ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5746/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Sectorul 2 București prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 164/13.06.2016 - înregistrata la Primăria Sectorului 2 sub nr. x/16.06.2016 - privind soluționarea contestației formulate împotriva reducerilor procentuale stabilite prin Nota de neconformitate nr. x/10.02.2016, înregistrata la Primăria sectorului 2 București sub nr. x/10.05.2016, și a actelor administrative care au stat la baza emiterii ei, aferente proiectului cod SMIS 18397, "Parc de agreement Tei - Plumbuita".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 532 din 20 februarie 2017, a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sectorul 2 al Municipiului București, prin Primar, solicitând admiterea căii de atac exercitate așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a reluat situația de fapt și criticile asupra actului contestat, reproducând motivele invocate în cererea introductivă, cu privire la care a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu pot fi primite susținerile acestuia referitoare la așa zisele neconformități, potrivit cărora s-au folosit criterii minime de calificare ilegale sau oferta declarată câștigătoare nu îndeplinea în totalitate cerințele din caierul de sarcini și trebuia declarată neconformă sau că nu îndeplinea în totalitate cerințele din fișa de date a achiziției, precum și criteriile reclamantului referitoare la declararea ca neeligibile a unor cheltuieli procedura de verificare și avizare a cererilor de rambursare nr. 1-4.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și, pe fond, a solicitat respingerea căii de atac exercitate și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat criticile formulate împotriva actului administrativ atacat.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Sectorul 2 București prin primar împotriva sentinței nr. 532 din 20 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2019.