest conflict inculpatul l-a lovit pe

numitul M.V. cu pumnul în zona auriculară dreapta, după care a plecat spre locuință

împreună cu soția sa.

În urma loviturii M.V. a căzui la pământ

lovindu-se puternic cu capul (regiunea medio-occipitală) de carosabil (asfalt),

a intrat în comă.

Victima a fost transportată la Spitalul

Mun. Onești și apoi la Spitalul Județean de Urgență Bacău însă la data de 11

martie 2012 a decedat.

În urma necropsiei efectuate, medicii legișu

au stabilit că moartea numitului M.V. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

și delacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură

de bază de craniu, leziuni ce s-au putut produce prin lovirea capului cu un mijloace

contondente (posibil pumn) urmată de cădere.

Fapta descrisă mai sus nu a fost recunoscută

de inculpat în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, aspect asupra căruia

a revenit în declarația dată în fața instanței, declarația, acestuia coroborându-se

cu cele ale martorilor M.L.E. și M.E.E. ale părților civile M.F. și N.C., cu procesul

verbal de cercetare la fața locului, și raportul de constatare medico-legală.

În drept, fapta inculpatului L.G. de a

lovi victima puternic cu pumnul, fără intenția de a o ucide , lovitură ce a proiectat-o

pe carosabil, dar impactul a dus la decesul acesteia întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 174 alin. (1) -

art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Astfel, constatând că fapta pentru care

a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de

inculpat, instanța , în temeiul art. 345 alin. (2) din C. proc. pen. va dispune

condamnarea acestuia.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea

cuantumului acestora instanța , conform art. 72 din C. pen., a avut în vedere pericolul

social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și

de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege

pentru aceasta infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar

și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanța a constatat că fapta

inculpatului a avut urmări grave, aducând atingere dreptului la viață al unei persoane,

a cauzat suferințe familiei victimei, a afectat negativ viața soției, rudelor și

întregii comunități din care făcea parte aceasta.

În același timp instanța a avut în vedere

că inculpatul a avut un comportament adecvat anterior acestui incident, fiind apreciat

de comunitatea din care face parte, a regretat gestul său și are un loc de muncă

stabil în Spania, iar în momentul respectiv era și sub influența evenimentului nefericit

din familia sa (în urmă cu două zile fusese înmormântat socrul său), dar aceste

aspecte raportate la gradul de pericol social ridicat al faptei sale , nu pot fi

apreciate ca circumstanțe atenuante , fiind suficient aplicarea unei pedepse situată

aproape de limita inferioară stabilită de art. 183 din C. pen., limită redusă cu

o treime conform art. 320

1

alin. (7) din C. proc. pen. întrucât s-a aplicat

procedura simplificată prev. de art. 320

1

din C. proc. pen. Având în vedere

aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare este de natură

să asigure realizarea scopurilor prev de art. 52 din C. pen.

Față de lipsa antecedentelor penale, de

contextul în care a fost comisă fapta, de comportamentul exemplar al acestuia ,

de existența unui loc de muncă stabil și de angajamentul acestuia de a achita despăgubirile

la care a fost obligat, instanța consideră că scopul pedepsei poate iî atins și

fără privare de libertate, fapt pentru care urmează a fi suspendată executarea pedepsei

sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, conform

art. 86

1

și art. 86

2

din C. pen. pe durata unui termen de

încercare de 8 ani.

Inculpatul va fi atenționat asupra obligațiilor

ce-i revin conform art. 86

3.

alin. (1) din C. pen., respectiv:

- să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău ;

- să anunțe, în prealabiL orice schimbare

de domiciliu , reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea:

- să comunice și să justifice schimbarea

locului ele muncă;

- să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele sale de existență; și a dispozițiilor art. 86

4

din

C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării în ipoteza săvârșirii unei noi

infracțiuni sau nerespectării obligațiilor prev. la art. 86

3

C. pen.

și a măsurilor dispuse de instanță, în cursul termenului de încercare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie,

s-a reținut că natura faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului

conduc ia concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală

prev. de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 71 alin. (5) din C. pen. s-a

susnendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei

închisorii.

În ceea ce privește latura civilă instanța

a constatat că părțile civile M.F. și N.C.I. au solicitat obligarea inculpatului

la plata sumei de 117.000 RON din care 17.000 RON daune materiale (cheltuieli efectuate

de la data aplicării loviturii până la data decesului, cheltuieli efectuate cu înmormântrarea-8.000

RON, cheltuieli efectuate cu pomenirea 4.000 RON , cheltuieli ce se vor efectua

cu parastasul de un an de zile) și 100.000 daune morale.

De asemenea, partea civilă M.F. a solicitat

și obligarea inculpatului la plata lunară a sumei de 1.589 RON începând cu luna

octombrie 2012 și până în iuna aprilie 2014, reprezentând pensia de care a beneficiat

soțul său până la data decesului , in condițiile în care soția supraviețuitoare

nu avea și nu are loc de muncă , iar plata pensiei de urmaș în cuantum de 795 RON

a fost suspendată până în luna aprilie 2014.

Potrivit art. 14 din C. proc. pen. acțiunea

civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții

responsabile civilmente.

Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii

pena'e in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătăma

1

.e

ca parte civilă.

Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor

legii civile:

a) În natură, prin restituirea mărului,

prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea

totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare.

b) prin plata unei despăgubiri bănești.

în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.

De asemenea, se acordă aespăgubin bănești

pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.

Acțiunea civilă poate avea ca obiect și

tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale potrivit legii civile.

Potrivit art. 1.392 alin. (2) din noul

C. proc. civ. instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri

ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată

prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea

dovedi existența unui. asemenea prejudiciu.

Aplicând aceste prevederi ia cajza de fată

, instanța a constatat că prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu

conform art.1392 alin. (2) din noul C. proc. civ. atât soției victimei (M.F.) cât

și fiicei acesteia N.C. astfel încât, în temeiul art. 14 alin. (5) și art 346

C. proc. pen. instanța va obliga inculpatul L.G. la plata unor daune morale în cuantum

de 50.000 RON pentru fiecare din acestea.

Totodată acesta a fost obligat și la plata

unei sume lunare în cuantum de 711 RON către partea civilă M.F., începând cu luna

octombrie 2012 și până în luna aprilie 2014, reprezentând venitul de care beneficia

aceasta anterior decesului soțului său (jumătate din veniturile familiei), având

în vedere că victima avea o pensie netă de 1.422 (cupon pensie), iar plata pensiei.

de urmaș a fost suspendată până în luna aprilie 2014.

În

ceea ce privește celelalte daune materiale solicitate de părțile

vătămate instanța le-a considerat nefondate în condițiile în. care, inculpatul deja

a achitat suma de 13.500 RON către părțile civile cu acest titlu, iar această sumă

acoperă cheltuielile de înmormântare și pomenire (dovedite prin înscrisuri aprox.

2.500 RON), inclusiv pomenirea ce se va face la 1 an de la decesul victimei.

În

temeiul art. 14 alin. (3) și art. 346 din C. proc. pen. și

art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpatul să plătească suma de 768,86

RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău , suma de 58,49 RON către Spitalul

Municipal Onești reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei M.V. și suma

de 582,20 RON către

Serviciul

de Ambulanță Bacău reprezentând cheltuielile de transport pentru aceeași victimă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive

a hotărârii.

Conform art 191 alin. (1) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul L.G. să plătească statului suma de 2.000 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel părțile civile M.F. și N.C. și inculpatul L.G.

Apelul părților civile vizează modalitatea

de soluționare a laturii civile a cauzei, sub aspectul omisiunii acordării daunelor

materiale acordate la cuantumul solicitat prin constituirea de parte civilă în sumă

de 17.000 RON

Apelantul inculpat a criticat de asemenea

modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, sub aspectul acordării greșite

a contribuției periodice lunare către partea civilă M.F., în considerarea faptului

că această pretenție a fost formulată tardiv, fiind solicitată ulterior citirii

actului de sesizare al instanței.

În consecință, față de motivele de apel

expuse apelantele părți civile au solicitat acordarea daunelor materiale la cuantumul

solicitat iar inculpatul apelant a solicitat înlăturarea dispoziției de acordare

a contribuției periodice lunare acordate părții civile M.F.

Prin decizia penală nr. 55 din 2 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie

în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de părțile

civile M.F. și N.C. împotriva sentinței penale nr. 24/B din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului

Bacău pronunțată în Dosarul nr. 2587/110/2012, cu privire la soluționarea laturii

civile a cauzei.

S-a desființat sentința apelată sub acest

aspect și reținând cauza spre rejudecare și în fond în baza art. 14, 346 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul L.G. să plătească părților civile M.F. și

N.C. suma de 1.519 RON cu titlu de daune materiale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

În baza art. 193. C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul L.G.- să plătească părților civile M.F. și N.C. suma de 700 RON

cu titlu de cheltuieli efectuate de acestea.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.G. împotriva

aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat apelantul să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Curtea examinând actele și lucrările dosarului

prin prisma motivelor invocate cat și din oficiu sub toate aspectele de fapt și

de drept a reținut următoarele:

Prin cererea de constituire de parte civilă,

Curtea a observat că apelanta M.F. a solicitat cu titlu de daune materiale, suma

de 17.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate de la daca aplicării loviturii până

la data decesului, cheltuieli efec:uate cu înmonrtânuirea victimei și cheltuieli

ocazionale cu ritualul creștinesc de pomenire ele 40 de zile.

Prin aceeași declarație s-a solicitat de

către partea civilă M.F. și obiigaiea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate

cu parastasul de un an de zile de ia decesul victimei.

În ce privește modul de soluționare al

laturii civile sub aspectul acordării daunelor materiale, Curtea a reținut că instanța

de fond a constatat că inculpatul a despăgubit partea civilă cu suma de 13.500 RON,

sumă care în baza probelor administrate în dovedirea daunelor materiale solicitate

acoperă prejudiciul material cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului. Astfel,

s-a constatat că Tribunalul Bacău a reținut corect din probatoriu bonurile, facturile

fiscale și celelalte înscrisuri care susțin acțiunea civilă promovată în cauză,

propuse în latura civilă care dovedesc cheltuielile în legătură de cauzalitate cu

uciderea vie unui, în acest sens, s-a reținut și că răspunderea civilă delictuală

impune în speță repararea integrală a prejudiciului cauzat din culpa inculpatulu.t,

fiind admisibile mijloacele de probă reținute.

Cu toate acestea, hotărârea primei instanțe

urmează a fi reformată în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei,

în sensul obligării inculpatului și la plata cheltuielilor ocazionate cu parastasul

de 1 an de zile de la decesul victimei.

Având în vedere că acest ritual creștinesc

obligatoriu era previzibil la data constituirii de parte civilă iar cheltuielile

ocazionate cu acest eveniment au fost solicitate prin cererea adresată instanței

de fond și probate prin nota de plată emisă de restaurantul unde a avut loc, Curtea

a obligat inculpatul să suporte și aceste cheltuieli.

În ceea ce privește motivele de apel expuse

de inculpat, Curtea nu le-a putut reține pentru următoarele considerente.

Potrivit an. 15 alin. (2) C. proc.

pen. constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmării penale precum

și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare al instanței.

Este adevărat că o parte din pretențiile

civile solicitate - contribuției periodice lunare acordate părții civile M.F., a

fost solicitată ulterior citirii actului de sesizare al instanței, care a avut loc

la data de 18 septembrie 2012.

Cu toate acestea, având în vedere că inculpatul

în momentul completării pretențiilor civile (15 octombrie 2012) nu a făcut opoziție

cu privire la aceste noi pretenții în sensul invocării tardivității formulării acestora

(acceptând tacit o astfel de constituire tardivă), în mod corect prima instanță,

aplicând principiul disponibilității care guvernează soluționarea laturii civile

a unei cauze penale, a admis cererea de acordare a contribuției periodice lunare.

În ceea ce privește cuantumul daunelor

acordate în cauză părților civile M.F. și Napa Cristina, Curtea a constatat de asemenea

că acestea au fost corect determinate, reflectând pe deplin întinderea prejudiciului

nepatrimonial cauzat prin comiterea infracțiunii de către inculpat.

Stabilirea cuantumului daunelor morale

acordate pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale cauzat prin săvârșirea unei

infracțiuni presupune o

apreciere, în raport cu criterii precum

consecințele negative suferite de părțile civile în plan fizic și psihic, importanța

valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea

cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost

afectată situația familială, profesională și socială.

Curtea a subliniat că stabilirea cuantumului

despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare,

ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități

materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o

serie de criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan

fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate

aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării,

măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar

celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii

din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

Astfel, Curtea a constatat că, în pofida

faptului că nu s-a argumentat de către prima instanță, aceasta în mod corect a stabilit

în cauză existența unui prejudiciu nepatrimonial cauzat părților civile prin infracțiunea

de omor săvârșită de inculpatul L.G. asupra victimei M.V., fiindu-le cu certitudine

produse puternice traume concretizate prin suferințe intense cauzate de moartea

violentă și prematură a victimei care avea soț, respectiv tată al părților civile.

Așa fiind Curtea a apreciat că întinderea

despăgubirilor reprezentând daune morale în sumă de câte 50.000 RON, așa cum au

fost stabilite de prima instanță, reflectă indiciile și argumentele pretinse de

părțile civile cu ocazia constituirii de părți civile în cauză, precum și celelalte

criterii arătate, astfel încât sumele acordate sa fie proporționale, adecvate, suficiente,

în raport cu traumele produse părților civile, consecințele psihice negative, valorile

lezate gradul de percepție al acestora, justificându-se pe deplin obligarea inculpatului

la plata sumelor în cuantumul stabilit de prima instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul, criticând-o cu privire la greșita obligare la plata daunelor materiale

solicitate de partea civilă M.F. după citirea actului de sesizare a instanței, fiind

încălcate prevederile art. 15 C. proc. pen., precum și cu privire la cuantumul daunelor

morale, pe care îl consideră exagerat.

A invocat cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă ca decizia atacată cu recurs a fost pronunțată de instanța de apel la data

de 8 noiembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie

2013.

Prin această lege s-a realizat o nouă limitare

a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar

altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului

de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.,

intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlui judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În cauza de față, inculpatul a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

care vizează situai.

-

, ii în c&re hotărârea este contrară legii sau

când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, însă motivele invocate

se. refera la "cuantumul daunelor morale la care a fost ooiigat către părțile

civile precum și la tardivitatea completării cererii de constituire de parte civilă

formulată de M.F.

În ce privește cuantumul daune tor rncrde

la care inculpatul a fost obligat către părțile civile M.F. și N.C., critica formulată

de inculpat nu vizează un motiv de nelegalitate, așa încât nu se circumscrie cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

În ce privește suma de 711 RON cu titlu

de prestație lunară către partea civilă M.F., Înalta Curte constată că într-adevăr

a fost solicitată de către partea civilă ulterior citirii actului de sesizare a

instanței, dar inculpatul nu a făcut opoziție la noile pretenții și nu a invocat

tardivitatea cererii, astfel că în mod corect prima instanță, apucând principiul

disponibilității care guvernează soluționarea laturii civile a unei cauze penale,

a admis cererea de acordare a contribuției periodice lunare.

Prin urmare, recursul declarat de inculpat

este nefondat, urmând ca în baza art. 385

13

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. sa fie respins.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligit recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul deciarat

de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 55 din 2 aprilie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până ia prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

in ședință publică, azi 14 noiembrie 2013.